„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

sâmbătă, 8 martie 2008

Sinteze despre haiku ale unui începător sîrguincios (II)

Partea a doua a eseului lui Dan Norea.

*

Sinteze despre haiku

scrise de un începător pentru alţi începători
cu exemplific
ări din volumul “Marea tăcere” de Şerban Codrin


Partea II


Cap. 3 - Valori estetice în haiku

În poezia occidentală (aici includ şi poezia românească), sunt apreciate în mod deosebit figurile de stil specifice – comparaţia, metafora, epitetul, repetiţia, personificarea… În poezia de origine niponă este exact pe dos. Un tristih de genul

Zloată pe pământ –
zloată în inima mea
zloată şi în cer

(Contraexemplu)

nu este un haiku.

Limbajul patetic, afectat, preţios n-are ce căuta. Cuvintele trebuie să fie simple, naturale, chiar modeste. Ceea ce nu exclude graţia şi eleganţa, ba dimpotrivă. Toate acestea poartă un nume – karumi, probabil categoria estetică cea mai importantă în poezia niponă.

Cerul împrejur –
parfumul alb şi roşu
al bujorilor

(Dincolo de tăcere – Primăvara)

Amiază goală –
nămeţi ondulându-se
domol pe nimic

(Între patru anotimpuri – Iarna)

Cuvintele, luate în parte, sunt simple. Şi totuşi câtă eleganţă !

Dar nu toate figurile de stil cunoscute de occidentali sunt contraindicate. Câteva –elipsa, antiteza, paradoxul- sunt chiar apreciate. Iată, detectaţi elipsa ?

Desăvârşindu-şi
cu răbdare lucrarea –
coji de ou sub cuib

(Între patru anotimpuri – Primăvara)

Peste pajiştea
cu flori albe şi-albastre –
câteva în zbor

(Între patru anotimpuri – Vara)

Antiteza este prezentă în mod frecvent în haiku. Iată un dublu exemplu: sus- jos, muncă- artă.

Trudind pămîntul -
ciocîrlia deasupra
nu osteneşte

(Între patru anotimpuri – Primăvara)

Şi încă, alte exemple:

Mare-n furtună –
linişte-n cimitirul
marinarilor

(Dincolo de tăcere – Toamna)

După-artificii –
Orion în tăcere
goală de iarnă

(Dincolo de tăcere – Iarna)

Cât despre paradox, Şerban Codrin este Marele Maestru al procedeului.

Nopţi fără greieri -
ceva i se întîmplă
universului

(Între patru anotimpuri – Vara)

Perfecţiune
în iarna fără farduri -
un ciob de lună

(Un râu, ciocârlii şi alte personaje – secvenţă haiku)

Apus de soare –
urmele polenului
pe verighetă

(Dincolo de tăcere – Primăvara)

Ceea ce deosebeşte un haiku de poezia occidentală este bogăţia de valori estetice specifice. Stările, emoţiile nu sunt descrise ci sugerate. Şi fiecare metodă poartă un nume. De aici încolo voi prezenta valorile estetice sub formă de dicţionar.

Fueki – constanţă, etern, stabilitate, infinit. Este simbolizat prin elemente astronomice (soare, lună, stele), geografice (munte, mare, lac, stânci), umane (sat, biserică). La Şerban Codrin Calea Lactee apare în mod repetat. Apare şi Orion, de altfel nu întâmplător, este numele unei reviste editate de Domnia Sa.

Găuri în asfalt -
sclipirea după-aversă
a Pleiadelor

(Dincolo de tăcere – Vara)

Soare-n scăzământ –
din larice curg frunze
ori ace de ceas ?

(Între patru anotimpuri – Toamna)

Ryuko – vremelnicie, efemer, schimbare. Este simbolizat prin elemente meteorologice (nori, ceaţă, vânt, ploaie, curcubeu), gâze (greieri, fluturi, licurici, ţânţari, albine), frunze, flori de tot felul… Ceea ce în occident este folosit pe post de metaforă (castele de nisip) aici apare ca atare. Oarecum, conceptul te duce cu gândul la unul occidental – deşertăciune. Şerban Codrin are cicluri despre ţânţari, despre molii, iar greierii apar în mod frecvent. Totuşi am ales poeme care parcă au fost scrise pentru a ilustra teoria.

Seară cu dansuri
şi moarte în lumină –
efemeride

(Între patru anotimpuri – Vara)

Soare în declin –
pe gânduri la mesajul
efemerelor

(Dincolo de tăcere – Vara)

Fueki şi ryuko apar împreună în mod frecvent şi au o mare valoare estetică, datorită tensiunii induse prin prezenţa simultană. Este unul din exemplele tipice de antiteză. Citind exemplele, nu vi se întăreşte impresia că volumul a fost scris special pentru a ilustra valorile estetice ?

La semeţul pisc
renunţ şi îngenunchez –
o floare-de colţ

(Între patru anotimpuri – Vara)

Un singur greier –
până în zori muntele
în rezonanţă

(Dincolo de tăcere – Vara)

Sabi – tristeţe şi singurătate provocate de scurgerea vremii, declin, patină a timpului. Începând cu Basho, sabi are o tentă de resemnare, conştientizare, acceptare. El susţinea că sabi este culoarea unui poem” şi dă exemple de oameni care demonstrează curaj şi rezistenţă. Dar atenţie ! deşi îl citez pe Basho, exemplele sunt luate în continuare din Şerban Codrin.

Sat părăginit –
prin geamuri luminează
măceşi în floare

(Între patru anotimpuri – Primăvara)

Cu bocancii sparţi
şi pieptul gol în zloată -
bătrânul plugar

(Ploi – secvenţă haiku)

Wabi – singurătate în relaţiile de viaţă, melancolie, dezolare. Mai pe urmă, din sărăcie a ajuns să simbolizeze aprecierea lucrurilor simple, lipsite de belşug şi abundenţă.

Nici o scrisoare
în cutia poştală –
târziu de toamnă

(Dincolo de tăcere – Toamna)

Oraş degerând –
un ghiocel în palma
cerşetorului

(Între patru anotimpuri – Iarna)

Wabi sabi a ajuns un concept care să descrie sentimentul plăcut de melancolie, singurătate, frumuseţe care poartă patina vremii, absenţa dorinţei de îmbogăţire, echilibru, o oază de linişte într-o viaţă care trepidează în jur.

Oricât de săraci –
dar pretutindeni streşini
pline de cuiburi

(Dincolo de tăcere – Primăvara)

Printre vechi stampe -
molia completează
biblioteca

(Dincolo de tăcere – Vara)

Yugen – misterul însingurării, profund, obscur, cu semnificaţii intraductibile, poate fi sugerat dar nu poate fi descris. Dacă sabi, wabi sau alte valori estetice au valenţe de singurătate, yugen este singurătatea însăşi, fără martori, cu întâmplări petrecute într-un întuneric total. Trebuie spus că Şerban Codrin reuşeşte să redea yugen într-o manieră originală, numai a lui.

Deseori nimeni
ori ceaţa împing poarta -
drum spre nicăieri

(Între patru anotimpuri – Toamna)

Singur un cântec
în golul alb al nopţii -
zăpada scrâşnind

(Dincolo de tăcere – Iarna)

Ushin – valoare estetică pozitivă, cu semnificaţia “plin de spirit, de emoţie poetică”. Rar utilizată în haiku, celebră mai mult prin contrast cu opusul ei – mushin, mult mai puternic.

Spicele cântă
din Johann Sebastian –
soare de-amiază

(Dincolo de tăcere – Vara)

În casa asta
primăvara dă buzna –
nu se mai poate

(Un râu, ciocârlii şi alte personaje – secvenţă haiku)

Mushin – negativitate, nimicnicie, perisabilitate, lipsă de spirit. Opusul lui ushin, mushin este o valoare estetică mult mai frecventă. Fericirea e una singură, necazurile sunt atât de variate…

Lipsa ceasului
în gara fără trenuri –
amurg de toamnă

(Dincolo de tăcere – Toamna)

Muncă de-o noapte –
pescarii trăgând la mal
bărcile goale

(Între patru anotimpuri – Toamna)

Aware – am găsit prezentări care mi se par contradictorii. Pe de o parte “stare emoţională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumuseţe armonioasă”. Pe de altă parte “sensibilitate faţă de lucruri, întristare faţă de efemeritatea şi perisabilitatea lor”. Mai mult, Basho susţine că “dacă şi sabi şi aware au de-a face cu singurătatea, aware evoluează către durere, spre deosebire de sabi care evoluează către conştientizare, acceptare şi evaluare”. O a treia interpretare “calitatea de a mişca sufletul cuiva, în mod subiectiv (de exemplu, drapelul ţării)”. Am încercat să găsesc poeme care să răspundă la cât mai multe din aceste deziderate: sensibilitate faţă de perisabilitatea lucrului, optimism, frumuseţe şi armonie.

Cu domnul cariu –
cu nesaţ din aceeaşi
lingură de lemn

(Dincolo de tăcere – Vara)

Frigul de astăzi –
cascada luând formă
de catedrală

(Între patru anotimpuri – Iarna)

Mono no aware – cel mai des descris ca patos al lucrurilor”. În plus “sensibilitate pentru lucrurile din natură şi frumuseţea lor efemeră”, “compasiune pentru fragilitatea şi vremelnicia lucrurilor, tandreţe cu care le înţelegem soarta neîndurătoare şi le resimţim suferinţa”. Norinaga a declarat acest concept ca fiind “absolut definitoriu pentru caracterul naţional japonez”.

Fulger în noapte –
încă o coajă de ou
plesneşte în cuib

(Dincolo de tăcere – Primăvara)

Plop fără frunze –
dincolo de crengi luna
se fisurează

(Între patru anotimpuri – Toamna)

Mei“frumuseţe a naturii vibrând la unison cu a inteligenţei umane”.

Proptit în sapă –
de dimineaţă număr
ciocârliile

(Dincolo de tăcere – Primăvara)

Foame de-amiază –
îngenunchează în cerc
culegătorii

(Între patru anotimpuri – Toamna)

Trebuie pomenit faptul, vizibil în cele mai multe exemple, că într-un poem găseşti mai multe valori estetice. Însă nu mi-am propus să fac analize de text.

Trebuie pomenit faptul, vizibil în cele mai multe exemple, că într-un poem găseşti mai multe valori estetice. Însă nu mi-am propus să fac analize de text.

Nu sunt singurele categorii estetice despre care am citit. Am văzut pomenite fuga, furyu, hosomi, makoto… Dar să nu uităm că este un material adresat începătorilor.

Totuşi, nu mă pot abţine să relev un procedeu deosebit – honkadori, care constă în citarea altui text, în semn de omagiu.

Pe drum cu umbra
tocmai am văzut macii –
restu-i tăcere

(Între patru anotimpuri - Vara)

Aici, "restul e tăcere" este un citat din Shakespeare, Hamlet, text care se potriveşte perfect.

Închei cu două fragmente de scrisoare.

Corneliu Traian Atanasiu: “Ai să înţelegi curînd că e vorba nu atît de valori estetice, cît de valori ale vieţii, de atitudini existenţiale, de un mod de a trăi care se manifestă simultan pe planul trăirii şi pe acela al creaţiei. De aceea, valorile respective sînt valabile în totul: simţire şi scriitură, calitate a vieţii şi a produsului estetic.”

Şerban Codrin: “Eu nu scriu de dragul figurilor de stil, oricare ar fi, sau de dragul esteticii, cu sabi, wabi, makoto şi toate celelalte, ci fac trimiteri la virtuţile buddhiste (vezi în acest sens Balada a doua din Baladierul, câte trimiteri sunt, sau Balada introductivă). Poezia mea, indiferent dacă este tanka, renku, haiku înseamnă comuniune (cu natura, fiinţele, etc), curaj, maya, infinit, vulnerabilitate, contemplare, inocenţă, graţie, degajare, frustrare, moderaţie, disciplină, agitaţie, abandonare, aparenţă, sfinţenie, prietenie, credinţă, bunăvoinţă, şi aş putea contina cu încă vreo câteva sute... Ce sunt aceste? Concepte ale virtuţilor şi servituţilor, concepte morale buddhiste/ zen.

Vezi, dragă prietene, poezia are un conţinut de adâncime. Urmăreşte virtuţile buddhiste în poezia lui Eminescu. Renunţare, contemplare, sărăcie, seninătate, decepţie. Eu continui o meditaţie eminesciana, cu alte coordonate. Filozofia zen este fantastic de vie şi de mobilizatoare.”

BIBLIOGRAFIE

Corneliu Traian Atanasiu – Haiku – un bun exemplu
Corneliu Traian Atanasiu – Dicţionar de poezie niponă (articole pe forumul laportita)

Ferris Gilli – Lecţii de haiku pentru avansaţi
Manuela Miga – Erezii în haiku

Edward Weiss – Lecţii de haiku


Niciun comentariu: