„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

miercuri, 9 septembrie 2015

INTERVIURI RO KU (XXXI) - CFC cu MIHAI MATEICIUC




  MIHAI MATEICIUC

  Născut în Bucureşti, în anul 1938, luna octombrie, ziua 13.
  Am absolvit liceul Eudoxiu Hurmuzachi din Rădăuţi, în anul 1956.
  În anul 1966, la I.M. F. Bucureşti, am terminat facultatea de Stomatologie.
  Ca medic primar, am funcţionat în câteva oraşe din România. În prezent
  locuiesc în Municipiul Rădăuţi. Am o fată şi un băiat, ambii sunt medici.
...............................................................................
1.Cum te-ai apropiat de acest gen de poezie? De câtă vreme scrii haiku?

 În trepte de curiozitate şi de formare. Fără tendinţă [la început] dar, între timp - în 1910 –
am scos o carte de “popasuri creştine în drumul spre Haiku” şi una de poeme într-un vers.

2.Cine/ce te-a ajutat să-i înțelegi mai bine esenţa?

“Interferenţe lirice. Constelaţia haiku” - a lui Florin Vasiliu şi Brânduşa Steiciuc - a reprezentat pentru mine un început de aprofunadre a acestui gen de poezie.  Au urmat şi alte lucrări în completare.

3.Ai urmat nişte modele care ţi s-au părut demne de luat în seamă? Te-a ghidat cineva?

   Cum să reconstitui miraculoasa alianţă cu “modelele” ce te invită - indirect - la acea libertatea de creaţie,
până ce tu însuţi devii un automodel? De îndrumat, da, m-a ghidat invidia [literară], motivul ţinând în mare
de caracterul absolut de original al acestei poezii atât de profunde, atât de dificile în aparenta sa
simplitate. Acest apparent paradox m-a stimulat.

4.Ce alt gen de poezie mai abordezi? Ce părere ai despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală?
  
    Am publicat poezii pentru copii, în revistele vremii [Arici Pogonici, Luminiţa, ş.a.] Apoi o carte de versuri pentru cei mici - şi poeme într-un vers [pentru toate vâstele, bineînţeles]. Referitor la cea de a doua întrebare, de fapt, răspunsul îmi sugerează constatarea că în lumea occidentală cu greu se respectă structura clasicizată:
5-7-5 silabe. Eu cel puţin cred că e şi nu e un lucru bun. Îndoiala mea se profilează pe una dintre exigenţele esenţiale a haiku-ului autentic. După cum mi se pare, sună cam aşa: “a şti să fii mai mult decât a şti să faci?
Noi scriem pe limba noastră şi ne credem că suntem buricul pământul [în haiku]! Însă după orice tăiere, făcută de o “moaşă” de specialitate, cuvintele poemelor noastre parcă se risipesc, pentru a nu reţine nejustificat atenţia cuiva. Şi e bine că se întâmplă aşa.

 5. Ai obținut locul I, iunie, 2014 - la concursul Haiku Club, cu un poem foarte reușit

    la cataramă –
    un om plimbă un câine
    câinele un om

Ne poți spune ce/cine anume te-a inspirat, cum  ai reuşit să scrii un haiku atît de bun?

    Tema este împrumutată din viaţa cotidiană. Umorul - amuzamentul [ocazional] m-a determinat să caut revelaţia. Observam un cetăţean care îşi plimba câinele dimineaţă de dimineaţă. Eu îl admiram şi îmi continuam între timp drumul spre serviciu. Într-o zi, l-am întrebat pe acest om: Spuneţi-mi, cine pe cine plimbă? Câinele pe dumneavoastră sau dumneavoastră pe câine?  Stăpânul a rămas paf de această obiecţie a mea.
Aşa că, m-am simţit încurajat să obţin pe calea modelului japonez scurtimea celor şaptesprezece silabe şi uite că a mers la inimile votanţilor mei.

6.Ce valoare au pentru tine premiile obținute în acest domeniu? 

    Sunt convins de multă vreme că există o fericită coincidenţă subiectivă, între un concurent şi un premiu obţinut de acesta. Lucrul acesta [pentru mine] s-a petrecut de 9 ori – începând din anul 2010 încoace.

7.Ce înseamnă pentru tine participarea la  concursurile de haiku de pe RO KU?

    Un modus vivendi - evident. O capacitate de a trăi - adusă “la zi” - fiecare nouă invitaţie de a participa lunar la calendarul întrecerii.

8.Ce rol joacă în ceea ce scrii  viaţa ta personală şi activitatea profesională? Te ajută sau te încurcă?

    Răspunsul e mai complex în cazul meu. Personal am debutat în viaţa literară în anul 1969, în revista “Argeş”, la recomandarea criticului Matei Călinescu, la o rubrică intitulată “Antologia corespondenţei”. De atunci, am publicat 14 cărţi [poezie, eseu, roman]. Între medicină şi literatură – dă-mi voie să mă explic: confruntarea dintre acestea două nu
se poate concepe retoric. Evitarea retoricei ne va feri de orice confuzie în planul determinantelor esenţiale din sfera celor două genuri de preocupări, suprapunere care nu ar putea fi decât regratabilă. Căci, unu-i fructul contemplaţiei şi alta-i… medicina ce îşi trage seva vieţii din ceea ce se cheamă acţiune. Dacă ceea ce am scris sau încă scriu, mă ajută sau mă încurcă? Iată, vreau să remark, în scop revendicativ, două verbe care se cam … încurcă. Dar, pe măsură însă ce ţi-am declarat cele de până acum şi tu le-ai consemnat, prin spusele mele n-am încercat decât să-mi explic, în forumul meu interior, nu numai propria-mi atitudine filoartistică [a medicului], pentru arta care vorbeşte şi cântă  prin cuvânt. Dacă aş fi fost pictor nu-ţi declaram niciun cuvânt, în locul meu, probabil, ar fi vorbit culorile.

 9.Poți numi trei poeme haiku  de-ale autorilor români si/sau străini care îți plac în mod deosebit și pe care ai fi vrut să
le scrii tu însuți?

    Lumea - ca roua
    doar ca roua
    şi totuşi ….

     Kobayashi 
[notă - la mormântul ultimului fiu pe care-l dăruie pământului].

     Bătrânul eleşteu
     o broască sare
     zgomotul apei!

     Matsuo Basho

      Merii în floare –
      am totul dinainte
      pe masa goală

      Şerban Codrin

10.Ai publicat vreo carte de haiku? Ce  proiecte ai pe viitor?

     Am publicat “CANDELA MUZEI” [cu subtitlul: Popasuri creştine în drumul spre Haiku], ed. Little Lamb, Suceava, 2010.
     “HAIKU şi FOTBAL haiku cu haiku” [cu subtitlul sugestiv: Conclav de teorie literară], ed. Ion Prelipcean, Horodnic de Jos,
     2013. Aceasta a primit [pentru originalitate]  Diploma Societăţii Scriitorilor Bucovineni [pentru cărţi publicate în anul 2013].
     Proiecte? Dacă sunt sănătos, un volum de proză foarte scurtă, apoi o carte-eseu-surpriză pentru adolescenţi. Le-am terminat
de scris, aştept ordinul!... Dă, Doamne numai bine!



Niciun comentariu: