Pentru
Ziua Internațională a Haikuului, i-am rugat pe colegi să scrie, (în
maximum 20 de cuvinte, inițial voiam doar17), câte ceva despre relația lor cu acest
poem minunat de sorginte japoneză, care i-a fascinat atât de mult încât nu se pot
despărți de acesta.
Unii
au fost mai laconici, alții mai volubili; cei mai mulți au fost sobri, serioși,
câțiva, mai haioși.
În
numele celor care se ocupă de ROMNIAN KUKAI, vă mulțumesc din inimă pentru implicare și vă sfătuiesc să
continuați să perseverați în tot ceea ce ține de dezvoltarea și promovarea haikuului.
Nu
știu dacă-l iubesc, mai curînd simt că-mi dăruiește momente de împlinire
autentică. Mai mult sau mai puțin conștient, simt că pot găsi un echilibru
între cele două părți ale poemului. Că le pot face să balanseze ușor, aluziv,
în așa fel încît să trezească în sufletul meu, simultan, o anume tensiune și
bucuria de a o putea împăca, de a o potoli pe moment. De a resimți, în acest
cadru spiritual privilegiat, că adversitatea lumii a sublimat în mod neașteptat
și prin puterea mea sufletească. Cu cuvinte pe care le-am preluat de la Andrei
Pleșu și el, la rîndul lui, de la un înțelept arab, Ibn Arabi, pot spune că un
haiku bun îmi împărtășește într-o clipă „taina de a fi stăpîn pe puterea care
mă stăpîneşte”.
(Corneliu Traian Atanasiu)
Dacă
iubesc haikuul? Nu știu. Dar știu că îmi plac poemele care conțin paradoxuri,
aluzii subtile, jocuri de cuvinte, juxtapuneri elegante... Și, mai mult decât
orice, îmi place senryul. La care n-aș fi ajuns dacă nu aș fi scris mai întâi
haiku.
(Dan
Norea)
Haiku-ul e cea mai naturală,eficientă şi
concisă comunicare a fiinţei cu mediul. Pe structura lui, aparent fragilă,
se poate aşeza eternitatea. Fiolă în care se distileaza firimituri din
realitate(« miettes du réel », cum ar spune Roland Barthes).E
partenerul ideal, pe care nu-l gasim printre congeneri, în timpul vieții.
(Rodica P. Calotă)
Depinde
de unde te uiți: haiku-ul este un arabesc
vizual, într- o continuă mișcare, al unui gând.De aceea sunt fascinată de
această poezie.
(Anișoara
Iordache)
Haikuul m-a făcut să pătrund
si să pot exprima miezul lucrurilor! Exigențele acestui stil poetic
m-a făcut să-mi îmbunătățesc performanțele, să mă concentrez ca un bijutier, să
mă entuziasmez precum un copil si să meditez cu sobrietatea si
profunzimea unui călugăr; să relev neobișnuitul obisnuitului
și să văd frumusețea întregului în fiecare minusculă partea lui.
Haikuul îmi permite să folosesc natura ca pe
o cortină, astfel încât sensibilitatea mea să nu însemne
vulnerabilitate.
Haikuul, de fapt, te alege el pe tine! Odată
intrat în proximitatea ta, îți deschide alți ochi și te face să
vorbesti într-un fel anume, care dă un rost nerostiteloŕ!
Este imposibil să i te sustragi! Apleci genunchiul
și îi devii supus loial!
(Cecilia Birca)
Haiku-ul
mă fascinează prin simplitate. O simplitate înșelătoare pentru că, în
sine, este de un rafinament subtil, care se apropie de esența firii. Și pentru
că este atât de greu de atins...
(Mona
Iordan)
Este liantul sufletului cu natura.
(Ion Rășinaru)
Îmi păstrează experiențele așa cum le-am trăit
în momentele respective, cu aceeași intensitate. Rămân cu momentele
deosebite.
(Ana Drobot)
Haiku-ul este rezultatul unei
îndelungi meditații profunde, rezultat transcris poetic într-un rezumat cu structură...
matematică. 5-7-5!
Pentru că e o continuă provocare,
pentru că e cumpătat la vorbă şi pentru că încape în buzunarul de la piept.
(Vasile_Conioşi_Mesteşanu)
Pentru mine haiku-ul este un mod
de viață, face parte din ADN-ul meu.
(Florin Golban)
Pentru că degajă multă esență spirituală, necesară
zilelor noastre!
Dorinţa
de esenţializare a poeziei m-a trimis spre cercetare, spre studiu,
astfel
am descoperit haiku-ul care degajă multă esență spirituală!
(Victoria Fătu Nalațiu)
Pentru mine un Haiku este un Univers pe care încerc să-l
explorez zi de zi. Un haiku bun printr-un gând aluziv poate schimba
mentalitatea omului.Ceea ce un poet este nevoit să expună (subiectul abordat)
în pagini de versuri, un haijin cu tâlc o va face
într-un
haiku din silabe numărate. Un haiku bun pentru mine poate fi și o nuvelă
și o piesă dramatică și chiar un roman. De mai bine de o jumătate de veac
practic toate genurile literare, astăzi însă primordial în activitatea mea
scrisă, fără doar și poate că este Haikuul, căci în el văd imaginația
filosofică și înțelepciunea omenească. Cine va înțelege cu adevărat farmecul
haikuului va păși cu dreptul la Drumul mare al Vieții pe pământ.
(Ion Cuzuioc)
Zămislind
un haiku mă simt ca și cum aș lucra la orfevrărie. Din puțin material trebuie
să meșteșugesc o bijuterie prețuită.
(Mihai
Talașman)
Haikuul:
chintesența unei stari, cuvinte simple, meșteșugite de un bijutier al
cuvântului pe care îl transformă într-un miracol absolut! Te face să
simți că atingi lumina pură!
(Roxana Elena Sandu)
Haikuul! Un minunat
prilej de a te redescoperi. Îl întâlnești peste tot: în fluturi, în flori, în
nopțile fără somn, în floarea de cireș, în cântecul păsărilor, în gânguritul
noului născut, în pacea amurgului, în surâsul dimineții... Cel mai ades
el locuiește în oameni. De-aceea îl iubesc! :)
(Valeria Merca)
(Valeria
Tamaș
Păi pentru că HAIKU, așa cum e organizat aici, mă ajută să-mi
măsor forțele cu alții ca mine, de-aia. Adică-mi arată cât de slab sunt
eu, față de alții ca mine.
(Ion Hoinaru)
De
ce haiku?
Concizie,
frumusețe, sinteza gândului într-o formă surprinzătoare prin simplitate - la
prima vedere, căci profunzimea gândului ne provoacă la interpretări inteligente,
creative și creatoare.De aceea iubesc haikuul, pentru frumusețea gândului
într-o formă selectă!
(Elena
Ciura)
Iubesc haikuul pentru că e laconic,
despre natură, e un poem al substantivelor, care sugerează mai mult decât enunță.
(Maria Tirenescu)
poezie, poveste?
și poezie, și poveste!
pictură în cuvinte!
atât de scurt?
de-l mai citești îți spune multe!
(Argentina Stanciu)
Pentru
că are puterea să spună ce nu spune, punând la încercare imaginația şi
perspicacitatea cititorului şi pentru că este o punte între arii culturale avem
motive pentru a iubi haikuul.
(Valer
G. Pop)
Iubesc haikuul deoarece este poemul
naturii și al momentului, dar și al sensibilității trăirilor interioare, pe
care încerc să le redau cu fidelitate și astfel să ne încânte ochiul și să ne
bucure sufletul.
(Mihaela Cojocaru)
Iubesc
haikuul pentru că este prietenul meu sincer, spontan, profund.
Ador
frumusețea complexității din aparenta simplitate a celor șaptesprezece silabe.
(Ioana Bud)
Hayuuul oferă șansa de a găsi poezie
în… orice ungher al spațiului înconjurător – depinde de cum privești
într-acolo.
(Paul-Mircea Iordache)
Iubesc
haikuul pentru uimirea inocentă pe care o lasă după descoperirea unei
realității trasfigurate, pentru simplitatea lui.
(Mona Gheorghe)
Haiku-ul este o terapie a sufletului, o oază de echilibru în
vâltoarea vremurilor, are puterea de a vindeca sufletele rănite de cruzimea
societății în care suntem nevoiți să trăim.
(Carmen
Duvalma)
Haiku... linistea noptii.
Cu capul pe pernă, seară de seară,
număr silabe în loc să număr oi.
(Adrian-Nicolae Popescu)
E viciul care m-a subjugat plăcut, obligându-mă să-i amanetez
ființa întru celebrarea clipei efemere…
(Cezar Ciobîcă)
Pentru
că haiku relevă o lume plină de joc, iubire și înțelepciune.
(Luminița
Petrea)
Haiu-ul
cred că este foarte apropiat de felul meu de a fi.
Nu
vorbesc foarte mult şi de multe ori îi las pe interlocutori să intuiască ce
anume am vrut să spun/sugerez iar dacă au intuit corect atunci DA, pot spune că
avem ceva in comun, putem să ne intelegem sau să devenim prieteni. Dacă nu se
întâplă asta mărturisesc că sunt destul de dezamăgită. Dar nu o arăt! ;)
Imi
amintesc ca fosta noastra directoare mi-a spus odată că vorbesc destul de rar
dar atunci când o fac nu irosesc cuvintele aiurea, adicătelea ceea ce
spuneam nu era tocmai anost. Cu trecerea anilor am devenit mai vorbăreaţă dar
îmi place să cred că nu vorbesc mult şi prost.
În
afară de asta, întotdeauna am senzaţia unui déjà vu
atunci când văd un film japonez de epocă, când citesc un haiku vechi,
când văd o stampă japoneză sau mă împresoară acorduri de koto cine ştie...
(Mihaela Băbuşanu)
Cu
poezia asta e ca-n dragoste... Să nu intervină niciodată rutina... Si
'fluturii' nu vor lipsi nici ei din peisaj... Într-un cuvânt, suntem printre
privilegiați... ;)
(Petruța Ionescu)
Iubesc haiku-ul pentru că mă pune să
meditez, mă învață să fiu concis, mă trimite la esența lucrurilor și
fenomenelor.
(Petru-Ioan Gârda)
Gândesc cu sfială de ce iubesc haikuul? Și stau mereu cu
atenție să fur o clipă de inspirație, între alte clipe ale vieții, să găsesc un
kigo care să mă facă să cred că acum e timpul lui, al poemului acesta mic, mic
cât o clipă, și mare, mare în înțelesuri multiple. Mă regăsesc în haiku, mai cu
seamă atunci când îl scriu spontan și nu mă gândesc să-l mai refac apoi. Sunt
multe la sertar, multe chiar bune, dar le las acolo pentru cândva sau doar
pentru mine. Cele câteva care au scos ochii în lume aduc mereu emoția spontană,
fervoarea unui zâmbet la final și esența poeziei unei clipe. Da, iubesc
haiku-ul, și încă mult.
(Andreea Maftei)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu