Anotimpul iubirii

           La recentul concurs Shiki, Margaret Dornaus a obţinut  locul I cu un punctaj de 43 puncte, următorul clasat avînd doar 18. Încerc să găsesc resorturile care l-au propulsat în această poziţie. Este evident că nu există un kigo canonic, un trandafir origami, ca şi tema, evident erotică, nu pot aparţine decît unui anotimp supranumerar, acela al iubirii. Dar, dacă luăm aminte la versurile lui Blaga: Înc-odată, iar şi iară, / a iubi e primavară, putem accepta că iubirea poate fi asimilată unei primăveri liric perpetue.

origami rose…
his fingers gently
unfolding me

trandafir origami…

degetele lui delicate

mă dezvăluie

           De la bun început, deşi trandafirul este unul origami, confecţionat din hîrtie împăturită, se simte aluzia erotică neexplicită la dezvelire, dezgolire, la despuierea de petale a unui trandafir aievea. Ca şi cum denudarea ar ţinţi să atingă şi să releve miezul ascuns al florii. Sau, cine ştie, să obţină răspunsul ultim la alternativa mă iubeşte, nu mă iubeşte…

           Sensul lui unfolding (mai bogat în engleză) - opusul îndoirii, împăturirii, înfăşurării -, în contextul mărturisirii că degetele lui operează (delicat) asupra ei, capătă suficientă ambiguitate ca să poată cumula mai multe din înţelesurile cuvîntului. Primul ar fi acela de netezire delicată (a cutelor, încreţiturilor, îndoiturilor, îndoielii) - de mîngîiere. Al doilea cel de dezvăluire, desfăşurare (a ceea ce era împăturit sau învelit) – de înfăţişare şi extensie. Al treilea, mai figurat, de a descoperi, a da în vileag – a revela. Delicata atingere a degetelor lui are deci un efect magic, scoate la lumină latenţele ei neştiute şi nemanifestate încă.

           Dacă însă întrepătrundem simbolic trandafirul aievea şi împăturirea (pentru care origami este doar un simbol), îl putem vedea, mai concret, ca un boboc care sub mîngîierea degetelor se deschide, se desface dezvăluindu-şi esenţa – înflorirea.

           La o primă privire, poemul este de o simplitate deconcertantă, dar, insistînd, îţi ispiteşte mintea şi sufletul către o întreagă ţesătură de aluzii şi sugestii pe care le poţi savura doar în liniştea meditaţiei şi a reveriei.