INTERVIURI RO KU (XXXIII) -- CCF cu ANA URMA

1.      Cum te-ai apropiat de acest gen de poezie? De câtă vreme scrii  haiku?

Încă din anul 2008 sunt membră a cenaclului online Lira 21. Se discuta în cenaclu despre haiku, se publicau poeme, erau mici concursuri. Documentarea online mi-a îndreptat pașii către concursul săptămânal, CSH-ul de astăzi și apoi către lecturile privind acest gen de poezie.

Întâlnirea cu poezia haiku s-a produs în anul 2010. Nostalgia începutului în poezie, poezia cu rimă, prozodia în sine, ritmul, regulile în general și rigorile interioare strict personale s-au potrivit mănușă rigorilor poemului de inspirație niponă în șaptesprezece silabe, haiku. Evocarea împrejurărilor, situațiilor, înfăptuirea unui lucru și reprezentarea lor obiectivă, firească, neprelucrată, nedistorsionată sunt izvorul nesecat pentru poeme-imagini, așa cum este de fapt un haiku. Am învățat că textul, de regulă auster, elegant, aproape ascetic și lipsit de figuri de stil, va fi unul și reușit atunci când se identifică cu imaginea, transmițând în puține silabe, emoție privitorului.

2.      Cine/ce te-a ajutat să-i înțelegi mai bine regulile?

Am avut norocul să scriu sub îndrumarea, aș spune, aproape directă a d-lui Corneliu Traian Atanasiu, inițiator al mișcării  de haiku și al grupului RO KU, invitat de onoare fiind, o perioadă, în cenaclul Lira 21. Nu eram singura, mulți membri ai cenaclului ne-am declarat atunci fani haiku și ne-am alăturat grupului RO KU. Încă suntem în grup. Nu am să uit niciodată efervescența începutului, primele poeme, prima diplomă, cărțile primite ca premiu. Laude, critici, discuții constructive, cred că toate au contribuit la formarea mea de acum și înțelegerea acestui gen de poezie. Pot să spun că acest gen de poezie concis, direct și la obiect mă reprezintă, prin simplitate. Antologiile din seria cocorilor sunt dovada existenței unui grup eterogen, un grup în care inițiativa și aplicarea sunt fapte, avem cărți valoroase prin participarea masivă, prin selecția și calitatea poemelor și mai ales, prin comentariile domnului Corneliu Traian Atanasiu. Am fost încurajați să edităm propriile volume, aflate acum în biblioteca grupului alături de mari nume ale poeziei haiku. Toate acestea au dus la consolidarea și recunoașterea grupului RO KU ca fiind unic prin format, prin multitudinea de secțiuni privind poezia de inspirație niponă, materiale de specialitate și mai ales prin organizarea lunară a concursului haiku. O platformă online, care prin oamenii ei, netezește calea iubitorilor de poezie.

3.      Ai urmat nişte modele care ţi s-au părut demne de luat în seamă? Te-a ghidat

cineva?

Personal, afirm că nu pot scrie fără a lectura. În funcție de ceea vreau să finalizez îmi aleg și lecturile. Și dacă, lecturile, sunt atent alese, durând de la o oră la câteva ore, acesta fiind cel mai mare răsfăț al meu, pot spune că transpunerea sau intrarea în starea de a scrie devine pentru mine firească. Există literatură de specialitate ușor abordabilă pe internet sau în bibliotecile proprii, plus comunicarea cu colegii de grup, comentarii, sfaturi, îndrumări dar și critici. Plecând de la citirea propriu-zisă a poeziei haiku și continuând cu teorie, tehnici de aplicare a procedeelor stilistice, a valorilor artistice specifice, a cuvintelor sens kigo, vom descoperi frumusețea acelor poeme emblemă, poeme clasice dar și moderne, poeme nipone dar și poeme ale autorilor străini sau autohtoni. O dată citite, nu le mai poți uita, memoria  vizuală înregistrează imaginea și când am nevoie de un exemplu pot fi ușor abordate. Poemul următor, având ca autor pe Eduard Țară, este după părerea mea, un poem emblemă:

țurțuri picurând –

bătrânul strânge în pumn

un ceas ruginit

Sunt foarte multe exemple la noi dar și traduse, sunt autorii clasici recunoscuți ai genului și autori participanți la concursuri internaționale, ale căror poeme nu trebuie trecute cu vederea. Consider, că pe lângă îndrumările de început și determinarea proprie de a scrie haiku, lecturarea, aplicarea, exercițiul, sunt definitorii. De aceea, recomand începătorilor lectură, lectură și bineînțeles, exercițiu.

4.      Ce alt gen de poezie mai abordezi?

Anul 2007 a fost anul începutului în poezie. Poate că timid dar atât de determinant, atât de pătimaș, ca și cum aș fi sorbit din apa vie a cuvântului. Poezia mea de început, era una simplă ca și subiect dar canonică aproape prin formă, poezie religioasă, de mulțumire, de așteptare și eliberare a lăuntrului.  Eram un adult în toată puterea cuvântului, aveam o educație, aveam o familie consolidată, nepoți, trecusem de prima traumă a despărțirii irevocabile de unul dintre părinți, multe foarte multe experiențe, evenimente le-aș numi, care mi-au crescut și frăgezit sufletul. Dar și multe bucurii, bucurii mărunte, foarte multe. Acel izvor,  despre care am și amintit mai sus, avea capilarele adânc înfipte în lecturile copilăriei, apoi ale adolescentului, ale tânărului și omul copt de mai târziu. Așa am descoperit libertatea fabuloasă pe care ţi-o oferă lectura, călătorii imaginare, posibilitatea de a crea lumi,  de a te identifica cu personajele, de a imagina situaţii sau de a făuri destine, mai pe scurt libertatea de a visa.

Cum spuneam, se întâmpla într-o zi a anului 2007. Cuvintele au început să se așeze singure pe albul foii, ca fluturii pe flori, ușor ca de niciunde fulgii, pe acoperișuri. Aproape instant am și publicat online, cred că aveam nevoie de competiție, de aflare și confirmare a noii mele identități. Norocul meu că în jur am descoperit oameni care m-au încurajat prin comentarii, păreri, persoane cunoscătoare ale genului nu m-au descurajat, dimpotrivă mi-au netezit drumul. Apoi lectori sinceri, obișnuiți cu poezia, au fost primii mei critici. 

În anul 2008-2009 am cunoscut pe distinsa Cristina Ștefan, membră a Uniunii Scriitorilor din România, ea însăși poetă și critic literar, promotor cultural și principal fondator al  primului cenaclu online, Lira21. A fost prima școală de poezie și critica în adevăratul sens al cuvântului. Încurajările au continuat cu îndemnul și susținerea de a trece de la poezia clasică la poezia în vers alb. Trecerea nu a fost deloc ușoară, simțeam acut rezistența la schimbare dar, am înțeles că poți spune mai mult, cursiv să împletești și altfel cuvintele, să le îmbraci în metafore, fără a-și pierde din farmec. Fiecare an în Lira21 s-a finalizat cu câte o antologie, cu lansări în cadru organizat, recunoaștere, aprecieri. Am participat la concursuri, am câștigat premii. Am publicat trei volume de poezie. Deși au trecut anii simt aceeași plăcere când mă așez la masa de scris, cuvintele mă subjugă, mă atrag în cursa lor seducătoare. Rezerve spirituale neștiute și cred că preexistente așteptând transformarea gândului în cuvânt, înțelesuri și muzici interioare împletindu-se armonios cu dăruirea, contemplația și o anume religiozitate mă găsesc pe mine în răscrucea cuvintelor. Puterea și vraja lor întreținând recreerea și exercițiul minții  aproape continuu, ca în jocul cu mărgele de sticlă. Îmi place să fabulez pornind de la o idee, de la o imagine, un fapt real, legat de momentul acum-ului. Și, acum după șapte ani, propria analiză mă determină să spun că scriu o poezie impresionistă, cu influiențe romantice.

5.      Ce părere ai despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală?

Încă de la începutul erei creștine, când în Europa încă nu apăruse cartea (în afara de greci și latini), japonezii compuneau poezii despre natură, dragoste. Bogate în simboluri, în stil nobil și pur. O civilizație veche care a știut să păstreze farmecul simplității de început. Sufletul japonez predispus spre contemplare și sintetizare a fost lesne de surprins în opere de artă. Fie că vorbim de arte marțiale, artă caligrafică, arta dansului, arta ceaiului, teatru, etc. și nu în ultimul rând poezia veche și modernă,  au cucerit prin simplitate occidentul și firește pe noi, românii.

În SUA, poezia haiku, se studiază în școli. Nu există interdicții de informare sau documentare la noi dar, trebuie să recunoaștem că scriem diferit. Semantica limbii,  semnele scrierii, tonalitatea silabică (onji), care schimbă sensul cuvintelor  și multe altele, sunt diferențele care duc, cred eu, la împărțirea acestui gen de poezie în două categorii, și anume: haiku-japonez și haiku-restul lumii.  Farmecul poeziei japoneze stă în jocul de cuvinte, în fineţea aluziilor, efemeritate, fragilitate, delicateţe, pe care traducerea în alte limbi nu le poate reda decât parțial.

6.      Ai obținut premiul I, la concursul CSH, luna ---- anul------- cu un poem  reușit

(aici se dau detalii) Ne poți spune ce/cine anume te-a inspirat, cum  ai reuşit să scrii un haiku atât de bun?

Primul premiu a venit în grupul CSH, apoi următorul, următorul, apoi și în celelalte grupuri adiacente RO-KU. Emoția creării unui poem, împrejurările, bucuria recunoașterii de atunci, mă fac să rememorez cu drag acele momente. Așa mi se întâmplă și acum.  Redau mai jos poemul și comentariul și pot să spun că, la recitire mă regăsesc și nu mă dezic de ce am scris atunci (2012).

ploaie de vară –

între doua tunete

capriciu de Bach

Acest haiku este de fapt rememorarea unei clipe transpusă în imagine. Cadenţa ploii alăturată trăirii intense de o solemnă frumusete. Ploaia din înalturi, roditoare, răcoritoare şi coborârea lină în acordurile muzicii lăuntrice, tăcerea liniştitoare. Ploile purificatoare, aduc prospeţime şi eliberează nebănuite valenţe sufletului, ca şi muzica. Ador vara şi ploile ei trecătoare! Învălmăşeală scurtă a norilor şi tunetele repetate trezesc  în adâncuri copilul dornic să mai calce de-a valma prin bălţi şi omul matur, în gestul simplu de a-şi face cruce şi rosti rugăciunea. Ca o muzică a gândirii, asociată aici unui  Capriciu de Bach, frumuseţea cucerind simţurile trece cu uşurinţa din suflet la ceea ce numim contemplare,  se face cântec, revelaţie,  prelungind o starea de veghe a ființei în dorință de a face din momentul prezent  semnul timpului nostru.

Plecând de la acest poem, sintagma ploaie de vară a devenit titlul primului meu volum de haiku (2015).       

                             

7.      Ce valoare au pentru tine premiile obținute în acest domeniu?

Premiile sunt valoroase, sunt un simbol al recunoașterii, sunt ca o pătrățică de albastru în ternul unei zile. Nu fiecare concurs s-a finalizat cu o diplomă sau cu o carte dar, îmi place să particip. Îmi place să știu că și o parte din mine, poate că infimă dar adunată cu alta, cu alta, face să dureze, să dăinuească ceva început atât de frumos, aducător de bucurie: concursuri, cărți, antologii, întâlniri, prietenii, precum și recunoașterea, respectul pentru actul de creație al celuilalt. Pe parcursul celor șapte ani s-au adunat diplome cât pentru o carte, pe care îmi și doresc să o finalizez (pe ...volume😊)

8.      Ce înseamnă pentru tine participarea la  concursurile de haiku (+ cele de pe

RO KU)?

Participarea constantă la CSH, din anul 2010 și  în prezent, un concurs fără o temă anume, fără constrângeri, prin constanța exercițiului a contribuit cel mai mult la formarea mea ca și autor de poeme haiku.

Participarea la concursuri cu temă impusă, anume concursul lunar RO-KU, este o continuă provocare. Atunci trebuie să merg pe anumite lecturi, să escaladez propria memorie pentru găsi o legătură cu  tema, apoi legătura cu prezentul, deci alunecare-n trecut și aducerea subiectului în prezent, într-un moment de autenticitate, numit de cunoscători, momentul haiku.

Și să nu uităm de concursul intermediar Haiku Club unde fiecare an se încheie cu Poemul anului ...., Haiku Club, pentru cei merituoși și  poemele lor frumoase.

Am avut onoarea să fac parte din acest club, să particip la concursuri cu temă, să câștig premii și Poemul anului 2014.

Apoi, Concursul la fotografie inițiat de Ioana Dinescu, mi-a adus de asemeni bucuria câtorva premii.

Am participat la câteva întâlniri de grup, evenimente. Unul dintre aceste evenimente Declic în silabe, expoziție de foto-haiku, trei ediții, anuale, până în prezent, datorată și datorită unor oameni deosebiți prin ceea ce fac, Oana Gheorghe și  Broșu Constantin.

Astfel am avut prilejul să exersez continuu, să cunosc oameni minunați, haijini de elită, dăruiți, cu har, primitori și dispuși să facem schimb de opinii, idei, de cărți.

Îmi doresc să cunosc și pe ceilalți membri ai grupului, să le pot mulțumi direct celor care mi-au fost mentori, exemplu de perseverență, celor care prin magnetismul, prin muncă asiduuă, prin dăruire, au știut să ne adune și să ne țină împreună  atâția ani.

9.      Ce rol joacă în ceea ce scrii  viaţa ta personală şi activitatea profesională? Te

ajută sau te încurcă?

Ferice de oamenii care reușesc să aducă poezia în viața lor  dar și să dea viață poeziei!  și, aici ...m-am autoinclus. Cred că poezia ne ajută să dăm culoare vieții, să vedem frumusețea  acolo unde abia se zărește, să fim îngăduitori, mărinimoși, afectuoși chiar, împăcați cu noi dar și cu lumea. Scrisul aduce relaxare, flexibilitate în gândire, capacitatea de a trece mai ușor peste anumite neîmpliniri, de a accepta trecerea ca pe ceva firesc, neasemuita și unica frumusețe a clipei, într-un cuvânt pacea despre care vorbesc filozofii, starea zen. Putem copia fără rezerve natura, este o carte permanent deschisă. Dacă încă nu știm, să învățăm a nu ne împotrivi, a căuta și găsi sensul curgerii, a trecerii prin acest univers, aici și acum. Prețuind fiecare clipă a vieții ne vom regăsi pe noi înșine drept creații ale lui Dumnezeu pe pământ și atunci poate că, și noi vom lumina puțin viața celor de lângă noi. Ușor, în cercuri, concentrice, pornind de la noi, familia, apoi prieteni, amici, colegi, etc. extinzându-ne în tot universul, iar când dorim a fi numai față în față cu noi să știm a face ușor, drumul și invers. Toate acestea vin o dată cu vârsta, cu așezarea în matcă a unor trăiri și dacă adăugăm puțină poezie toate  căpăta și culoare, parfum...

10.  Poți numi trei poeme haiku  de-ale autorilor români si/sau străini care îți plac

în mod deosebit și pe care ai fi vrut să le scrii tu însuți?

Nedreaptă întrebarea! Aș putea cita din memorie câte un haiku/senryu aparținând fiecărui autor participant la CSH și Romanian Kukai. Și nu mai spun de clasici sau autori români, primii descoperitori și iubitori ai haiku-ului. Sunt foarte multe poeme care mi-au plăcut la prima citire, imaginea întipărită pe retină și asociată numelui autorului, sunt emblemele despre care vorbeam într-un răspuns precedent.

Șerban Codrin

nopți fără greieri –

ceva i se întâmplă

universului

Eduard Țară

țurțuri picurând –

bătrânul strânge în pumn

un ceas ruginit

Petru Ioan Gârda

un fluture alb

tronând pe clanța ușii –

mai stau pe-afară

Corneliu Traian Atanasiu

abur pe geamuri –

ispita desenului

în orice deget

Cezar Florin Ciobîcă

apus de soare –

un bătrân uitat de ani

cosindu-și umbra

 

11.  Ai publicat vreo carte de haiku?/ Ce  proiecte ai pe viitor?

Da, am publicat. Este cartea participantă la concursul de debut inițiat de grupul RO-KU, ediția 2011-2012. Se numește Ploaie de vară, Haiku, Editura Pim, 2015. Ca și proiecte de carte, materialele adunate la sertar așteaptă, editarea.

12. Te rog să ne spui care sunt după părerea ta, cele mai bune 10 haiku/ senryu scrise de tine de-a lungul timpului.

soare-n asfințit –

nu-l mai încape lacul

de-atâtea frunze

ninge ca-n basme –

rămân în călimară

toate cuvintele

la cules de nuci –

împreună cu mama

doar în gândul meu

palma streașină –

bucata mea de cer

plină de cocori

clipa dintre ani –

de pocnetul șampaniei

atârnă timpul

ultimul retuș –

pierdută printre maci

o sânzâiană

noaptea dintre ani –

în paharele noastre

resturi de lună

luni de secetă –

până și cântul mierlei

răsun-a rugă

tot universul

pe o singură creangă –

geamul de spital

aproape seară –

pe șevalet lumina

unei magnolii

Ana Urma

27. 07.2017