„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

marți, 24 ianuarie 2012

Asemănare, citare, honkadori

        Internetul oferă posibilităţi foarte rapide de a afla orice doreşti dacă în prealabil cineva a avut grijă să-l afişeze pe vreun site. Puţină răbdare şi abilitate de utilizator şi ajungi la sursă. Nu este greu să afli deci dacă un anume haiku este absolut original sau seamănă cu un altul care este afişat acolo mai demult.

        Asemănarea poate fi una întîmplătoare, una izvorîtă dintr-o memorie subconştientă (care nu-şi aduce aminte sursa) sau una cu intenţii nu tocmai ortodoxe. Un caz de ultima speţă este cel pe care l-am menţionat în septembrie 2009 pe RK.

        Eduard Ţară a sesizat că unul din poemele cîştigătoare la Ito En 2009, al unui adolescent de 16 ani din Japonia, semăna ca două picături de apă cu cel al lui Dan Doman care obţinuse o menţiune la acelaşi concurs în 2004. Poemul, afişat pe OGLINDIRI este:

dog days ―
the mountain's shadow
smells of resin

 În urma sesizării făcute de Dan Doman, organizatorii concursului i-au retras premiul celui în cauză. (http://tinyurl.com/yj5ck8n)

        Poemul cîştigător la ROMANIAN KUKAI în această lună, ianuarie 2012, este următorul:

om de zăpadă -
la paltonul bunicii
doi nasturi lipsă

Trebuie să recunosc că există o asemănare frapantă între acesta şi cel al lui Yu Chang, care a obţinut locul I la Shiki Kukai în iunie 2000 cu:

snowstorm -
two black buttons missing
from grandma's coat

        Nu pot decît să mă bucur că acest poem a fost găsit în arhivele concursului Shiki din vremea cînd acesta, bănuiesc, că nu se desfăşura online (http://tinyurl.com/7t3bfkv). Organizatorii au avut însă grijă să ofere şi rezultatele din perioada denumită de ei istorică a concursului (October 1996 - April 2002).

        Faptul că participanţii la concursurile RK sînt interesaţi de poemele bune existente pe net şi ştiu să le găsească nu poate decît să-i stimuleze şi pe ceilalţi la o documentare mai completă. Îi mulţumesc celui ce mi-a semnalat această asemănare. Dar o consider mai curînd una întîmplătoare.

        Chiar dacă autoarea ar fi ştiut de acest poem, ceea ce e puţin credibil, felul în care, în poemul ei, ultimele două versuri îl presupun pe primul este  ingenios, deşi extrem de uzual pentru copii. Iar poemul este mai vioi şi mai hazliu. Viscolul şi nasturii rupţi ai bunicii sînt într-o relaţie mai săracă, unilaterală, decît omul de zăpadă, bunica şi, de data asta, nepoţii prezumaţi. Bunica n-are nimic specific care să intre într-un joc mai complex cu viscolul şi poate fi şi o bătrînă oarecare. Între bunică şi omul de zăpadă se insinuează însă nepoţii nenumiţi care articulează o relaţie mai complexă şi dau volum spaţiului poematic.

        Presupunînd că autoarea ar fi avut cunoştinţă de poemul chinezului, cu o simplă citare (sau marcare) a versurilor respective ar fi putut să apeleze la procedeul honkadori, un mod, plin de modestie,  de a face aluzie la poeme vechi şi cunoscute nu doar agreat, ci dînd într-un fel o aură suplimentară poemelor care se integrează astfel unui continuum poetic în care originalitatea este la fel de preţuită ca şi cunoaşterea poeziei înaintaşilor.

        Haiku-ul permite deci copierea parţială dacă autorul nu uită să menţioneze într-un fel că în poem există un citat. Acelaşi lucru se poate face cînd foloseşti sintagme care sînt recognoscibile ca titlui ale unor opere literare, plastice, muzicale, cinematografice.

Niciun comentariu: