Calaméo

La începutul lunii mai, invitat de Gabriela Grosseck, am intrat pe un site la modă, cirip.ro, condus de ea şi Carmen Holotescu, un site unde membrii au găsit de cuviinţă că lucrul cel mai important este să comunici spunînd celor din preajmă ce faci. Ciripind mereu, poţi găsi oameni interesaţi de ceea ce faci şi te interesează pe tine, poţi schimba idei, poţi afla lucruri noi şi, eventual, colabora. Sau te pot găsi ei pe tine. Dacă sînteţi interesaţi, găsiţi imediat alături, în banda laterală, o casetă care derulează mereu mesajae de acolo şi are un link către site.

Întrebînd şi primind răspuns, am aflat acolo de un site gazdă unde poţi trimite fişiere diverse care se păstrează mereu la dispoziţia ta (putînd să le accesezi oricînd şi de oriunde), iar dacă le partajezi, adică le faci publice, pot fi accesate sau descărcate pe compul lor şi de alţii (oricine sau numai persoane pe care le alegi). Lucrul cel mai plăcut este că ţi se oferă şi un format deosebit de atractiv: fişierele cu mai multe pagini sînt prezentate şi pot fi răsfoite ca o carte citită online.

Mi-am făcut cont pe acel site pe la începutul lui mai şi treptat mi-am dat seama de faptul că el poate umple un gol, altfel greu de suplinit, în posibilităţile de acces ale amatorilor de lirică niponă la resursele precare existente pe hîrtie. La început, încîntat, am prezentat pe RK cu suspans ceea ce găsisem şi ceea ce încercasem: SURPRIZĂ 1 18 MAI 2008, revenind pentru a da şi minime explicaţii celor ce nu s-ar fi descurcat: SURPRIZĂ 2 23 MAI 2008.

În scurt timp însă, m-am lămurit că ceea ce se poate face pe calaméo este o mină de aur pentru activitatea noastră şi am lansat proiectul: BIBLIOTECA ROMANIAN KUKAI (I) 9 IUNIE 2008, revenind cu precizări: BIBLIOTECA ROMANIAN KUKAI (II) 19 IUNIE 2008. Între timp, lucrurile au luat amploare şi am mai adăugat şi alte iniţitive: O nouă etapă 28 IUNIE 2008, CĂRŢI ŞI AUTORI 12 IULIE 2008.

Pentru că e toamnă, putem număra bobocii. În BIBLIOTECA ROMANIAN KUKAI puteţi găsi deja o mică organizare pe secţiuni:

ANTOLOGII (8 PUBLICAŢII)

PLACHETE DE AUTOR (10 PUBLICAŢII)

CĂRŢI ŞI AUTORI (2 PUBLICAŢII)

TABELE, GRAFICE CONCURS (1 PUBLICAŢII)

Antologiile publicate sînt poate cele mai importante, există acum suficient material ca orice începător (dar şi cei mai vechi) să poată citi poeme bune şi să înveţe implicit, măcar imitîndu-le. Sînt deocamdată 6 antologii de haiku integrale. Mulţumim celor care le-au întocmit pentru că ne-au îngăduit să le publicăm online: Ioan Găbudean şi Nicolae Marian Tomi, precum şi colectivului de la Constanţa. Altele două sînt de haibun şi comentarii la poeme. Ultima, cea a lui Şerban Codrin, un manuscris încă nepublicat, este încă în lucru.

COMENTARII LA POEME HAIKU

SURASUL CRIZANTEMEI - antologie de haiku

LUNA IN TANDARI - antologie de haiku
SCOICI DE MARE - antologie de haiku

STALPI DE FELINAR - o antologie sezonala de poezie zen intocmita de Serban Codrin

UMBRE IN LUMINA - antologie de haibun

PRIMELE VIZIUNI I - antologia concursului Ad Visum 2005

PRIMELE VIZIUNI II - antologia concursului Ad Visum 2006

Plachetele de autor sînt volume personale care cuprind, după cum şi-a dorit fiecare autor, poeme haiku, tanka, senryu, haibun sau chiar poeme comentate. Unele sînt doar în limba română, alte şi cu traducere în engleză şi franceză. Unele au fost publicate şi pe hîrtie, altele doar online. Ce conţin se poate vedea în descrierea fiecăruia de pe calaméo. Toate sînt tehnoredactate de mine şi publicate apoi pe site-ul gazdă. Iată-le:

Dan Norea - UMOR IN 17 SILABE

Maria Tirenescu - PRIMĂVARA

Jules Cohn Botea - REVERBERATII

Monica Trif - SUNET DE FLAUT

Livia Ciupav - PRINTRE ANOTIMPURI

Vasile Moldovan - IKEBANA

Laura Vaceanu - FATA-N FATA DOI COCORI

Mara Paraschiv - RESPIRATIA TRUPULUI

Manuela Miga - HAIBUN

Manuela Miga - NUD CU ANTURIUM

Pentru cei care ezită sau n-au încă resursele financiare, de timp sau o dispoziţie suficient de activă ca să umble şi să negocieze cu editurile, a-şi face o plachetă care să poată fi publicată online este cea mai comodă şi mai rapidă soluţie de a avea o carte mică şi cochetă şi, nu uitaţi, în ton cu vremurile. Avantajele sînt multiple. Nu trebuie decît să-mi trimită textele într-un fişier word (cît mai puţin formatat) şi să-şi aleagă modelul care le place văzîndu-le pe cele deja existente. Posibilităţile de tehnoredactare sînt diverse şi, de multe ori, de departe mai prezentabile decît cele oferite de editurile “ieftine”.

O plachetă online este la fel de promptă şi operativă ca o carte de vizită. Este suficient să trimiţi celui căruia vrei să-i prezinţi realizările tale literare linkul plachetei şi el o poate găsi, citi într-o formă plăcută şi, eventual, descărca pe compul său, de unde o poate printa. Totodată, aceeaşi plachetă o poţi avea şi în format PPS sau PDF şi o poţi trimite cui vrei ca ataşament la un email. În format PPS, placheta poate avea şi un fond muzical care să facă lectura mai agreabilă.

Grupajul CĂRŢI ŞI AUTORI cuprinde două titluri:

ALEXANDRA FLORA MUNTEANU este un mod de a-ţi prezenta o scurtă biografie şi activitatea profesională şi literară;

CARTI SI AUTORI urmăreşte un proiect care mişcă destul de greu, acela de a avea o minimă bază de date despre cei care s-au ocupat sau se ocupă de lirica niponă la noi, precum şi o bibliografie a volumele de lirică niponă şi a revistelor publicate.

Ultima secţiune (deocamdată), pentru că am reuşit să învăţ să convertesc fişierele word în pdf, cuprinde cîteva tabele statistice legate de concursul lunar care în acest format îşi păstrează identitatea. Ele sînt:

PREMIATII CONCURSULUI ROMANIAN KUKAI 2007-2008

PARTICIPANTII LA ROMANIAN KUKAI 2007-2008

Secţiunea, cu numai cîteva tabele actualmente, are toate şansele să se îmbogăţească şi cu grafice care sînt mult mai sugestive.

Concurs de haiku pe tema ceaiului

Primesc de la Asociaţia pentru promovarea haiku-ului (l’Association pour la promotion du haiku) următorul anunţ:

Următorul nostru concurs pe tema ceaiului va fi organizat în colaborare cu Chajin, la maison du thé vert japonais. Termenul limită este 31 octombrie 2008. Regulamentul detaliat se poate afla urmând legătura pe pagina « appel a textes » pe site-ul http://www.100pour100haiku.fr/ Concursul este un eveniment oficial organizat în cadrul a 150-a aniversare a relaţiilor franco-japoneze.

Puteţi găsi Regulamentul aici
http://www.chajin-online.com/haiku2008.php
http://www.chajin-online.com/en-haiku2008.php

REZULTATELE CELUI DE AL PATRULEA CONCURS DE SENRYU SEPTEMBRIE-OCTOMBRIE 2008

REZULTATELECONCURSULUI SENRYU

SEPTEMBRIE-OCTOMBRIE 2008

Dragi prieteni ai haiku-ului,

Iată rezultatele concursului din luna SEPTEMBRIE-OCTOMBRIE 2008.

Poemele sînt listate în ordinea punctajului acumulat din voturile pe care le-aţi trimis.

Fiecare poem este însoţit de numele autorului şi formula de votare în paranteze.

Exemplu de voturi obţinute: (0,2,7 = 11)

Asta înseamnă: niciun vot de 3 puncte, 2 voturi de 2 puncte, 7 voturi de 1 punct = pentru un total de 11 puncte.

FELICITĂRI CÎŞTIGĂTORULUI:

Ioan Marinescu-Puiu

Şi tuturor celor 27 de participanţi!

Locul I – 12 puncte

26.

Ploaie de toamna -

In umbrela veche

O gaura noua

Ioan Marinescu-Puiu (044 = 12)

Locul II – 9 puncte

46.

La lampa de gaz
s-au scris capodopere.
Cred c-o să-mi cumpăr. . .

Jules Cohn Botea (033 = 9)

Locul III – 8 puncte

8.

Ploaie grăbită

Sub umbrela deschisă

Un singur sărut

Tincuţa Horonceanu Bernevic (024 = 8)

45.

Ploua torenţial-
a sărit iute-n mare
ca să nu-l ude.

Jules Cohn Botea (113 = 8)

Locul IV – 6 puncte

29.

Crema minune

intinrereste rapid-

Apa de ploaie !!!

Ana Ruse (014 = 6)

30.

Ţărani însetaţi –

la cazanul de ţuică

apă de ploaie

Florinel (014 = 6)

Locul V – 5 puncte

14.

ploaia de toamnă-

nu-mpiedică bărbatul

să facă piş pe gard

Florin Grigoriu (102 = 5)

21.

Seară de vară-

dansând in ploaie cuplul

de cersetori

Henriette Berge (021 = 5)

25.

Uda iar ploaia

Biata sperietoare -

N-o sa mai creasca

Ioan Marinescu-Puiu (005 = 5)

31.

ni se taxează

de zor apa de ploaie –

pe când seceta ?

Mika Shido (005 = 5)

32.

el, dur: „Adio!” –

ei îi dau lacrimile

că taie ceapă

Mika Shido (110 = 5)

Locul VI – 4 puncte

3.

beţivi în genunchi –

după ploaie, imitând

calea lactee

MARIUS SURLEAC (012 = 4)

23.

De la o vreme

soţul plouat mai mereu-

deh, vremea asta...

Mihaela Băbuşanu Amalanci (012 = 4)

27.

Lacrimile toamnei

Siroind pe geam

Oare cine a suparat-o ?

Maria Adam (012 = 4)

36.

Ploaia pe beton

Iscă aburi în aer –

Pisica doarme!

Radu KRETZUDAVA (004 = 4)


Locul VII – 3 puncte

textele 1, 6,7, 17, 18, 24, 28, 37, 44

Locul VIII – 2 puncte

textele 4, 9, 12, 22, 40, 42, 43

Locul IX – 1 punct

textele 2, 5, 10, 34, 36, 41, 47

Niciun punct

textele 11, 13, 15, 16, 19, 20, 38, 39, 48

(de la locul VII în jos, pentru confidenţialitate, nu mai dăm şi textele, cine doreşte le poate găsi însă în lista textelor)

Diferenţa şi legătura mireasmă

Juxtapunerea

Se vorbeşte despre juxtapunere ca fiind lucrul cel mai important într-un haiku. Fără unele precizări această formulă este înşelătoare.

În primul rînd pentru că juxtapunerea în sine, aşa cum o cunoaştem de la sintaxa frazei, nu este doar o simplă alăturare aleatoare sau accidentală. Propoziţiile care stau alături într-o frază, fără să fie legate formal printr-o conjuncţie, nu sînt puse una lînga alta alandala – între ele există o legătură de sens. Acesta e şi motivul pentru care, independente formal, fac parte totuşi din aceeaşi frază. Legăturile de sens între aceste propoziţii nu sînt evidenţiate prin unelte gramaticale. Unitatea frazei este percepută doar semantic, nu este explicitată şi gramatical. Continuitatea frazei este deci surprinsă la alt nivel.

Juxtapunerea celor două părţi ale unui haiku este şi ea de aceeaşi natură – este una semnificativă (şi concret-senzorială), fără proptele şi proteze discursive. Părţile, oricît de diferite ar fi, nu sînt alăturate ca nuca în perete. În haiku se pun alături două imagini diferite, deosebite, distincte vizînd însă prin alăturarea lor emergenţa unui spaţiu virtual de rezonanţă, de legătură, de unificare între ele. Acest spaţiu, sugerat de autor şi descoperit ulterior de cititor, este rostul haiku-ului şi, dacă el nu există, diferenţa îşi pierde sensul şi devine pură absurditate. Imaginile haiku-ului sînt doar aparent independente (Dan Norea), prin ele autorul găseşte de fapt o altă variantă, una revelată chiar în acel moment haiku, a unităţii în diversitate. Ele rămîn de multe ori independente în planul primar şi îşi găsesc unitatea şi interdependenţa abia într-un plan secund, mai profund.

Dacă, în juxtapunerea din sintaxa frazei, indiciul formal accentuează faptul că totuşi între începutul cu literă mare şi punctul final există o unitate frastică, la haiku este marcată din contra tocmai disjuncţia imaginilor. Astfel, kireji, cu un fel de ironie formală, pune accentul pe ruptură, pe cezură. Spiritul poeziei nipone este însă, în ciuda acestor indicii formale, dedicat profund legăturilor. În construcţia poemului în lanţ, ceea ce noi numim strofă este botezat legătură. Pauza dintre versete şi denumirea lor drept legături ilustrează unitatea antitetică dintre diferenţă şi legătură.

Diferenţa şi legătura

Poemul în lanţ progresează prin diferenţă. Există o continuitate, un sens delicat şi firav care înaintează sinuos prin succesiunea secvenţelor. Maeştrii genului ştiau să conducă firul acestei evoluţii ca pe un adevărat ritual liric. Poemul creştea astfel ca un întreg, tocmai din schimbările petrecute în interval, de la legătură la legătură.

Dar pentru ca această sincopată şi savantă progresie să fie una consistentă trebuia eliminată tocmai continuitatea stupidă şi banală, previzibilă şi deductibilă. Rupturile şi suspendarea gîndului abia înfiripat evitau tocmai ceea ce reprezintă tentaţia neştiutorilor: continuările prin explicaţii şi definiţii, extensia prin cumul de detalii şi evidenţierea efectelor, vorbăria sterilă.

Începînd cu Bashō, legăturile devin tot mai subtile. Se preferă legăturilor tari, evidente, brute, cele „slabe”. Întregul care se structurează în acest fel este unul întemeiat pe un fel de legături de duh. Armătura sa nu mai este una de chingi material-logice, ci una de efluvii subtil spirituale. Pe acestea Bashō le-a numit legături mireasmă.

Spaţiul iscat miraculos şi configurat de o mireasmă este un adevărat ţinut, el nu este moşie terestră şi n-are hotare trasate meschin, ci rămîne doar un loc în care mireasma ne bîntuie simţurile şi închipuirea. Două strofe ale lui Blaga, ilustrează, în ton erotic, cele de mai sus:

Cu purităţi de obîrşii

şi cu arome de poveşti

în mine vii

ca să domneşti.

În mine eşti

şi vei domni

ca-ntr-un imperiu un vînt

aducător de miazăzi.

Sentinţe în haiku

După trei săptămîni de cînd funcţionează Un haiku pe zi, şi Dan Norea, îmboldit de efervescenţa de acolo, a resimţit nevoia de a scrie un text despre reguli şi sentinţe. L-a publicat pe agonia. ro, dar m-am grăbit să-l postez şi aici unde este mai necesar decît acolo.

*

Dan Norea

Am văzut deseori folosită în ultima vreme sentinţa “nu e haiku pentru că…”. Aş dori să pun în discuţie câteva cazuri, pe care le-am prezentat într-un anumit cerc şi am primit lămuriri.


1. 5-7-5

Discuţia e veche deja, am abordat-o şi în alte materiale. Este destul de răspândită noţiunea de haiku liber. Personal respect regula, şi când scriu şi când votez în concursuri de tip kukai. Dar cred că sentinţe de genul “nu e haiku pentru că nu respectă 5-7-5” nu mai au ce căuta în comentarii.


2. Verbele

E destul de răspândită ideea că verbele n-au ce căuta într-un haiku. Mai cu noduri, unii admit câte un verb, dar două deja stârnesc proteste vehemente “Abuz de verbe ! Nu e haiku.”
Domnul Ion Untaru, autor talentat şi experimentat de haikuuri, spune:

Redau un poem, răspuns la una din nedumeririle tale:

Cu tristeţe mă despart de voi
ca o scoică ruptă din carnea-i,
plec, iar toamna se-ndepartează

semneaza Basho - Călătorie spre nord

Adevărul este că citisem de curând poemul, dar abia acum am numărat verbele. Sunt trei la prezent şi unul (ruptă) la participiu trecut. Ruşine, Basho !

Pentru că am abordat problema verbelor, reiau şi modalitatea de folosire. Sunt recomandabile verbe la modurile indicativ prezent, gerunziu şi participiu trecut (ultimul, dacă au rol de adjectiv). De ce ? Răspunsul nu este “de-aia”, regulile sunt făcute cu un anumit scop. Ne răspunde Weiss “haiku-ul este un poem (foarte) scurt despre ceva ce are loc acum.”.


3. Metafore şi personificări

Doamna Valeria Tamaş mi-a răspuns indirect, trimiţând o selecţie de haikuuri ale autorilor celebri.

”Se duce şi toamna.
Găoacea castanei
şi-a deschis braţele (M.Basho)

Roi de gâze uşoare,
pod aerian
al visului meu. (E. Kikaku)

Fără penel,
salcia pictează
pe vânt. (Rikuto)

Luna, în munţi
îl iartă pe hoţul de flori
şi-l învăluie cu lumină. (K.Issa)

Răsare luna
şi tufa cea mai umilă
e invitată la recepţie. (K.Issa)

Noapte cu lună plină.
Oricine va putea să vadă
rănile-ascunse în zăpadă. (K.Bosha) “

Discret, mai găseşti câte o metaforă, câte o personificare… Deci nu se poate emite, mecanic, o sentinţă categorică. “Are metaforă, deci nu e haiku”. Trebuie judecat de la caz la caz.


4. Verbul în ultimul vers

“Verbul nu se admite in ultimul vers.”. O sentinţă de care nu mai auzisem încă. Într-un fel, pentru ea am declanşat discuţia despre care vă pomeneam. Cu atât mai mult cu cât, la ultima etapă de Kukai, a ieşit câştigător detaşat poemul Simonei Dobrescu:

liniştea nopţii –
în scoica din valiză
vuieşte marea

Iată ce ne spune reputatul autor de haikuuri, Vasile Moldovan: “Florin Vasiliu a stabilit regula, numai pentru limba romană, ca haiku-ul sa nu se termine cu verb. Subscriu la aceasta regulă. Poate că gerunziul ar merge, totuşi. Deci e vorba de ultimul cuvânt să nu fie verb, nu de ultimul vers. Aşa cum e haiku-ul Simonei Dobrescu e şi frumos şi corect. Ar fi fost greşit dacă ar fi scris "marea vuieşte" în loc de “vuieşte marea".”


5. Prepoziţii la sfârşit de vers

“Se evită prepoziţiile la sfârşit de vers ca şi cuvânt de legatură”.
În discuţie am exemplificat cu poemul meu.

Poiana ninsă –
doar urme lăsate de
un miel rătăcit

Mi-a răspuns tot domnul Moldovan. “Nu ştiu de o asemenea interdicţie. Totuşi, în asemenea situaţii, autorul are de ales între a respecta regula 5-7-5 şi de a se exprima oarecum abrupt, sau de a se exprima cursiv, firesc, dar cu o structură puţin modificată (5-6-6 în cazul de faţă).
Textul e şi frumos şi haiku. Există cel puţin două perechi de termeni antitetici: zăpada şi urmele; se poate face analogie între zăpadă şi un corp, precum şi între urmele de pe zapadă şi rănile de pe un trup. Pe de altă parte, se crează stări antitetice. Poiana ninsă îţi dă linişte sufletească, îndeamnă la reverie, îţi trezeşte aduceri aminte, pe câtă vreme mielul rătăcit îţi dă un sentiment de tristeţe.”

Ultima parte a comentariului era răspuns la alt reproş “planurile nu sunt chiar antitetice”. Dar asta e o problemă separată.


6. Două planuri antitetice

Că un haiku trebuie să aibă două planuri, asta e ceva unanim recunoscut. Ele se despart printr-o cezură –kireji-, plasată între versurile 1-2 sau 2-3. În japoneză, kireji este un o silabă (onji), una din cele 17. În română au fost încercări de a folosi silabe, de exemplu interjecţii, pe post de kireji, dar au fost respinse. Astăzi toată lumea foloseşte un semn de punctuaţie, uzual liniuţa. Important nu e atât simbolul, cât pauza propriu-zisă.

În schimb, ca cele două planuri să fie antitetice, n-am citit în niciun material teoretic. Bănuiesc de unde vine ideea. E vorba de noţiunea de juxtapunere, combinaţia dintre cele două planuri. Ele trebuie să fie aparent independente (nu neapărat antitetice). Mai multe precizări ne dă prof. Ferris Gilli în “Lecţii de haiku pentru avansaţi”.

”Falsă juxtapunere nr. 1 - Explicaţia se realizează atunci când o parte a haiku-ului explică cealaltă parte. Explicaţia nu este juxtapunere şi ea slăbeşte forţa haiku-ului. De exemplu:

câini luptându-se -
mârâituri aspre
sub verandă.

Primul vers le explică pe celelalte două versuri

Falsa juxtapunere nr. 2 - Cauza şi efectul se realizează când o parte a haiku-ului este efectul sau consecinţa celeilelte părţi. De exemplu:

secetă îndelungată –
nisip cernut printre crăpături
în baia uscată a păsărilor.

Falsă juxtapunere nr.3 - Imaginea independentă este inclusă în partea principală a singurului subiect al haiku-ului. De exemplu, în acest caz, expresia verbală este un atribut descriind „femeia”:

alergând spre casă -
o femeie depăşeşte
maşina mea parcată.

Aici este o singură imagine în poem.

Falsă juxtapunere nr.4 – Prima parte extinde imaginea sau scena principală, fiind inclusă în poem. Ea face parte din tema principală a poemului:

pe pajişte -
ochii păianjenului
o sclipire de moment

„Pe pajişte” indică pur şi simplu unde se află păianjenul, fără să contribuie la înţelesul poemului, ori să le creeze cititorilor un moment de introspecţie.”

Ferris Gilli pune accent pe spaţiul dintre cele două planuri. Kireji nu are rolul de a despărţi, ca un zid, cele două planuri, ci de a le uni.

”mirosul maşinii noi -
o pereche de vulturi
pe deasupra chiparoşilor

Eu îmi pot imagina mirosul unei maşini noi şi îmi place imaginea unei perechi de vulturi. Dar pentru mine, spaţiul imaginar dintre părţi, este mai mult decât o cărămidă dintr-un zid! Acesta totuşi îmi permite să privesc îndelung la poemul lui Harry Gilli şi să-i găsesc răsunetul pentru că el îmi oferă un spaţiu între părţi, pe care cititorul îl poate umple cu imaginaţia sa:

spărtură în ceaţă-
o pereche de vulturi se aşează
în vârful chiparoşilor.

Nu este suficient să suprapui două imagini ce par fără legătură între ele. Cele două părţi ale unui haiku de succes sunt pline de înţelesuri atunci când sunt citite ca un întreg decât ca părţi separate. Deşi părţile sunt independente şi au propriile lor semnificaţii, atunci când sunt juxtapuse într-un haiku, ele contribuie împreună la o mai bună înţelegere a cititorului.”

(Lecţii de haiku)

În acest context, e uşor de imaginat că cea mai eficientă formă de juxtapunere se realizează prin alegerea a două planuri antitetice. Este evitată falsa juxtapunere, este evitat şi zidul dintre cele două planuri. În plus, antiteza este ea însăşi o valoare estetică puternică în haiku.
Dar asta nu justifică sentinţa “Nu e haiku pentru că cele două planuri nu sunt antitetice”

Închei cu spusele domnului Corneliu Traian Atanasiu: “Orice regulă trebuie să aibă o motivaţie şi cine o invocă ar trebui să argumenteze aşa:
- valoarea poemului scade datorită faptului că... (şi să spună cum e perceput un poem care face acea greşeală, eventual cu un exemplu)
- să arate cum acea exigenţă face un poem mai bun (dînd de asemenea măcar un exemplu).
Altfel, asemenea reguli nu pot avea credibilitate.”

Să nu lungim pelteaua

Sîntem în a treia săptămînă de cînd, zi de zi, cei care vor să exerseze au la îndemînă posibilitatea de adăuga un vers la un haiku de calitate din care el a fost omis intenţionat. Îşi pot verifica astfel capacitatea de a intui felul cum sînt construite poemele bune şi, la sfîrşitul unei săptămîni, pot aprecia cît de aproape sau de departe au fost de soluţia autorului.

Puteţi şi voi să participaţi accesînd UN HAIKU PE ZI. Pornind de la comentariile de acolo, m-am gîndit că ar fi de spus cîteva lucruri. Dar ceea ce am spus eu aşteaptă şi adaosurile voastre, participanţi sau nu.

*


Am scris mult, pentru că n-am avut timp să scriu puţin, mărturisea cineva într-o scrisoare. O recunoaştere spontană a conciziei ca o calitate esenţială a unui text bun şi ca o consecinţa a efortului tenace şi îndelungat de a înlătura balastul inutil.

A scrie scurt nu este deci uşor şi necesită travaliul de a concentra, de a alege esenţialul şi de a-l pune în valoare, eliminînd lungimile fără rost. Concentratul este un distilat, iar procedeul prin care este obţinut este unul alambicat. Odată obţinută însă esenţa, este anulată diluţia textuală.

Cele de mai sus se aplică perfect haiku-ului, poezie scurtisimă. Puţinele sale silabe, preţioase, trebuie drămuite cu grijă, ca şi cum, în focul creaţiei, doar ele s-ar ridica, asemenea aburului, deasupra bolboroselii discursive, condensînd apoi în trei versuri cu grad ridicat de tărie.

Prima eroare în tentativa de a scrie haiku este să crezi că ai avea doar de umplut o formă goală, turnînd în ea apa de ploaie a unor vocabule oarecare. Să nu simţi nevoia ca poemul să crească din interior, pornind de la un moment de inspiraţie, de revelaţie, şi să te precipiţi să îndeşi umplutura de vorbe alandala, ca într-un ardei gras mărimea 5-7-5, miniaturizat asemenea unui bonsai, made in Japan. Umplutura este de obicei asociată cu o glăsuire uşor gîngavă, nesigură pe silabele adăugate suplimentar şi fără niciun rost.

Concentrarea nu înseamnă însă doar comasare şi restrîngere, ci şi focalizare. Eliminînd zeama discursivă, textul prea lăbărţat, dezlînat, confuz, prolix se concentrează în puncte de cristalizare. Pentru haiku, aceste nuclee cristaline sînt imaginile cu elocvenţa lor taciturn-simbolică.

Elipsa este modalitatea cea mai convenabilă de a elimina expresiile descriptive (sau prea ornate cu figuri de stil) pentru a viza imaginea sugestivă prin cuvinte cît mai puţine, prin sintagme sobre şi asustere, dens evocative. Genul de elipsă cultivată în haiku este acela care s-ar putea numi omisiune elocventă. Se îndepărtează astfel nu numai ceea ce e subînţeles sau superfluu, ci şi ceea ce, vorbind prea mult, încorsetează sensul mult mai liber al imaginii.

Abrevierea se manifestă pe două planuri: e ales din situaţie, fapt, întîmplare doar un mic episod, un crîmpei, o latură, iar din discurs doar o scurtă secvenţă. Vorbirea devine laconică, iar ceea ce se petrece este surprins doar printr-un flash, printr-o lumină scurtă şi intensă, focalizată pe latura esenţială sau profund semnificativă a faptului, dezghiocată miraculos din ganga care o ascundea privirii superficiale.

Din acest miez iradiant, cititorul este chemat să recreeze un întreg, pe care imaginile îl surprind doar parţial. Structura haiku-ului este aceea de sinecdocă nedeclarată. Iar farmecul său stă în felul în care aceste fragmente sînt în stare să sugereze un halou, o atmosferă, un climat, o lume, totul. E ca în poveştile în care lumea e închisă într-un bob de mazăre. Imaginile haiku-ului par să aibă în ele o detentă explozivă.

Se înţelege că din acest puţin au fost eliminate toate excrescenţele verbale parazitare care nu aduceau informaţie revelatoare. Umplutura, pleonasmele, repetiţiile, într-un singur cuvînt redundanţa, cît se poate de bine definită în DEX: abundenţa inutilă de expresii, de cuvinte sau de imagini în formularea unei idei.

INVITAŢIE DE PARTICIPARE OCTOMBRIE 2008

Dragi iubitori de haiku,

Astăzi vă invităm să participaţi la concursul kukai al lunii OCTOMBRIE. Concursul este organizat de ROMANIAN KUKAI, site unde găsiţi şi Regulamentul în detaliu, precum şi multe alte informaţii despre poezia niponă. Dacă participaţi pentru prima oară, este bine să citiţi în prealabil regulamentul concursului.

Luna aceasta, trebuie să trimiteţi un poem care să includă cuvîntul GUTUIE (în oricare din formele sale gramaticale). Cuvîntul este un kigo de toamnă şi poemul vostru trebuie să se încadreze în atmosfera acestui anotimp.

Fiecare participant va trimite un singur haiku, respectînd în compunerea lui tematica anunţată, numai pe adresa concursului – soimana@yahoo.com. Deoarece se votează poeme anonime, este indicat să nu trimiteţi poeme care au fost afişate sau publicate sub numele vostru anterior, oriunde în altă parte. Şi nici să nu-l postaţi în altă parte pînă la sfîrşitul etapei de concurs.

Noi le vom trimite pentru a fi apreciate de dv. identificate doar prin numărul pe care îl vor avea în lista tuturor celor primite.

Termenele concursului sînt:

• primirea poemelor pînă la 14 octombrie ora 24 (a României),
• votarea pînă la 21 octombrie aceeaşi oră,
• anunţarea rezultatelor pînă la 27 octombrie.

Singura adresă la care trebuie să trimiteţi corespondenţa pentru concurs este:

soimana@yahoo.com

Tot ce trimiteţi la alte adrese nu e luat în consideraţie pentru concurs.

Pentru ca textul dv. să nu fie alterat datorită modului diferit de a vedea diacriticele la destinaţie, e bine să-l trimiteţi în ataşament, aşa cum trimitem şi noi această invitaţie. Poemele odată trimise nu mai pot fi corectate.

Nu uitaţi să semnaţi sub poem şi vot cu numele pe care îl doriţi afişat (care poate fi altul decît cel afişat de email). Numele votantului trebuie confruntat cu al participantului pentru că nu vă puteţi vota propriul poem.

Vă reamintim că regulamentul nostru spune la capitolul Obligaţiile participanţilor:

b. Participanţii au dreptul, nu şi obligaţia, să voteze. În cazul în care însă vor repeta absenţa de la vot, vor fi atenţionaţi şi, eventual, nu vor mai putea participa la concursurile viitoare. Înţelegem prin cele de mai sus că acordăm circumstanţe atenuante celor care nu votează în mod accidental, dar nu încurajăm absenteismul.

Aşteptăm cu nerăbdare trimiterile voastre.

Corneliu Traian Atanasiu

Magdalena Dale

Maria Tirenescu