„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

sâmbătă, 28 aprilie 2007

Un alt concurs de haiku: Ludbreg 2008 International Haiku Contest

Termenul 1iulie 2007

Reguli:
-haiku-urile scrise în limba engleză trebuie să fie originale, nepublicate şi netrimise la alte concursuri sau publicaţii;
-nu este limitat numărul haiku-urilor;
-trimiteţi două copii cu aceleaşi haiku-uri; pe spatele unei foi scrieţi-vă numele, vârsta, ocupaţia şi adresa;
-creaţiile nu se vor returna, aşa că, sunteţi invitaţi să păstraţi o copie;
-în acest an, nu se plăteşte taxă de participare.

Trimiteţi poemele prin poştă la adresa:

Zdenko Orec
Petra Zrinskoga 49
42230 Ludbreg
Croatia

E-mail:
mirko.varga@vz.t-com.hr sau boris.nazansky@zg.t-com.hr

Notă:

Câştigătorii vor fi anunţaţi la sfârşitul lunii decembrie 2007.

Drepturi:
Participarea implică permisiunea de tipărire în Calendarul de Haiku Ludbreg 2008 după care se asigură dreptul de autor.

Premii:
Premiul I: 100 $
Premiul al II-lea: 50 $
Premiul al III-lea: 20 $
Menţiuni de onoare (10-15): suveniruri, picturi şi cărţi

Juriul:

Dubravka Bilic, Zdravko Kurnik, Boris Nazansky, Zdenko Grec şi Mirko Varga

Gazda:
International Haiku Contest Executive Committee Haiku Calendar Ludbreg 2008

The Heron’s Nest - o altă revistă electronică trimestrială

Revista apare în lunile martie, iunie, septembrie şi decembrie. Am găsit pe site-ul revistei invitaţia de a trimite haiku-uri pentru următoarele numere. Astfel, pentru numărul din septembrie se primesc haiku-uri până în 15 iunie.

Se pot trimite 5-15 poeme. Ele pot fi trimise oricând pentru următorul număr al revistei. Sunt acceptate haiku-uri tradiţionale (aproximativ 5-7-5 silabe cu referinţă sezonală) şi haiku modern în trei linii. Poemele nu trebuie să fi fost publicate şi trimise la alte reviste. Trimiterea trebuie să fie însoţită de câteva date: oraşul, judeţul, ţara autorului.

Mai multe despre această revistă, la adresa:

www.theheronsnest.com

Poemele pot fi trimise la următoarele adrese:


Editor asociat: Ferris Gilli

treefrog.house@comcast.net

Editor asociat: Robert Gilliland

theheronsnest@austin.rr.com

Editor asociat: Peggy Willis Lyles

turtlerock@worldnet.att.net

Editor asociat: Paul MacNeil

theheronsnest@yahoo.com

Al patrulea concurs internaţional de haiku Klostar Ivanic 2007, Croaţia

Organizat de «Three Rivers», Asociaţia de Haiku din Ivanic Grad şi Comunitatea Turistică din Klostar Ivanic, concursul de haiku numai în engleză, are ca dată de trimitere a poemelor 5 mai 2007.

Concursul se adresează poeţilor cu vârsta peste 14 ani.

Se trimit numai haiku-uri nepublicate, neluate în considerare la alte concursuri sau publicaţii.

Tema: orice temă este binevenită, dar să amintească de natură şi om, ca parte a acesteia.

Haiku-urile se pot trimite prin e-mail sau poştă.

Trimiteţi 3 haiku-uri însoţite de nume, adresă, număr de telefon, profesie, vârstă.

Resultatele vor fi anunţate prin Internet în octombrie2007.

Juriul este format din: Prof. Ruzica Mokos şi Prof. Vida Pust Skrgulja

Premiul I: 50,00 USD
Premiul al II-lea: 30,00 USD
Premiul al III-lea: 20,00 USD

Adresa poştală:

Haiku Association 'Three Rivers'
Kolodvorska 44,
10310 Ivanic Grad,
Croatia

e-mail: djurdjica.vukelic@zg.t-com.hr

La Subject scrieţi: for the contest

Trimiteţi haiku-urile in mesaj, nu ca ataşament.

vineri, 27 aprilie 2007

Concurs internaţional de haiku în limba italiană

(IL 5° CONCORSO INTERNAZIONALE DI POESIA HAIKU IN LINGUA ITALIANA)

Fiecare autor poate să trimită maxim 3 haiku-uri inedite în formă clasică (5-7-5 silabe) în limba italiană.

La SECŢIUNEA INDIVIDUALĂ, poeţii străini vor trimite creaţiile în limba italiană şi în limba lor maternă.

SECŢIUNEA COLECTIVĂ e rezervată şcolilor.

Haiku-urile vor fi trimise în mod exclusiv pe cale electronică. Amănunte la adresa:

http://www.cascinamacondo.com/

Trimiterea poemelor până la 31 mai 2007.

Cele două adrese utile sunt: info@cascinamacondo.com şi http://www.cascinamacondo.com/

Un concurs de haiku

Am primit invitaţia de a participa la un concurs de haiku. Vă invit să participaţi în număr cât mai mare la acest concurs. Amănunte în cele ce urmează.

Cu ocazia zilei mondiale a poeziei, CHAJIN--La Maison du Thé Vert Japonais, în parteneriat cu Asociaţia pentru promovarea haiku-ului, organizează un concurs de haiku (în franceză sau engleză) pe tema ceaiului.

Articolul 1. Participarea
Participarea este gratuită şi deschisă tuturor. Fiecare participant poate să trimită maxim două haiku-uri (sau senry-uri) în limba pe care o alege.

Articolul 2. Trimiterea textelor
Textele trebuie să fie trimise prin poşta electronică înainte de 9 mai 2007.Textele în engleză trebuie trimise la: chajin@wanadoo.fr Textele în franceză la: promohaiku@wanadoo.fr

În email, autorul trebuie obligatoriu să scrie, pe proprie răspundere, menţiunea următoare:

« Je soussigné, participant au concours de haïku sur le thème du thé, reconnais être l’auteur des textes ci-dessus. J’ai pris connaissance du règlement et accepte que les organisateurs publie éventuellement mes textes sans contrepartie financière. »

Sau

"I, the undersigned, participating in the haiku contest on the theme of tea, am the author of the texts above. I have read and understand the rules of the contest, and accept that the organizers publish my haikus without any financial payment.”

Articolul 3. Premii

Autorii celor mai bune patru texte selecţionate de juriu în fiecare secţiune (engleză şi franceză) vor primi ceai verde japonez.

Articolul 4. Anunţarea rezultatelor

Rezultatele, care nu sunt susceptibile de contestare, vor fi anunţate în dimineaţa zilei de sâmbătă 9 iunie la CHAJIN--La Maison du Thé Vert Japonais, 24, rue Pasquier à Paris 75008

Articolul 5. Publicarea rezultatelor

Rezultatele, împreună cu cele mai bune texte primite, vor fi publicate pe site-ul Chajin--La Maison du Thé Vert Japonais (http://www.chajin-online.com/) şi al site-ului l’Association pour la promotion du haïku(http://perso.orange.fr/dominique.chipot/aphfj/concoursthe.html), cel târziu în octombrie 2007.

Articolul 6. Publicarea în carte

După organizarea concursului similar din 2008, o carte cuprinzând cele mai bune texte primite, va putea fi publicată în franceză (şi engleză).Plăcerea participării la prezentul concurs este acceptarea publicării textelor reţinute fără plata drepturilor de autor.

O revistă care publică tanka

Căutând pe Internet, am găsit, la adresa următoare:

http://www.eucalypt.info/,

un anunţ. L-am tradus şi vi-l aduc la cunoştinţă.

Trimiteţi până la 6 tanka, în limba engleză, originale, nepublicate, netrimise la alte concursuri sau publicaţii.

Adresa la care se pot trimite poemele:
Beverley George, Editor Eucalypt
PO Box 37 Pearl Beach NSW 2256 Australia.

sau

mail to: meditor@eucalypt.info

La subiect se scrie: "Submission for Eucalypt Issue number" urmat de numele vostru sau de pseudonim.
Poemele nu se vor trimite în ataşament. Trimiterea trebuie să cuprindă numele, adresa poştală completă, inclusiv ţara, şi data trimiterii, pe aceeaşi pagină cu poemele tanka. Includeţi o declaraţie prin care să specificaţi că poemele sunt originale, nepublicate şi nu sunt luate în considerare în altă parte.

Trimiterea pentru Eucalypt 3 se va încheia la 30 septembrie 2007

Interviu cu Vasile Moldovan, preşedintele Societăţii Române de Haiku

Acest interviu a fost acordat de domnul Vasile Moldovan lui Shyam Santhanam pentru site-ul Wonder Haiku Worlds. Îl publicăm cu încuviinţarea dînşilor.

*

Cînd aţi început să scrieţi haiku? Ce v-a determinat să scrieţi haiku? Ce v-a interesat ca să scrieţi în acest gen?

Am citit haiku încă din vremea studenţiei. Am încercat să şi scriu, dar am renunţat repede. Mă simţeam ca un solist popular care cântă fără note. Am reluat scrisul dupa 20 de ani, în martie '90, când a apărut primul număr al revistei "Haiku", revista care continuă să apară şi în prezent. Am găsit în paginile ei cheia fermecată cu care am intrat în intimitatea poeziei nipone. Mă fascina faptul că pot scrie un poem care poate fi citit, nu într-un minut, ci dintr-o răsuflare. Haiku-ul are 17 silabe iar respiraţia durează în jur de 17 secunde. Pornind de la această realitate, unul din primii poeţi români care a publicat haiku, Nichita Stănescu, nominalizat la premiul Nobel, şi-a intitulat un volum de eseuri "Respirări".

Care sînt celelalte hobby-uri şi interese ale dv. în afară de haiku? Vă interesează (sau v-au interesat în trecut) şi alte forme de artă, cum ar fi pictura şi fotografia?

Înainte de a scrie haiku m-a preocupat poezia pur şi simplu. Primele poeme le-am scris pe la zece ani, dar am debutat publicistic doar la 2o.

M-au interesat şi muzica şi pictura, dar numai ca simplu consumator, nu şi in calitate de creator. Cu timpul însă, am reuşit să scriu haiku-uri cu care am ilustrat picturile şi fotografiile altora, iar câteva dintre poemele mele au fost puse pe note de compozitorul japonez Iuji Itoh şi prezentate în concerte în ţări ca Japonia, Italia, România, Austria.

Ce limbi vorbiţi în viaţa de zi cu zi? Cu ce limbi sînteţi familiarizaţi sau scrieţi în ele? Ce alte limbi vă fascinează şi de ce?

Îmi doream să ştiu totul despre haiku, dar bibliografia românească dispunea de puţine titluri. Din acest motiv am început să învăţ engleza de unul singur. Am început să-mi traduc poemele în engleză. Apoi mi-am făcut curaj să scriu direct în engleză. Engleza este o limbă fascinantă. Are o sinonimie de o bogăţie fără seamăn. Şi o mare plasticitate. În poezie ea are şi trecut, şi prezent, şi viitor.

Mă mai fascinează franceza şi italiana, pentru evidenta lor asemănare cu limba română. În plus, italiana, în care am publicat câteva haiku-uri, este o limbă de o mare muzicalitate. Şi, în plus, seamănă ca eufonie cu japoneza. Şi la o limbă, şi la alta, ponderea însemnată a vocalelor dă fluiditate şi armonie cuvintelor. Sunt două limbi în care e o plăcere să asculţi haiku recitat şi, mai ales, cântat.

Spuneţi-ne ceva despre familia dv. (părinţi, unchi şi mătuşi, soţie, copii). Există în familia dv. cineva care v-a încurajat eforturile de a deveni poet? E cineva care v-a îndemnat către poezie încă din copilărie?

Părinţii mei, deşi oameni simpli, de la ţară, mi-au insuflat din copilărie dragostea de poezie. Aveam 10 ani când învăţătorul mi-a impus să mă abonez la o revistă şcolară. Când i-am cerut tatei bani pentru abonament, nu mi-a dat nici un răspuns. Am luat tăcerea lui drept un refuz şi m-am retras într-un ungher unde am scris prima mea poezie, "Albina". Cînd i-am arătat-o, tata a fost de-a dreptul încântat. A devenit primul meu cititor şi mi-a rămas fidel până acum când are 90 de ani. Fireşte, mi-a dat pe loc bani de abonament.

