„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

marți, 18 septembrie 2012

Comentarii ianuarie 2012


        În zilele care vor urma voi încerca să recuperez poemele bune ale concursurilor din acest an şi să le acord atenţia meritată. Există deocamdată comentarii doar pentru lunile martie şi aprilie.

*

        Nu mai ţin minte dacă ianuarie sau tot începutul iernii trecute a fost unul lipsit de zăpadă. Omul de zăpadă, tema concursului de început de an, a surprins însă, printre altele, şi acest regret al lipsei omătului, a materiei prime din care să poată fi fasonat omul atît de drag copiilor. Şi, pentru că omul de zăpadă e apanajul lor, candoarea, privată de posibilitatea de a se exprima la propriu, a găsit un substitut.

desen pe asfalt –
aşteptând primii fulgi
omul de zăpadă

Patricia Lidia

iarnă săracă -
doar oameni de zăpadă
desenaţi pe-asfalt

Dan Iulian

Tema şi conjunctura, experienţa comună au generat în mod firesc două poeme asemănătoare.

        Iarna este un sezon al vremii rele şi, dincolo de jocurile ierente în sau cu zăpadă, al preferinţelor domestice, al statului (măcar simbolic) pe lîngă sobă. Cine să mai fie prin parcul de joacă după ce copiii îngheţaţi s-au retras cu bunicii în case? Doar omul de zăpadă căruia nu-i prieşte-n casă şi cîinii care îl hăituiesc. Pe el şi luna.

parcul de joacă -
doar un câine lătrând la
omul de zăpadă

Ailoaei Cristina

        Singurătatea omului de zăpadă îşi poate găsi însă lesne perechea. Mai ales cînd tristeţea este sporită de sărbătoarea greu de îndurat de unul singur. Un gest tandru poate fi salutar în orice condiţii.

revelion în doi –
vădana potrivind cuşma
omului de nea

Claudia-Ramona Codău

        Poate că şi bătrînii de mai jos, în lipsa altor oportunităţi, s-au copilărit şi-şi regăsesc candoarea de altădată. Şi în condiţii triste, de izolare nedorită se ivesc prilejuri compensatoare.

parcul din azil -
câțiva bătrâni construiesc
un om de zăpadă

Cezar Florin Ciobîcă

        Cît priveşte ingeniozitatea copiilor cînd e vorba de a face un om de zăpadă autentic, ea n-are limite. Nu doar în ce priveşte imaginaţia, ci mai ales în modul, prea puţin ortodox, în care-şi procură recuzita.

om de zăpadă -
la paltonul bunicii
doi nasturi lipsă

Virginia Popescu

om de zăpadă -
cu ochelari şi pipă
leit bunicul

Vali Iancu

        Dar, pentru că a venit vremea despărţirii, oricît ne-am fi dorit să fie iar cald şi bine, nu putem să nu compătimim cu omul de zăpadă înlăcrimat.

lacrimi pe obraz 
mult prea cald pentru un biet
om de zăpadă

Sandrina Pătrăşcan

Niciun comentariu: