„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară


locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

vineri, 17 aprilie 2020

DE CE IUBESC HAIKUUL?






Pentru Ziua Internațională a Haikuului,  i-am rugat pe colegi să scrie, (în maximum 20 de cuvinte, inițial voiam doar17), câte ceva despre relația lor cu acest poem minunat de sorginte japoneză, care i-a fascinat atât de mult încât nu se pot despărți de acesta.
Unii au fost mai laconici, alții mai volubili; cei mai mulți au fost sobri, serioși, câțiva, mai haioși.


În numele celor care se ocupă de ROMNIAN KUKAI, vă mulțumesc din inimă pentru implicare și vă sfătuiesc să continuați să perseverați în tot ceea ce ține de dezvoltarea și promovarea haikuului.

 ****

Nu știu dacă-l iubesc, mai curînd simt că-mi dăruiește momente de împlinire autentică. Mai mult sau mai puțin conștient, simt că pot găsi un echilibru între cele două părți ale poemului. Că le pot face să balanseze ușor, aluziv, în așa fel încît să trezească în sufletul meu, simultan, o anume tensiune și bucuria de a o putea împăca, de a o potoli pe moment. De a resimți, în acest cadru spiritual privilegiat, că adversitatea lumii a sublimat în mod neașteptat și prin puterea mea sufletească. Cu cuvinte pe care le-am preluat de la Andrei Pleșu și el, la rîndul lui, de la un înțelept arab, Ibn Arabi, pot spune că un haiku bun îmi împărtășește într-o clipă „taina de a fi stăpîn pe puterea care mă stăpîneşte”.

(Corneliu Traian Atanasiu)

Dacă iubesc haikuul? Nu știu. Dar știu că îmi plac poemele care conțin paradoxuri, aluzii subtile, jocuri de cuvinte, juxtapuneri elegante... Și, mai mult decât orice, îmi place senryul. La care n-aș fi ajuns dacă nu aș fi scris mai întâi haiku.

(Dan Norea)

Haiku-ul e cea mai naturală,eficientă şi concisă comunicare a fiinţei cu mediul. Pe structura lui, aparent fragilă, se poate aşeza eternitatea. Fiolă în care se distileaza firimituri din realitate(« miettes du réel », cum ar spune Roland Barthes).E partenerul ideal, pe care nu-l gasim printre congeneri, în timpul vieții.

(Rodica P. Calotă)

Depinde de unde te uiți: haiku-ul este un arabesc vizual, într- o continuă mișcare, al unui gând.De aceea sunt fascinată de această poezie.

(Anișoara Iordache)

Haikuul m-a făcut să  pătrund si să pot exprima  miezul lucrurilor!  Exigențele acestui stil poetic m-a făcut să-mi îmbunătățesc performanțele, să mă concentrez ca un bijutier, să mă entuziasmez precum un copil si să meditez cu sobrietatea si profunzimea   unui călugăr; să  relev neobișnuitul obisnuitului și să văd  frumusețea întregului în fiecare minusculă partea lui. 
Haikuul îmi  permite să folosesc natura ca pe o cortină,  astfel  încât  sensibilitatea mea să nu însemne vulnerabilitate.

Haikuul, de fapt,  te alege el pe tine! Odată  intrat în proximitatea ta,  îți deschide alți ochi  și te face să vorbesti într-un fel anume, care dă un rost nerostiteloŕ! 
Este imposibil să i te sustragi! Apleci genunchiul și îi devii supus loial!

(Cecilia Birca)

Haiku-ul  mă fascinează prin simplitate. O simplitate înșelătoare pentru că, în sine, este de un rafinament subtil, care se apropie de esența firii. Și pentru că este atât de greu de atins...

(Mona Iordan)

Este liantul sufletului cu natura.

(Ion Rășinaru)

Îmi păstrează experiențele așa cum le-am trăit în momentele respective, cu aceeași intensitate. Rămân cu momentele deosebite. 

(Ana Drobot)

Haiku-ul este rezultatul unei îndelungi meditații profunde, rezultat transcris poetic într-un rezumat cu structură... matematică. 5-7-5!


Pentru că e o continuă provocare, pentru că e cumpătat la vorbă şi pentru că încape în buzunarul de la piept.


(Vasile_Conioşi_Mesteşanu)

Pentru mine haiku-ul este un mod de viață, face parte din ADN-ul meu.

(Florin Golban)

Pentru că degajă multă esență spirituală, necesară zilelor noastre!
Dorinţa de esenţializare a poeziei m-a trimis spre cercetare, spre studiu,
astfel am descoperit haiku-ul care degajă multă esență spirituală!

(Victoria Fătu Nalațiu)

Pentru mine un Haiku este un Univers pe care încerc să-l explorez zi de zi. Un haiku bun printr-un gând aluziv poate schimba mentalitatea omului.Ceea ce un poet este nevoit să expună (subiectul abordat) în pagini de versuri, un haijin cu tâlc o va face într-un haiku din silabe numărate. Un haiku bun pentru mine poate fi și o nuvelă  și o piesă dramatică și chiar un roman. De mai bine de o jumătate de veac practic toate genurile literare, astăzi însă primordial în activitatea mea scrisă,  fără doar și poate că este Haikuul, căci în el văd imaginația filosofică și înțelepciunea omenească. Cine va înțelege cu adevărat farmecul haikuului va păși cu dreptul la Drumul mare al Vieții pe pământ. 

(Ion Cuzuioc)

Zămislind un haiku mă simt ca și cum aș lucra la orfevrărie. Din puțin material trebuie să meșteșugesc o bijuterie prețuită.

(Mihai Talașman)

Haikuul: chintesența unei stari, cuvinte simple, meșteșugite de un bijutier al cuvântului pe care  îl transformă într-un miracol absolut! Te face să simți că atingi lumina pură!

(Roxana Elena Sandu)

Haikuul!  Un minunat prilej de a te redescoperi. Îl întâlnești peste tot: în fluturi, în flori, în nopțile fără somn, în floarea de cireș, în cântecul păsărilor, în gânguritul noului născut, în pacea amurgului, în surâsul dimineții...  Cel mai ades el locuiește în oameni. De-aceea îl iubesc! :) 

(Valeria Merca)

 Haikul este clipa care nu vrea să moară. Este clipa care rămâne peste timp păstrându-și frumusețea și profunzimea.Un haiku este o clipă care în locul efemerului alege etenitatea.

(Valeria Tamaș

Păi pentru că HAIKU, așa cum e organizat aici, mă ajută să-mi măsor forțele cu alții ca mine, de-aia. Adică-mi arată cât de slab sunt eu, față de alții ca mine.

(Ion Hoinaru)

De ce haiku?
Concizie, frumusețe, sinteza gândului într-o formă surprinzătoare prin simplitate - la prima vedere, căci profunzimea gândului ne provoacă la interpretări inteligente, creative și creatoare.De aceea iubesc haikuul, pentru frumusețea gândului într-o formă selectă!

(Elena Ciura)

Iubesc haikuul pentru că e laconic, despre natură, e un poem al substantivelor, care sugerează mai mult decât enunță.

(Maria Tirenescu)


poezie, poveste?

și poezie, și poveste!
pictură în cuvinte!
atât de scurt?
de-l mai citești îți spune multe!

(Argentina Stanciu)    

Pentru că are puterea să spună ce nu spune, punând la încercare imaginația şi perspicacitatea cititorului şi pentru că este o punte între arii culturale avem motive pentru a iubi haikuul.

(Valer G. Pop)

Iubesc haikuul deoarece este poemul naturii și al momentului, dar și al sensibilității trăirilor interioare, pe care încerc să le redau cu fidelitate și astfel să ne încânte ochiul și să ne bucure sufletul.

(Mihaela Cojocaru)

Iubesc haikuul pentru că este prietenul meu sincer, spontan, profund. 
Ador frumusețea complexității din aparenta simplitate a celor șaptesprezece silabe.

(Ioana Bud)

Hayuuul oferă șansa de a găsi poezie în… orice ungher al spațiului înconjurător – depinde de cum privești într-acolo.

(Paul-Mircea Iordache)

Iubesc haikuul pentru uimirea inocentă pe care o lasă după descoperirea unei realității trasfigurate, pentru  simplitatea lui.



(Mona Gheorghe)

Haiku-ul este o terapie a sufletului, o oază de echilibru în vâltoarea vremurilor, are puterea de a vindeca sufletele rănite de cruzimea societății în care suntem nevoiți să trăim.

(Carmen Duvalma)

Haiku... linistea noptii.
Cu capul pe pernă, seară de seară, număr silabe în loc să număr oi.

(Adrian-Nicolae Popescu)

E viciul care m-a subjugat plăcut, obligându-mă să-i amanetez ființa întru celebrarea clipei efemere…

(Cezar Ciobîcă)



Pentru că haiku relevă o lume plină de joc, iubire și înțelepciune.

(Luminița Petrea)

Haiu-ul cred că este foarte apropiat de felul meu de a fi.
Nu vorbesc foarte mult şi de multe ori îi las pe interlocutori să intuiască ce anume am vrut să spun/sugerez iar dacă au intuit corect atunci DA, pot spune că avem ceva in comun, putem să ne intelegem sau să devenim prieteni. Dacă nu se întâplă asta mărturisesc că sunt destul de dezamăgită. Dar nu o arăt! ;)
Imi amintesc ca fosta noastra directoare mi-a spus odată că vorbesc destul de rar dar atunci când o fac nu irosesc cuvintele aiurea, adicătelea  ceea ce spuneam nu era tocmai anost. Cu trecerea anilor am devenit mai vorbăreaţă dar îmi place să cred că nu vorbesc mult şi prost. 
În afară de asta, întotdeauna  am senzaţia unui  déjà vu atunci când  văd un film japonez de epocă, când citesc un haiku vechi, când văd o stampă japoneză sau mă împresoară acorduri de koto cine ştie...

(Mihaela Băbuşanu)


Cu poezia asta e ca-n dragoste... Să  nu intervină niciodată rutina... Si 'fluturii' nu vor lipsi nici ei din peisaj... Într-un cuvânt, suntem printre privilegiați... ;)

(Petruța Ionescu)

Iubesc haiku-ul pentru că mă pune să meditez, mă învață să fiu concis, mă trimite la esența lucrurilor și fenomenelor.

(Petru-Ioan Gârda)

Gândesc cu sfială de ce iubesc haikuul? Și stau mereu cu atenție să fur o clipă de inspirație, între alte clipe ale vieții, să găsesc un kigo care să mă facă să cred că acum e timpul lui, al poemului acesta mic, mic cât o clipă, și mare, mare în înțelesuri multiple. Mă regăsesc în haiku, mai cu seamă atunci când îl scriu spontan și nu mă gândesc să-l mai refac apoi. Sunt multe la sertar, multe chiar bune, dar le las acolo pentru cândva sau doar pentru mine. Cele câteva care au scos ochii în lume aduc mereu emoția spontană, fervoarea unui zâmbet la final și esența poeziei unei clipe. Da, iubesc haiku-ul, și încă mult.

(Andreea Maftei)

Niciun comentariu: