De multe ori, una din imaginile poemului este
înglobată în cealaltă. Este ca şi cum o primă imagine ar deschide un orizont în
care, printr-un zoom, un aparat foto ar focaliza pe o a doua inclusă în această
primă deschidere.
Prima imagine devine astfel zarea în care evoluează
scena surprinsă de cea de a doua. Este, în primă instanţă, cadrul
spaţio-temporal, localizarea, datarea, fundalul evenimentului sau momentului
haiku. Dar nu un oarecare cadru neutru, o ramă sau o cercevea pasivă, ci o
ambianţă dinamică, un climat, o atmosferă, un cîmp de forţe care o pătrunde şi îi
dă o formă interioară celei de a doua. Prima imagine deschide astfel o
perspectivă întregului poem şi îşi pune amprenta asupra a tot ce va urma.
Fără pretenţia de a da o listă cît de cît completă a tipurilor
de imagine orizont şi a posibilităţilor
de cuplare cu cea de a doua imagine, folosind doar cîteva din poemele lui
Şerban Codrin, pot fi enumerate:
a) un simplu fond auditiv: muzică mută – aici un oximoron care pregăteşte paradoxal auzul
pentru o senzaţie vizuală ulterioară:
Muzică mută –
înserări cu rapiţă
vibrând pe şesuri
b) un cadru
natural circumstanţial: ploaie cu soare
– o situaţie cu conotaţii emoţionale deja codificate simbolic în care gestul
nonşalant al deschiderii (hainei şi sufletului) se încadrează perfect:
Nimeni
pe stradă
nu-şi
încheie hainele –
ploaie
cu soare
c)
o
localizare spaţială: sat părăginit –
precizarea locului impregnînd poemul cu o întreagă atmosferă wabi-sabi:
Sat
părăginit –
prin
geamuri luminează
măceşi
în floare
lungul cărării – privirea primeşte o
indicaţie de perspectivă a ulterioarei explorări care va fi mereu contrazisă de
ţîşnirea intempestivă a şopîrlei:
Lungul
cărării –
câte-o
şopârlă-n fugă
numai de-a latul
d) o îndeletnicire umană: lectură în zori – capabilă aici să fie percepută şi la figurat, în zorii vieţii, cînd lecturile sînt
extrem de fecunde:
Lectură în zori –
de pe carte cu palma
adun polenul
desăvârşindu-şi
/ cu răbdare lucrarea – gerunziul
creează doar un cadru modal pentru o acţiune nenumită (ecloziunea) ale cărei
efecte apar în a doua imagine:
Desăvârşindu-şi
cu răbdare lucrarea –
coji de ou sub cuib
descălţându-se / cu un picior pe altul – din nou modalitatea răzbate din gestul din care
pare să izbucnească noul anotimp:
Descălţându-se
cu un picior pe altul –
zintâi de vară
e)
o atitudine
umană: fără iluzii – care-şi va pune
amprenta pe cea de a doua imagine:
Fără iluzii –
dintre cireşe aleg
pe cele-amare
f)
un sindrom al
muncii ţăranului, vechi dureri în mâini,
care introduce în atmosfera trudei de zi cu zi
Vechi dureri în mâini –
sapa răscolind primul
cuib de cartofi noi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu