Sonhai

Sonhai

        Dumitru Radu, binecunoscutul eseist şi poet de haiku, lucrează de cîţiva ani la un volum de memorialistică, inspirat de cariera sa de doctor. Am avut privilegiul să discut cu el despre evoluţia ştiinţei căreia i s-a consacrat şi, în plus, avînd un permis de acces la Biblioteca Academiei, să-l ajut în documentare. Am colaborat şi la primul meu volum de fotohaiku, O cărare prin ierburile toamnei, la care Dumitru Radu a scris elevatul cuvînt introductiv, intitulat Semn şi culoare. De asemenea, dacă mă gîndesc bine, prefaţa la volumul meu anterior a fost scrisă tot de el, deci colaborarea noastră e mai veche. Dar cred că este mai puţin cunoscut de către alţii faptul că Dumitru Radu este şi un mare iubitor al muzicii. El nu se limitează, ca mine, la a asculta muzică simfonică, ci, pentru plăcerea sa, interpretează zilnic la vioară cîte o bucată muzicală.

În luna decembrie a anului trecut, vorbind la telefon, Dumitru îmi spune: « Ştii, mi-a venit ideea unui nou gen de poezie haiku, nu vizuală sau olfactivă, cum îţi place ţie, ci auditivă.» « Pune-o pe hîrtie », îi zic. Aşa s-a născut sonhai-ul, pe care vi-l prezentăm în  continuare. Poemele sînt ale lui Dumitru Radu, la fel şi asocierea cu bucăţile muzicale. După ştiinţa noastră, acestea sînt primele asociaţii de partituri muzicale şi haiku-uri sau, după cum le-a botezat Dumitru Radu, sonhai-uri.

Dan Doman

            Sonhai-ul este asocierea între un haiku şi cîteva măsuri dintr-o bucată muzicală: sonată, simfonie, poem simfonic, muzică clasică în general. (Dacă cineva iubeşte jazzul, hard rockul sau alt gen muzical, şi poate asocia un haiku cu un fragment bine ales din muzica respectivă, transpus într-o partitură, este bine venit în domeniul sonhai-ului!) Ideea de bază este aceea că trebuie să existe o relaţie între fragmentul muzical şi haiku.

          Se precizează compozitorul, tipul compoziţiei şi numărul părţii din care se detaşează măsurile. În viitor, se va indica şi autorul haiku-urilor, care, de data aceasta, este subînţeles : Dumitru Radu.

  

          Portativul va avea armura la cheie, cu precizarea tempoului.

          Se pune CD-ul cu fragmentul bucăţii muzicale, apoi se citeşte haiku-ul însoţitor.

  

Dumitru Radu şi un nou gen de poezie auditivă, sonhai-ul: son, de la sunet, în franceză, şi hai, de la haiku. (Echivalentul englezesc ar putea fi soundhai. Deşi parcă sună mai bine sonhai, ca termen universal.)

Remarcînd faptul că trei dintre cele patru haiku-uri sînt construite ele însele pe baza unor subtile imagini auditive, reproducem în încheiere, separat, haiku-urile lui Dumitru Radu, în speranţa că un membru al grupului Romanian Kukai, bun cunoscător de engleză, va traduce articolul şi poemele, aşa ca sonhai-ul să poată fi cunoscut şi de către cei care nu vorbesc limba română.

Frunze galbene -

deodată semaforul

le-nverzeşte iar

Foşnet de perdea -

cu luna în odaie

mireasma de tei

După vii după morţi

poarta cimitirului

scîrţîie la fel

Foşnet de filă -

picuratul streşinei

(în) seara de toamnă