„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară


locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

luni, 29 iunie 2009

Comentariile juriului la poemele lunii iunie 2009



Manuela Miga:



Fragaria vesca este specia mica, rotunda si parfumata care creste pe meleagurile noastre. Mai e si Fragaria moschata, mai putin parfumata, dar mai cocheta.

in Franta si fragii

sunt mai fini, mai frumosi -

dor de acasa

Prin anii 92-93, d-l Vasiliu - fie-i tarana usoara! - a propus participantilor la intalnirile amatorilor de haiku acelasi cuvant sezonal. Domnul Ticu Valer a scris un haiku in care fragii erau simbol (utilizat in Evul Mediu) al realizarilor (= fructelor) spiritului. M-am bucurat sa-mi amintesc acest episod dupa ce mi-am facut si eu datoria fata de fragi, indemnata si de cererea uneia dintre doamnele cu care m-am intalnit recent la Timisoara si care voia sa vada si haiku-uri scrise de Vasile Moldovan si Serban Condrin, pentru comparaţie.

in anul asta

n-am gustat fragi decat in vis -

brusc, grindina

De data aceasta am hotărît să comentez succint toate haiku-rile.

1.

Fragi copţi în iarbă -

cărarea spre pădure

e tot mai lungă.

Este unul din cele reuşite, cele care schimbă realitatea plată. Cărarea pare mai lungă, deoarece culesul fragilor umple timpul.

2.

În piaţa mare

la picioarele mele

fragi de pădure

O surpriză placută, emoţia pătrunderii pădurii în oraş, dar atât, ca o clădire cu parter, fără etaje, fără reverberaţii.

3.

În buzunarul

sperietorii din lan -

un pumn de fragi

Originală cutie poştală de la care putem inventa o poveste; de exemplu, un băiat face un cadou unei fete.

4.

Din crugul ierbii,

ochii dulci ai fragilor –

pe cer doar luna!

Iar crugul! Iar doar ca să ajungem la cele 5 silabe?

5.

fete tinere -

roşii în obraji lângă

coşuri cu fragi.

Chinuit din condei. Doar o comparaţie, uzată şi ea.

6.

în alb şi negru –

fragii sãlbateci de

odinioarã

Ce trăire/gând a vrut să ne comunice autorul în afara de titlul filmului lui Bergman şi faptul că era alb-negru?

7.

Frăguţe pe câmp -

în gustul lor, verile

copilăriei

Amintiri comune, descrise plat.

8.

fetiţă cu fragi -

la geamul vagonului

nici un călător

O dezamăgire mişcătoare în mod minor.

9.

Singur pe munte

am rătăcit cărarea –

mirosul fragilor

Mai rătăcise cineva drumul de curând, dar mirosul teilor era de vină.

10.

la orizont stea -

mireasma înnoptată

pe gust de fragă

Potrivit din creion şi acesta, departe de aripile muzei.

11.

noapte de vară -

sub tei fraga țigării

și tuse seacă

Când cineva îşi pune în gând să facă un senryu, oricare ar fi cuvântul sezonal pe care trebuie să-l fenteze (isteţ inserat teiul), şi reuşeşte, chiar cu o figură de stil neortodoxă, declarăm o ingenioasă victorie!

12.

O zi fierbinte -

cu soarele-n decolteu

mândra-mi strânge fragi

Descriere în spatele căreia se zăreşte dorinţa de a împlini măcar iluzoriu o relaţie bucolică.

13.

Pentru o clipă

ignorând alergia –

gustul fragilor

Da, e un curaj asumat!

14.

Foşnet de aripi –

după o tufă de fragi

un şarpe furios

Numai la căpşuni s-a reuşit o varietate gen tufă din câte ştiu. Chiar nimic din personalitatea delicată a fragii nu o face demnă de a fi un scut/paravan/ascunzătoare pentru târâtoarea supărată.

15.

Minei* pe iunie -

o floare nouă de fragă

presată-ntre foi

Imaginea ar fi frumoasă, dar nu s-au găsit cele mai potrivite cuvinte. O acţiune mi se pare mai vie: pun la presat o floare / nouă de fragă.

16.

Dulceaţă de fragi -

prea puţin din mireasma

pădurii-n amurg

Decent.

17.

vechiul castel -

o copilă-ntre ruine

cu fragi în poală

O punere în scenă foarte statică.

18.

umbra cetăţii –

prin ierburi înalte

neştiuţi fragii

Nici cetatea, nici umbra ei, nu ar avea motive sa ştie vreodată de existenţa fragilor. Dacă ar fi rămas neştiuţi sub ochii ursului ori ai unui biped...

19.

Vară fierbinte -

sub frunzele fragilor

un greier tace

I-ar fi fost de-ajuns o singură frunză, nu?

20.

Fragii înfloriţi -

împărtăşesc cu luna

singurătatea

Nici o legătură, nici un contrast clar între înflorire şi singurătate. Să deducem că, numai în buna companie, îndelung, se urmărea cu pasiune înflorirea? Mai degrabă fructul.

21.

şoaptă de taină –

păşind uşor spre seară-n

aroma unor fragi

Şoapte e mai firesc, singularul impune prea mult mister. Unor, ca precizare ambiguă, strică tot farmecul; fragilor e preferabil. Păcat, ar fi putut fi un haiku remarcabil.

22.

În coşuleţe

pline cu fragi parfumaţi,

copilăria

Nu cred că încape.

23.

Puncte roșii pe

coala albă - fragi,

zise băiețelul

Proaspăt.

24.

Piață bogată -

puștiul privește cu jind

fragii din coș

Îl înţelegem.

25.

Roşu peste alb

şorţuleţul fetiţei

flori de câmp şi fragi.

Descriere.

26.

Culegătoarea -

pasărea mişcă ramul

scuturând fragii

Stângace exprimare: duce la înţelegerea că fragii cresc pe ram.

27.

Zi călduroasă -

Ilinca adună fragi

la poale de crâng

Şi?

28.

vizita mamei –

aroma fragilor copţi

în toată casa

Reţeta tartei cu fragi.

29.

Dulce şi amar –

ispita primilor fragi

dincolo de gard

Discret erotic. Unul dintre puţinele haiku-uri care joacă pe doua terenuri. Singura problemă ar fi de unde vine amarul? Fructul nu poate fi decât acru.

30.

Uitat în iarbă

coşul cu fragi aşteaptă

îndrăgostiţii.

Frumos, simplu, fără cusur. Aşteaptă e minunat ales, un fericit pivot al acestui haiku.

31.

hulă pe mare –

în casa părintească

aromă de fragi

Greu e când eşti marinar!

32.

fragi în cădere –

din adâncul fântânii

priveşte cerul

Abordare intelectuală în cădere.

33.

fata cu obrajii rosii

mă îmbie sa cumpăr

căpşuni

Căpşuni? Mai bine obrajii roşii.

34.

Gara Buşteni -

năvălesc copii să vândă

cornete cu fragi

Ce desparte kireji-ul?

35.

buzele fetei -

amintiri cu aromă

de fragi sălbatici

Doar amintiri, imaginare, probabil. Explicaţie sunt versurile doi şi trei; in loc de kireji logic ar fi semnul =.

36.

nimeni nu plânge -

pădurea însângerată

năvală în fragi!

Eu am plâns citindu-l şi nu doar pentru fragii zdrobiţi. Acţiunea se petrece desigur în ţara de odinioară a pieilor roşii, odată cu venirea bizonilor.

37.

Cer fără stele –

fragii culeşi vor arde

întreaga noapte

Nu-i mănâncă nimeni?! Masochism...

38.

Fragi proaspeţi culeşi

printre fire de iarbă

buchet oferit

Exprimare şi mesaj neajunse la claritate.

39.

melci scoşi din turnir -

regina nopţii lipsă,

doar parfum de fragi.

Prea multe doreşte autorul să ne spună şi ratează, iar fragii sunt pe ultimul loc şi cu doar în faţă.

40.

pe cărări cu fragi

în loc de felinare

numai licurici

Fragii nu cresc pe cărări şi nici licuricii nu stau, nu pot fi plasaţi ca felinarele. Imaginea e croită de pe dinafară, dupa un algoritm raţional, nefiresc. Mai trebuie să învăţaţi despre fragi de la fragi.

41.

Câmp îmbujorat

de atâţia fragi în pârg -

...şi-un chiot prelung

Exageraţi!

42.

E trist copilul -

doar trei fragi în căniţă

şi două lacrimi

Contabilitate.

43.

gustând tăcerea...

gâză în cana cu fragi:

câtă dulceaţă!

Ambiţios, vizează mai sus decât ţinta.

44.

margine de drum -

în pahare de plastic

doar fragi sălbatici

Simpla descriere cu nelipsitul "doar".

45.

dejun în iarbă -

ceai de fragi înmiresmaţi

provocând liniştea...

Provocând e un cuvânt nefericit aici. Tot descriere...

46.

Vechea oglindă -

parcă mai ieri îmi priveam

fraga buzelor

Parcă...înţeleg...

47.

Frunze crestate -

boabe de rouă şi fragi

mângâie talpa

Ce barbarie! Călcaţi peste fragi!

48.

Tremurătoare

mâini, dar încă harnice -

şi fragi în paner

Descriere , deşi emoţionantă...

49.

poala pădurii...

copilul culegând fragi -

sânge în iarbă

Nu înţeleg; a fost atacat copilul, sângele stă pentru fragi...

50.

frăguţă dulce

la umbra stejarului

vesel anotimp

Eh! Prea vesel!

51.

Un copil vânzând

fragi călătorilor -

tatăl plecat

De unde rezultă asta?

52.

Pe Dealul Vezii

s-au aprins felinare -

fragii în pârgă

Felinare = fragi; prea puţin pentru un haiku.

53.

urs în poiană

la cules de frăguţe -

meniu de criză

Nereuşită satira socială; de secole ori milenii, ursul a apreciat dulceaţa fragilor.

54.

nori negri-n apus -

vechiul povârniş cu fragi

parcă mai abrupt...

Da, trebuie să amânaţi culesul.

55.

ursuleţi la joc

arbitru o albină -

fragii suferinzi

Nu putem pune o schemă atât de umană pe umerii fragilor.

56.

Înăduşeală -

la umbra fragilor copţi

un şarpe pândind

?!! Micuţ şarpe dacă îl ascunde umbra fragilor... O fi cel din Biblie? Pare să fi ajuns cam târziu dacă e precedat de transpiraţie.

57.

fragii neculeşi -

cântecul greierului

trezind universul

A, s-a rezolvat absenţa greierilor din haiku-ul lui Şerban Codrin! Grava pauză a adormit universul... dar acum fragii vor fi culeşi şi armonia restabilită printr-o maiastră mişcare.



Corneliu Traian Atanasiu:



Fragi copţi în iarbă -

cărarea spre pădure

e tot mai lungă.

Poemul evocă un ritual repetat fără întrerupere din copilărie: drumul către pădure la cules de fragi. Cărarea, poate urcuşul, cu anii în spate, sînt însă tot mai anevoioase. Pădurea copilăriei, cu prospeţimea ei de fragă, tot mai departe.

Dar poate fi perceput şi altfel: descoperirea fragilor în iarbă este simultană cu nostalgia copilăriei de care ne desparte acum o cale mult prea lungă... insurmontabilă.

noapte de vară -

sub tei fraga țigării

și tuse seacă

În fraga ţigării (în ciuda metaforei) sînt cuprinse mai multe semnificaţii convergente slujind intenţia poemului. Dacă metafora clişeu–erotic, fraga buzelor sau a sînilor, merge pe linia superficială a agreabilului dulceag: drăgălaş, roz, fraged şi parfumat, cea de faţă este, evident, o persiflare, o desolemnizare a motivelor graţioase folosite ca recuzită în poem: noapte de vară, tei, fragă. Accepţiile cuvîntului fragă nu sînt însă cele codificate în mod curent, ci unele mai tainice, cu repercusiuni mai adînci: lumina ţigării, la fel de măruntă şi intermitentă, ascunsă în noapte ca fraga sub frunză şi iarbă; hiperbola savorii supreme a viciului secret, consumat cu nesaţ în obscuritatea complice a nopţii. Finalul deconspiră însă consecinţele obişnuinţei şi subminează orice iluzie. Poate că mergea mai bine şi-o tuse seacă.

Dulceaţă de fragi -

prea puţin din mireasma

pădurii-n amurg

Un mod aluziv de a atrage atenţia asupra încercărilor funciar neizbutite de a conserva evanescenţa. Dulceaţa, blândeţea, bunătatea, duioşia sînt doar produse artizanale, de serie adunate muzeal pentru a satisface o nostalgie pedestră. Dulcegării satisfăcute.

Ultimele versuri pot fi înţelese ca evocînd atmosfera complexă, delicat nuanţată care constituie aura misterioasă a fragilor aflaţi cu adevărat doar acolo unde le e locul. Dar, punînd accentul pe amurg(ul vieţii în opoziţie cu frăgezimea de fragă a începuturilor), şi ca regret tîrziu al celui care simte pierderea irecuperabilă a graţiei cu care acele arome umpleau viaţa. Prea puţin din mireasma pădurii (cu fragi), acum, în amurg.

nori negri-n apus -

vechiul povârniş cu fragi

parcă mai abrupt...

Şi în acest poem e vorba de o piedică aflată în calea către tărîmul unde cresc fragii. De data asta, există un simbolism mai clar al vîrstei şi al neputinţei: viaţa-i spre apus şi norii sînt plumburiu-ameninţători, iar panta nu se mai lasă învinsă...

Dulce şi amar –

ispita primilor fragi

dincolo de gard

Poemul vorbeşte de ceea ce ispiteşte prin gard. De o interdicţie care face ca totdeauna gustul ispitei să fie contradictoriu. Amărăciunea este poate chiar gustul abţinerii, al reţinerii dintr-o exigenţă morală sau doar de teama consecinţelor, iar dulceaţa, presupusă doar, fără a mai fi verificată, rămîne de-a pururi fantasma de dincolo de gardul cuviinţei. Pentru cei mai mulţi, gardul este cel care stabileşte gustul - definitiv conveţional. Şi invers, riscînd să mă întorc la fraga ţigării, cine nu ştie cît de amară a fost acea ţigară (de dincolo de gard) dulce de la început. Dar toţi fumăm doar eticheta prestigiului.




Un comentariu:

Unknown spunea...

Doamna Manuela Miga,
Comentariile dumneavoastra sunt pline de savoare, uneori putin cam succinte, ce-i drept, dar foarte utile prin evidentierea precisa a "punctelor tari si a punctelor slabe" intrun haiku.
As vrea sa mentionez unele lucruri legate de haiku-ul meu, cel cu nr 15. E oarecum un alt punct de vedere. Nu "nu pun nimic la presat". Pur si simplu,intr-o vara, la Agapia, am vazut o calugarita care se aseza in fiecare zi,la o anumita ora a dupa-amiezii, sa citeasca din Minei. Probabil asa e regula. Intr-una din zile, am vazut-o cum strecoara grabit o floare de fraga , intre filele mineiului. Fireste, nu ca semn de carte. Dupa gesturile sale, dupa grija cu care a pus acea floare, am gandit ca nu era prima oara cand facea asta. "O floare noua de fraga" inseamna un gest repetitiv, in ani, fireste, fiind vorba de mineiul pe iunie, luna in care infloresc fragii. Punerea florii intre filele unui Minei in timp ce este citit, inseamna ca pe undeva, atentia celui ce citeste si trebuie sa se concentreze pentru a intelege invatatura textului religios ce vorbeste despre viata sfintilor si mucenicilor, e inca atrasa de ceea ce e viu, proaspat, lumesc. Si,tocmai pentru ca auzisem de acel simbol fragilor, mi s-a parut destul de limpede ca lumea cititorului silitor in cele ale spiritualitatii crestine nu e inca stabila,isi are radacinile puternic ancorate inca in lumea- sa-i zicem- laica.
Am crezut ca e destul de vizibil/citibil. Sigur este ca nu am cautat imagini frumoase. Ci un inteles mai adanc.
Dar, fireste, mai am mult de invatat in aceasta arta esentializanta. Probabil, lucrurile trebuie spuse mai direct, mai puternic.