INVITAŢIE LA VOT FEBRUARIE 2010

FEBRUARIE 2010 – ETAPA VOTĂRII

STABILIREA CLASAMENTULUI SE FACE PRIN VOTUL PARTICIPANŢILOR.

POT VOTA DOAR CEI CARE AU TRIMIS POEME ÎN CONCURS.

Atenţie! voturile vor fi trimise

aşa cum cred că v-aţi obişnuit pe adresa:

votkukai@yahoo.com

Confirmarea o veţi primi de la Livia Ciupav.

Toate poemele pe care ni le-aţi trimis sînt listate mai jos fără numele autorilor, putînd fi identificate după număr. Ele vă stau la dispoziţie pentru vot. Această Invitaţie la vot va fi postată şi pe ROMANIAN KUKAI.

INDICAŢII PENTRU VOTARE


Nu aveţi dreptul să vă votaţi propriile poeme.

Termenul limită pentru trimiterea voturilor este 21 FEBRUARIE

ora 24.

Exprimarea votului se face astfel: acordaţi fiecărui poem pe care îl preferaţi un număr de puncte între 1 şi 3. Aveţi la dispoziţie 6 puncte pe care le puteţi distribui cum doriţi.

E preferabil să folosiţi pentru mailul vostru următoarea formulă:

TO: votkukai@yahoo.com

Subiectul: vot kukai

Conţinutul mesajului:

Nr. 10 - 2 pts.

Nr. 18 - 2 pts.

Nr. 36 - 2 pts.

Icsulescu Igrec

Indiferent cum distribuiţi punctele, numiţi poemul ales cu numărul lui din lista poemelor primite pe care o găsiţi mai jos.

Nu uitaţi să semnaţi votul, dacă aţi trimis poeme în concurs, cu aceeaşi semnătură cu care aţi trimis poemele.

Tabelul voturilor va fi trimis pe 22 FEBRUARIE, imediat după încheierea votului.

Publicare rezultatelor cel mai tîrziu pe 27 FEBRUARIE.

Ea va fi trimisă listei LAPNO.

LISTA POEMELOR

1.

Al treilea ţurţur
stă agăţat de cireş -
flaut de gheaţă

2.

Turture cu origini secrete

fara parinti in dar,

nu plange…

3.

Soarele rontaie

turturii la stresini -

sfarsit de iarna

4.

Luna lui gerar -

ţurţurii streşinei plâng

în sobă focul

5,

Ţurţuri picurând –

bătrânul strânge-n palmă

un ceas ruginit

6.

Cu vârful în sus -

minunăţia unor

altfel de ţurţuri

7.

Lumină astrală –

la casa săracului

mirul din ţurţuri

8.

Desprinşi de pe cruci

ţurţurii sparg lumina

eternităţii

9.

cuiburile goale -

la streaşina casei doar

ţurţuri în soare

10.

Ultimii ţurţuri

cu scânteieri pe obraz

lacrimi de soare

11.

Ţurţuri sub streşini –

străbătând prin vitralii

sunet de orgă

12.

poem repetat din greşeală

13.

raze de soare

lacrimi de gheaţă străpung -

zâmbet nesigur

14.

roi de pescăruşi

la pomana porcului -

ţurţuri pe nave

15.

ţurţuri pe cimpoi –

pace în creţul iei

pe vatra goală

16.

ţurţuri lucitori

împodobesc streaşina –

doi brazi la poartă

17.

Ţurţuri de gheaţă –

la casa părintească

singurii paznici

18.

buf turturele

intr-un alb perfect

caut diamantul

19.

Primul ghiocel -

la streaşina casei azi

nici-un ţurţure

20.

globuri albe-n brad –

la abator belşug de

ţurţuri roşii

21.

turturi de gheata -

pe ram un corb impietrit

soare nicaieri

22.

ţurţuri la streşini -

porumbel singuratic

în aşteptare

23.

Nopţi fără stele -

doar ţurţurii păzesc

vechiul cerdac

24.

Turţuri pretutindeni -

zarzărul mai plin de rod

ca niciodată

25.

Strada închisă:

“pericol cad ţurţurii”

mă întorc din drum

26.

ţurţuri picurând –

lumina Soarelui în

fiecare strop

27.

Lumina lunii

vibrand usor in turturi -

cata tacere!

28.

Aşchii de lună

la fereastra cu ţurţuri -

trec pragul casei

29.

Soarele rece -

doar ţurţurii sclipesc

sub gerul iernii

30.

ţurţuri din calcar -

răcoarea din peşteră

reconfortantă

31.

Pe sub streaşină

candelabru din ţurţuri –

lumină-n curte

32.

Ţurţur ascuţit –

sabia lui Damocles

la gâtul iernii

33.

ţurţur tot mai mic -

s-aud de sub streaşinã

turturelele

34.

Zile mai calde -

stropii din ţurţuri încep

călătoria

35.

Camin cultural

"Atentie, cad turturi !" -

singurul anunt

36.

Doi gladiatori -

Sabii din turturi lucesc

In curtea scolii

37.

Telegrama -

te iubesc Nunta in mai

cu drag Turturel

38.

perdea de turturi -

urmele vechiului cuib

in asteptare

39.

Rîde soarele-

Veselie pe prispa

Plîng doar ţurţurii

40.

Murmură paşii

purtători de ţărână,

apa în ţurţuri

41.

Salcie în vânt

ţurţuri filiformi -

clinchet stins

42.

liniste in zori -

pe crengile nucului

doar un turture

43.

Pe drum de ţară -

copacilor cu ţurţuri

nicio poză

44.

Vreme de amurg -

nici soarele n-a topit

turturii din usa

45.

popas la schit –

în bătaia vântului

un şir de ţurţuri

46.

Ţurţuri la fereşti -

nămeţi înalţi cât casa

şi soare cu dinţi

47.

casa vaduvei –

până şi ţurţurii plâng

prăbuşindu-se

48.

picuri de ramas

bun iarna-i pune-n turturi -

cu susul in jos

49.

ochii batranei -

turturii adancind gropi

in pamatul ud

50.

orgă de ţurţuri -

picături cristaline

rezonând în jgeab

51.

prima zi de post –

lângă cumpăna fântânii

ţurţurele spart

52.

turturi la stresini -

batrana pune in cos

ultimele vreascuri

53.

ţurţur solitar -

la orice adiere

picuri de lună

54.

Oare-i destinul?

in urma mea un turtur

se face tandari

Singurătatea (III)

CUVINTELE ABSENŢEI(continuare)

Cel mai pregnant este semnalată absenţa prin adjectivele pronominale negative niciun, nicio. Lipsa este acum categorică, iar lucrurile absente sînt aproape mereu cele care dădeau viaţă locului şi, prin dispariţia lor, locul îşi pierde identitatea, se denaturează, devine deşert, se pustieşte. La modul spiritual, îşi pierde rostul, noima, tîlcul. Devine de neînţeles.

Vin valuri vuind

dar nicio corabie

niciun pescăruş

Nicio scrisoare

în cutia poştală –

tîrziu de toamnă

Boare tainică -

niciun greier

în noaptea de vară

Niciun fluture

stârnit de vânt:

nu mă caută nimeni!

Păpuşa oarbă.

Niciun copil să-i pună

ochi de sticlă

Amurg sângeriu

niciun bujor în grădină -

vântul, doar vântul ...

Nicio scrisoare de scris,

doar amintirea

ca un uliu: la pândă

Seară de toamnă –

în cuibul de pe casă

niciun cocostîrc

Marea numai vuiet de valuri, cutia poştală veşnic goală, noaptea de vară fără cîntecul de greier, adierile fără de gîze, jucăriile fără copii, amurgul fără acompaniamentul bujorilor, amintirile fără cei amintiţi, seara fără păsări întoarse la cuib – toate-s lipsite de rost şi viaţa-n preajma lor e doar deşertăciune. Chiar albul imaculat la ninsorii devine repetiţie sterapă: Înc-o ninsoare / aşezând albul pe alb – / fără niciun scop.

Alteori însă, aceeaşi absenţă cvasitotală devine un fel de cadru menit să pună-n valoare o prezenţă unicat: un zbor de pasăre, o umbră, o zi de împăcare între oameni.

niciun sunet în munţi -

linia uşor curbată

a zborului de pasăre

O clipă umbra

în cădere pe clopot –

şi niciun dangăt

Umbra unui nor

Pe clopoţei albaştri

şi niciun sunet

Niciun cerşetor

de ziua bujorilor –

pace-ntre oameni

În alte cazuri, lipsa numită dă contururi mai pregnante singurătăţii sau neputinţei:

Dup-o absenţă -

zgomotul cheii în uşă

şi niciun prieten

Linişte în zori –

pe-aleea troienită

nicio cărare

Niciun prieten –

bocancii rupţi în prima

ploaie de toamnă

Buzunarul întors.

Nicio fărâmă de pâine

pentru vrăbii

Nu-mi pot potrivi

inelul destinului

pe niciun deget

Balta uscata –

peste podetul de lemn

niciun trecator

Uneori, printr-un joc de cuvinte şi prin exploatarea unei situaţii se face doar o remarcă ironică.

Pe mal o broască

în ciocul unei berze –

şi niciun sunet

De sfîntul Ignat –

niciun mistreţ nu are

colţii de argint

Niciun trecător

nu-şi deschide umbrela –

prima ninsoare

culminînd cu deşertăciunea deşertăciunii: poetul fără epitaf:

Pe vechi mormântul

poetului niciun vers –

pustiu de iarnă

Scînteia arzînd mocnit în iasca ironiei

Calitatea textului unui haiku este simplitatea, naturaleţea, faptul că nu ţine în niciun fel să atragă atenţia asupra lui sau să creeze o (altă) lume construită din cuvinte sofisticat articulate cu care să ne ispitească şi în care să ne atragă. Din acest punct de vedere, textul său este foarte aproape de exprimarea banală şi prozaică, de gradul zero al unei formulări fără relief ornamental sau fiorituri sforăitoare.

Din punctul de vedere al celor care gustă haiku-ul, acest stil despovărat şi despuiat de podoabe este însă, în sărăcia şi lipsa lui de strălucire, unul sobru, modest şi eficient. Căci, numai în acest fel, textul îşi îndeplineşte cu brio rolul de vehicul verbal care ne aduce la faţa locului pentru a ne pune faţă-n faţă cu o întîmplare, un eveniment, o scenă, o înscenare. Odată ajunşi în faţa imaginilor pe care le evocă textul, importantă devine activitatea exploratorie şi imaginativă în contact direct cu ele, activitate care ne dezvăluie, pe calea sensibilităţii (care nu verbalizează), sensurile poemului. Textul unui haiku este deci auster şi arid stilistic, neînsemnat şi nepretenţios, umil pînă la estompare şi uitare în spatele sugestiilor pe care le-a declanşat.

De ziua muncii –

la soare uscându-se

pielea unui cal

De ziua muncii este o menţionare uzuală, comună a momentului în care ne aflăm, la soare localizeză unde se petrece faptul că pielea unui cal se usucă. Niciunul din cuvintele de mai sus şi nici modul în care ele sînt articulate nu le face să se remarce, să iasă din registrul stilistic al vorbirii cotidiene prin care comunicăm în mod curent (şi plat) ceea ce este sau se întîmplă. Limbajul este unul de proces verbal constatativ. Neutru pînă la a da impresia absenţei oricărei implicări în ceea ce este notat.

La soare, întinsă pe pămînt sau pe un gard, pielea unui cal se usucă. Am abandonat cuvintele şi sîntem în faţa faptului, a imaginii sale evocată prin intermediul cuvintelor. O imagine mai mult sau mai puţin pitorească, deşi, acolo unde poate fi văzută în realiltate, ea este cît se poate de firească. Contemplînd pielea întinsă la soare şi amintindu-ne că este 1 mai, Ziua Muncii, nu se poate să nu simţim ironia amară a poemului.

Ce ne ajută să lăsăm în urmă si pielea uscîndu-se la soare, imaginea la care ne trimisese textul haiku-ului? Faptul că seminficaţia a trei dintre cuvinte filează, pîlpîie nesigur şi ne stimulează să căutăm şi alte posibile aluzii, să găsim şi alte legături între ele. Ziua muncii poate fi şi sărbătoarea muncii dar şi ziua de muncă obsesiv repetată. Uscarea virează pe nesimţite dinspre neutralitatea zvîntării şi a deshidratării către ariditatea vieţii şi uscăciunea sufletului. Calul cu nobelţea pierdută, a cărui înjosire ne umple de o uriaşă nostalgie şi ne face să înţelegem deturnarea nefastă a destinului nostru. Ele sînt fisurile apărute în imaginea care mima realitatea, fisuri care ne permit să scrutăm prin deschiderea lor orizontul simbolic al poemului.

De obicei, calul este resimţit ca un animal nărăvaş şi nobil. Aici însă a rămas numai relicva animalului de povară care şi-a isprăvit viaţa de trudă. Din animalul istovit, uscat, piele şi os, se odihneşte acum la soare numai pielea.

E posibil ca, pe o bancă sprijinită de gardul pe care e întinsă pielea calului, să stea la soare, şi el ostenit, doar ciolane şi piele, un truditor oarecare. Pielea lui se soreşte, simţindu-se pe moment, ca şi pielea calului, scăpată de corvoada cotidiană. Ziua Muncii e zi de sărbătoare. De mîine însă, zilele muncilor îl vor usca încet, încet aidoma pieii de cal.

Scena văzută, la fel ca textul la început, a declanşat şi ea spiritul nostru căutător. Ambiguitatea unui simplu nume, ziua muncii, luată la propriu şi la figurat, asociată cu imaginea pieii uscate, ne-a trimis pe o pistă meditativă extrem de fructuoasă. Nu ştim dacă, doar văzînd pielea pe gard, autorul a vibrat la toate aceste asocieri. E de ajuns că, aşa sărăcăcios cum sînt formulate, ele sînt suficiente pentru a ne face să resimţim, cu un efort de imaginaţie, un evantai de semnificaţii debordînd dintr-o banală piele de cal care se usucă la soare. Să resimţim că ea spune ceva important despre viaţa umană. Sau inumană.

Haiku-ul nu este expunerea discursivă pe care am făcut-o eu mai sus. Stilistic, el nu face nici afirmaţiile, şi nici comparaţiile de care m-am folosit eu. El dă cititorului numai un succint instrumentar: cremenea, amnarul şi iasca. Închipuirea lui trebuie să ştie să le mînuiască, să le ciocnească pe primele pentru a isca scînteia care să aprindă mocnit iasca ironiei.

A DOUA INTALNIRE DIN 2010 A CERCULUI DE HAIKU

Cafe Verona, Carturesti, 6 februarie 2010, ora 14.00

De data aceasta am fost 8 participanti :

Clelia Ifrim

Manuela Dragomirescu

Radu Ignatescu cu sotia

Sorin Toma Boc

Angela Ciucu

Corneliu Atanasiu

Ioana Dinescu

Dupa ce Corneliu ne-a prezentat – pentru cei care nu avusesera inca ocazia sa-l vada – un pps cu partea a doua a lectiilor sale despre haiku, discutia a alunecat de la „pro si contra” -ul haiku-ului mixat cu muzici si fotografii (sub forma de pps adica) la un subiect mai vast de discutie, si anume contrapunerea portretului robot al haijinului cu cel al poetului occidental. Tema este departe de a fi fost exhaustiv discutata, asa ca toti cei care doresc sa vina cu idei si argumente sunt bineveniti. Va rog sa trimiteti pe adresa lui Corneliu contributiile voastre pe acest subiect.

A urmat partea cea mai interesanta a intalnirii (dupa parerea mea), si anume aceea a discutarii unor notiuni si definitii de baza in legatura cu haiku-ul. Clelia a avut aici contributia decisiva, venind sa puncteze si sa lamureasca cu o certa competenta elemente definitorii si notiuni cheie de intelegere ale acestui tip de poem.

Urmatorul punct de discutie a fost proiectul revistei online de haiku, proiect mai de mult initiat de Corneliu, dar care din lipsa de participanti activi nu a putut inainta pana acum. Toti cei prezenti la intalnire am fost de acord ca proiectul trebuie demarat, fiind – prin valoarea lui – absolut prioritar. S-a stabilit ca „redactorul sef” Corneliu sa coordoneze impartirea sarcinilor in comitetul de redactie, care urmeaza abia sa fie alcatuit, dead-line-ul aici fiind sfarsitul lunii februarie. Fiind o publicatie online, participarea la alcatuirea ei nu este legata de vreo locatie spatiala a redactiei. In consecinta, lista celor care vor sa puna umarul este deschisa, putandu-se participa din orice colt al tarii. Va rugam ca in urmatoarele doua saptamani sa veniti, pe adresa de mail a lui Corneliu sau a mea, cu oferte si propuneri concrete de rubrici si teme, si de asemenea sa specificati in ce masura va puteti implica pe lunga durata la sustinerea lor. Deocamdata orice contributie este bine venita si nu trebuie nimeni sa aiba emotii ca nu va face fata la exigentele muncii redactionale. Singura conditie este de a avea acces permanent la un computer si cunostinte (cel putin) medii de utilizare a acestuia.

S-a mai stabilit, de asemenea, ca imediat ce furia iernii va scadea putin, se vor face primii pasi pentru infiintarea asociatiei "Haiku-Do". Si aici avem in continuare nevoie de sustinatori si aliati.

Urmatoarea intalnire ar urma sa aiba loc peste o luna, anume sambata, 6 martie, tot la ora 14.00, la aceeasi librarie Carturesti. Daca cineva isi doreste sa participe, dar nu agreeaza ziua sau ora, este rugat sa-mi dea de veste din timp, ca sa pot "renegocia" cu ceilalti participanti o noua data.

Concursul Haiku Now!

Pe saitul http://www.thehaikufoundation.org/ despre care e scris pe ROMANIANKUKAI (despre Fundaţia Haiku scrie în 11 mai 2009), am citit ieri. Şi am găsit anunţul în legătură cu un concurs. Pentru cei care vor să participe, voi spicui din anunţ.

Se trimit cel mult trei haiku-uri nepublicate, câte unul pentru fiecare secţiune:
- haiku traditional
- haiku contemporan
- haiku inovator
Nu se cere contribuţie financiară. Termenul limită este 31 martie 2010.

Formularele de înscriere sunt la adresele de mai jos:

Pentru haiku tradiţional
http://www.thehaikufoundation.org/contest/haiku-now-contest-2010/haikunow-traditional-haiku/

Pentru haiku contemporan
http://www.thehaikufoundation.org/contest/haiku-now-contest-2010/haikunow-contemporary-haiku/

Pentru haiku inovator
http://www.thehaikufoundation.org/contest/haiku-now-contest-2010/haikunow-innovative-haiku/

Pe sait primiţi şi explicaţii, dar şi exemple. Desigur, trebuie să ştiţi limba engleză, măcar binişor. Sau să aveţi prieteni.

Succes!

INVITAŢIE DE PARTICIPARE FEBRUARIE 2010

Dragi iubitori de haiku,

Astăzi vă invităm să participaţi la al 35-lea concurs RK, concursul lunii FEBRUARIE 2010. Concursul este organizat de ROMANIAN KUKAI, site unde găsiţi şi Regulamentul în detaliu, precum şi multe alte informaţii despre poezia niponă. Dacă participaţi pentru prima oară, este bine să citiţi în prealabil regulamentul concursului.

Luna aceasta, trebuie să trimiteţi un poem care să includă cuvîntul ŢURŢUR(E) în oricare din formele lor gramaticale. Cuvîntul fiind kigo de iarnă, poemul vostru trebuie să se încadreze în atmosfera acestui anotimp.

Fiecare participant va trimite un singur haiku, respectînd în compunerea lui tematica anunţată, numai pe adresa concursului – soimana@yahoo.com. Deoarece se votează poeme anonime, este indicat să nu trimiteţi poeme care au fost afişate sau publicate sub numele vostru anterior, oriunde în altă parte. Şi nici să nu-l postaţi în altă parte pînă la sfîrşitul etapei de concurs.

Lista tuturor poemelor va fi trimisă pentru votare tuturor partcipanţilor.

Termenele concursului sînt:

· primirea poemelor pînă la 14 februarie ora 24 (a României),

· votarea pînă la 21 februarie aceeaşi oră,

· anunţarea rezultatelor pînă la 27 februarie.

Singura adresă la care trebuie să trimiteţi corespondenţa pentru concurs este:

soimana@yahoo.com

Tot ce trimiteţi la alte adrese nu e luat în consideraţie pentru concurs.

Pentru ca textul dv. să nu fie alterat datorită modului diferit de a vedea diacriticele la destinaţie, e bine să-l trimiteţi în ataşament, aşa cum trimitem şi noi această invitaţie. Poemele odată trimise nu mai pot fi corectate.

Nu uitaţi să semnaţi sub poem şi vot cu numele pe care îl doriţi afişat (care poate fi altul decît cel afişat de email). Numele votantului trebuie confruntat cu al participantului pentru că nu vă puteţi vota propriul poem.

Vă rugăm să încercaţi să vă ortografiaţi poemele în acord cu obişnuinţa deja încetăţenită de a evita pe cît se poate alte semne de punctuaţie decît linioara de despărţire care marchează kireji-ul, precum şi majusculele (în afară de începutul poemului şi de substantivele proprii cuprinse în el).

Poemele fără semnătură sub ele (şi nu în adresa email sau oriunde în altă parte) vă vor fi înapoiate pentru a le corecta.

Aşteptăm cu nerăbdare trimiterile voastre.

Corneliu Traian Atanasiu

Maria Tirenescu