„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

joi, 13 decembrie 2007

Haiku-ul şi momentul AHA (lecţii de haiku 7)

Continuăm seria lecţiilor de haiku ale lui Edward Weiss publicate pe


Este bine să cunoaştem şi părerile şi practica haiku-ului în ţările de limbă engleză.

Edward Weiss este poet, autor şi publicist la Wisteria Press. Cele două volume ale sale "Bird Haiku" and "Seashore Haiku" sînt publicate şi disponibile şi el lucrează deja la un al treilea volum. Vizitaţi http://wisteriapress.com pentru a afla mai multe.

*

Cînd scriu haiku, mulţi poeţi consideră că trebuie să aibă ceea ce se numeşte o clipă “aha”. Aceasta se produce în principal datorită juxtapunerii. De pildă, aruncaţi-vă privirea asupra acestui haiku al maestrului japonez Bashô:

Nici un călător
nu înfruntă drumul -
noapte de toamnă

El constă din 3 versuri. Primele 2 descriu ceva specific. În cazul de faţă, descriu ceva ce nu se întîmplă, adică nimeni nu-i pe drum. În versul 3 avem asfinţitul “noapte de toamnă”. Momentul “aha” se produce cînd citim haiku-ul în întregime şi mergem încolo şi-ncoace între versul 1 şi versurile 2 şi 3. Juxtapunerea te obligă, din fericire, să te opreşti şi să te minunezi cum se leagă versurile unul cu altul.

Pentru că haiku-ul este un poem aşa de mic, nu e greu să faci asta. Mulţi dintre poeţii moderni consideră că ori ai momentul aha, ori nu scrii haiku. Nu sînt de acord. Cred că haiku-ul poate fi un instantaneu şi atît! Îmi place să-l numesc momentul “ah”, în care, în loc de a constata cît de deştept şi ingenios e poetul în folosirea juxtapunerii, căpătăm mai multă experienţă Zen. De exemplu, priviţti acest haiku al canadianului Bruce Ross:

Linişte -
Zăpada acoperă piatra
Sub stelele iernii

Aici avem ceva un pic diferit. Contrastul între versul 1 şi versurile 2 şi 3 nu este atît de categoric. Ceea ce reuşeşte atît de bine acest haiku este să ne ofere ceea ce îmi place să numesc o “imagine sensibilă”. Ni se oferă un rost al faptului că sîntem acolo. Nu există o încercare de a crea un moment aha pentru că poetul nu doreşte să ne surprindă. El vrea doar să ne arate ce a simţit. O abordare cu totul diferită, una la care consimt din toată inima!

Cînd citesc haiku, nu doresc să fiu surprins sau pus la lucru. Nu doresc să petrec 3 minute încercînd să aproximez ce a înţeles poetul. Doresc să fac experienţa unei anume dispoziţii! Vreau să trăiesc direct şi haiku-ul de mai sus îmi dă acest lucru.


Niciun comentariu: