„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

joi, 6 septembrie 2012

Imaginea orizont şi cadrul decupat




De multe ori, una din imaginile poemului este înglobată în cealaltă. Este ca şi cum o primă imagine ar deschide un orizont în care, printr-un zoom, un aparat foto ar focaliza pe o a doua inclusă în această primă deschidere.

Prima imagine devine astfel zarea în care evoluează scena surprinsă de cea de a doua. Este, în primă instanţă, cadrul spaţio-temporal, localizarea, datarea, fundalul evenimentului sau momentului haiku. Dar nu un oarecare cadru neutru, o ramă sau o cercevea pasivă, ci o ambianţă dinamică, un climat, o atmosferă, un cîmp de forţe care o pătrunde şi îi dă o formă interioară celei de a doua. Prima imagine deschide astfel o perspectivă întregului poem şi îşi pune amprenta asupra a tot ce va urma.

Fără pretenţia de a da o listă cît de cît completă a tipurilor de imagine orizont şi a posibilităţilor de cuplare cu cea de a doua imagine, folosind doar cîteva din poemele lui Şerban Codrin, pot fi enumerate:

a)   un simplu fond auditiv: muzică mută – aici un oximoron care pregăteşte paradoxal auzul pentru o senzaţie vizuală ulterioară:

Muzică mută –
înserări cu rapiţă
vibrând pe şesuri

b)  un cadru natural circumstanţial: ploaie cu soare – o situaţie cu conotaţii emoţionale deja codificate simbolic în care gestul nonşalant al deschiderii (hainei şi sufletului) se încadrează perfect:

Nimeni pe stradă
nu-şi încheie hainele –
ploaie cu soare

c)   o localizare spaţială: sat părăginit – precizarea locului impregnînd poemul cu o întreagă atmosferă wabi-sabi:

Sat părăginit –
prin geamuri luminează
măceşi în floare

lungul cărării – privirea primeşte o indicaţie de perspectivă a ulterioarei explorări care va fi mereu contrazisă de ţîşnirea intempestivă a şopîrlei:

Lungul cărării –
câte-o şopârlă-n fugă
numai de-a latul

d)  o îndeletnicire umană: lectură în zori – capabilă aici să fie percepută şi la figurat, în zorii vieţii, cînd lecturile sînt extrem de fecunde:

Lectură în zori –
de pe carte cu palma
adun polenul

desăvârşindu-şi / cu răbdare lucrarea – gerunziul creează doar un cadru modal pentru o acţiune nenumită (ecloziunea) ale cărei efecte apar în a doua imagine:

Desăvârşindu-şi
cu răbdare lucrarea –
coji de ou sub cuib

descălţându-se  / cu un picior pe altul – din nou modalitatea răzbate din gestul din care pare să izbucnească noul anotimp:

Descălţându-se
cu un picior pe altul –
zintâi de vară

e)   o atitudine umană: fără iluzii – care-şi va pune amprenta pe cea de a doua imagine:

Fără iluzii –
dintre cireşe aleg
pe cele-amare

f)    un sindrom al muncii ţăranului, vechi dureri în mâini, care introduce în atmosfera trudei de zi cu zi

Vechi dureri în mâini –
sapa răscolind primul
cuib de cartofi noi





Niciun comentariu: