„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

ANIŞOARA IORDACHE, PREMIUL I LA CONCURSUL MAINICHI, 2011



Anişoara Iordache face parte din grupul celor trei mohicani fideli în mod absolut concursului ROMANIAN KUKAI care au participat la toate cele 57 de concursuri de pînă acum. Nu este surprinzător că perseverenţa şi stăruinţa ei culege azi roadele. Încununarea eforturilor sale s-a concretizat în cîştigarea Premiului I la al 15-lea Concurs de Haiku Mainichi, 2011. Găsiţi mai jos poemul cîştigător, comentariul preşedintelui juriului, Toru Haga, şi un interviu luat de organizatori Anişoarei.





*





sunet prelung …


pe lac: şirul de mătănii rupt


nicio stea căzătoare





Autoarea poemului haiku câştigător al acestui an este o româncă. Mă întreb cu ce se poate asemăna sunetul prelung care se face auzit pe lac, noaptea. Stelele căzătoare au traversat lacul ? Îmi imaginez cântecul cucului din poemul lui Bashô. E un cer nocturn, fără stele căzătoare. Sunetul provine de la un şir de mătănii rupt de o încordare puternică care i-a împrăştiat mărgelele… calmul lacului noaptea, intensitatea unei rugăciuni şi sclipirea mătăniilor.





Interviu






Câştigătoarea secţiei internaţionale al celui de-al 15-lea Concurs de Haiku Mainichi este doamna Anişoara Iordache care locuieşte în oraşul Constanţa, România. Într-un interviu acordat secţiunii de Haiku Mainichi, doamna Iordache a vorbit despre activităţile sale şi despre poemul premiat.





Unde v-aţi născut şi unde aţi crescut? Cum vă petreceţi în genere timpul la Constanţa, în România?




M-am născut în iarna anului 1956. Din copilărie am fost atrasă de matematică, pictură şi desen. Am studiat la Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti (1976 – 1980) înainte de a preda matematica în perioada celor 31 de ani care au urmat. Sunt căsătorită şi am doi băieţi: unul este student la Facultatea de Automatică şi Calculatoare la Universitatea din Bucureşti, celălalt este încă la liceu. În afară de familie, îmi dedic timpul liber desenului şi poeziei. Cum îmi place să desenez, am descoperit mai întâi infografia. În plus, din 2004 postez poezii pe site-uri literare.





Căror cercuri de haiku sau literare aparţineţi?





Odinioară, cunoşteam foarte puţin poezia japoneză. În 2005, un editor, Radu Huluban a lansat un concurs de haiku. Participanţii mi-au permis să descopăr regulile şi categoriile estetice ale poemului haiku.


În 2005, profesorul Corneliu Traian Atanasiu a creat grupul literar Romanian Kukai şi în 2007 am fost selecţionată ca autoare de haiku pentru prima sa antologie.





Aţi obţinut deja unul sau mai multe premii literare?





Am avut bucuria şi onoarea de a primi Marele Premiu 2010 la Festivalul Internaţional Lucian Blaga .



Când şi unde a avut loc primul dv. contact cu lumea haiku-ului ? Ce anume v-a suscitat interesul?





Cum am spus deja, primul meu contact cu lumea haiku-ului a avut loc în 2005. La început, poemele mele aveau o tentă vizuală, ceea ce constituie unul din aspectele esenţiale ale genurilor apropiate de haiku. Am putut să întâlnesc maeştri români ca : Eduard Ţară, Magdalena Dale, Vasile Moldovan. Am participat la Conferinţa Internaţionlă de Haiku de la Constanţa. Cu această ocazie, elevii mei au putut să-şi citească propriile creaţii.





Cum v-a venit inspiraţia pentru poemul câştigător?





Cred că muzica este limbajul luminii. Există un loc secret al sufletului pe care-l putem numi «zona de reflexie», cântecul fiind o sursă eternă.



Ce sfat i-aţi da cuiva care ar vrea să înceapă să scrie poeme haiku?





Cred că lucrul cel mai important este să capteze «scânteia» care aprinde focul. Cred că un copil poate să aprecieze cu uşurinţă frumuseţea unui haiku, dar un suflet amar, plin de vicii va privi lumea haiku-ului cu indiferenţă.





Aţi binevoi să ne transmiteţi comentariul final în calitate de câştigătoare a concursului din acest an?




Eu cred ca haiku-ul este un picur de apă vie care regenerează şi înviorează sufletul. Această viaţă trecătoare ne oferă multe întâlniri cu prieteni şi un pahar de poezie.


Trebuie să încercăm să fim mai înţelegători, mai răbdători, mai afectuoşi. Numai astfel vom putea ajunge la armonia acestei lumi. Eu sunt o pietricică la poalele muntelui Fuji.


mulţumesc pentru aprecierea poemului meu şi vă doresc o primăvară cu flori de cireş în suflet!






2 comentarii:

Florentina Loredana Dalian spunea...

Felicitări!
Este o mare izbândă, o apreciere meritată pentru un haiku deosebit.

Cu pretuire,
Florinel

Anonim spunea...

Florentina, mulțumesc.
Doresc tuturor creatorilor de haiku inspirație și succes.

anisoara iordache