Mama, la rândul ei, a scris poezii în copilărie. Precum a scris şi soţia mea, Emilia, poezii de factură clasică în anii de şcoală. Deşi nu mai scrie, a fost alături de mine în afirmarea mea ca poet. Fetele mele, Ioana Codruţa şi Maria Veronica, au ales profesia mamei, cea de economist, dar înţeleg şi apreciază poezia scrisa de tatăl lor. Cât priveşte nepotul, Petre Bogdan, la numai 9 ani practică artele marţiale nipone şi ştie câteva zeci de cuvinte japoneze, pe care le rosteşte cu o naturaleţe de necrezut. Şi-a ales aceste hobby-uri din simpatie cu tataia care scrie haiku.

Cine aţi spune că sînt, dacă există, cei mai importanţi cititori ai haiku-urilor dv.? Pentru cine scrieţi haiku, ca să spun aşa?

Autorii de haiku. Primesc adesea mesaje de la mulţi dintre ei. Uneori mesajele se transformă în alte haiku-uri sau alte tanka. E ca în cazul cântecului in aer liber, al cărui ecou se poate auzi la mari depărtări.

Pentru cine scriu? Pentru cei ce sunt şi pentru cei ce au să vină. Ca ziarist, îmi cunosc în mare cercul de cititori. Ca poet, visez la cititorii de mâine.

În afară de faptul că scrieţi regulat atît în română, cît şi în engleză, aţi tradus din română în engleză multe dintre frumoasele dv. haiku-uri. Aveţi de asemenea o colecţie de haiku-uri traduse în româneşte. Vă face plăcere să lucraţi la traduceri? Care sînt dificultăţile traducerilor între cele două limbi? Ce anume vă place cu deosebire în fiecare dintre cele două limbi?

Una din probleme o constituie sinonimia. Se ştie că nu există sinonimie perfectă. Uneori o poţi lua pe piste greşite şi să ajungi fie la nonsensuri, fie la expresii hilare. În acest domeniu, îmi este de mare ajutor „Good friends, false friends – dictionary”, care cuprinde cuvinte asemănătoare în limbile engleză şi franceză. Altă dificultate o reprezintă numărul de silabe. Desigur, există dicţionare specializate, dar pentru mulţi termeni acestea se contrazic. Noroc ca în ţările de limbă engleză măsura 5-7-5 nu este respectată strict. Cei mai mulţi dintre poeţii români de haiku respectă cu sfinţenie această regulă „de aur” a haiku-ului. Cea mai mare satisfacţie pe care o trăieşte un traducător este atunci când un critic literar sau chiar un simplu cititor afirmă că traducerea a ajuns la nivelul originalului. Ca şi atunci când reuşeşti să redai un haiku clasic, în exact 17 silabe. Uneori e simplu, alteori deosebit de dificil şi adesea imposibil. Există şi texte care îşi pierd sensul în traducere şi atunci renunţi la ele. E mai bine aşa decât să aduci prejudicii poeziei, poetului şi chiar traducătorului.

Vă rog, vorbiţi-ne puţin despre poezia dv. non-haiku. Cînd aţi scris prima oară poezie? Care sînt cele mai vechi poeme ale dv.? Unde pot accesa cititorii celălalt gen de poezie la dv.? Aţi publicat ceva din ea? S-a tradus în engleză sau în alte limbi?

Cum spuneam, prima poezie am scris-o la 10 ani şi mi-a adus drept beneficiu primul meu abonament la o revistă şcolară. Mă apropiam de 20 de ani când am debutat într-o publicaţie departamentală cu o poezie de trei strofe, pare–mi-se. Am primit pentru ea ca drepturi de autor o sumă cu care aş fi putut să cumpăr 2o de carţi. Un raft întreg. Azi un poet trebuie să dea bani grei ca să poată să publice o carte de poezie. Şi se pare că problema e aceeaşi şi pe alte meridiane, nu numai la noi. Aşa se face că poeziile mele zac în colecţiile de ziare, needitate în volum. Multe dintre ele au apărut în vreo 30 de antologii colective. Sper ca în 2007 să pot să public o carte de poezii de dragoste, „Suflete îngemănate”.

Aţi scris şi alte forme de poezie înrudită cu haiku-ul (ca renga, haibun, tanka)? Aţi scris senryu la fel ca şi haiku. Ce găsiţi deosebit la fiecare din aceste genuri? De ce vă place fiecare dintre ele?

Nu e bine să scrii mereu şi mereu acelaşi gen literar. Te epuizezi la un moment dat. Omul e o fiinţă complexă. Există o expresie românească „un ochi râde şi altul plânge”. Haiku-ul e un gen sobru în care sunt cuprinse aspecte grave ale vieţii. Sau măcar neutre. Dar poetul, ca şi cititorul simte din când în când nevoia să se destindă să râdă. Iată de ce după cinci zile lucrătoare, în care am scris numai haiku, în weekend văd lumea – natura, ca şi societatea, cu alţi ochi. Simt nevoia unei glume turnate in tiparul celor 17 silabe. Astfel ajung din când în când, în clipele de graţie la senryu. Adevărul e ca senryu-ul se scrie mai greu. Găseşti cu mult mai puţine subiecte decât pentru haiku. Am publicat patru carţi de haiku şi multe altele aşteaptă să vadă lumina tiparului. N-am publicat însă decât patru cicluri de senryu.

Vă place vreun alt gen de literatură (proza, genul scurt, romanul)? Aţi scris vreun fel de proză?

Orice ziarist care se respectă este tentat să scrie si proză. N-am făcut nici eu excepţie. Am publicat mai multe povestiri în presa vremii, care aşteaptă să fie adunate între coperţile unei cărţi. Precum şi primul meu roman, „Descăunarea”, roman istoric, nonfiction, din care am publicat fragmente întinse în presa literară, îşi aşteaptă editorul. Adevărul e că stilul literar şi cel publicistic sunt diferite. Când abordezi literatura, trebuie sa uiţi că eşti şi jurnalist. Articolul de ziar e menit să trăiască o zi, scriitorul speră ca romanul său să-i supravieţuiască. Cum cu ceva vreme în urmă am încetat să mai scriu zilnic la ziar, voi avea mai mult timp pentru lucrările mele literare. Sper ca schimbarea microfonului reporterului cu pana scriitorului să se fi şi produs.

V-a plăcut poezia şi celelalte forme de literatură cînd eraţi copil? Ce poeţi şi scriitori citiţi cu plăcere?

Un sportiv se antrenează necontenit pentru marile competiţii. Pentru scriitor, antrenamentul de bază îl constituie lectura. Scriitorii mei preferaţi sunt Tolstoi şi Dostoievski de la ruşi, Balzac şi Zola de la francezi, Faulkner si Hemingway de la americani, precum şi românii Liviu Rebreanu şi Mihail Sadoveanu. Dintre dramaturgi ma simt legat afectiv de Shakespeare, O’Neill, Cehov şi Caragiale. Toţi sunt jucaţi pe scenele româneşti şi le urmăresc piesele cu sufletul la gură. Am urmărit şi Integrala Shakespeare la televizor, dar nu a fost tocmai pe gustul meu. A fost jucată cu o viteză ameţitoare. Un spectacol cu Hamlet pe scena românească durează patru ore şi jumătate, pe câtă vreme pe micul ecran dura sub două ore.

Dintre marii poeţi ai lumii preferinţele mele se îndreaptă spre italienii Dante şi Petrarca, francezul Baudelaire, germanul Goethe, spaniolul Lope de Vega (cel din piesele de teatru în versuri), americanul Poe. În ultimul timp am început să citesc poezie şi în limba engleză. Mi-am cumpărat o ediţie de opere complete de Shakespeare şi în fiecare zi liberă citesc câte un sonet. Al doilea poet pe care mi-am propus să-l citesc în limba engleza este Rabindranath Tagore. Am început cu cartea de poeme in proză „Gitanji Song Offerings”, primită în dar de la poeta Angelee Deodhar.

Cum s-a schimbat poezia dv. cu trecerea anilor? V-aţi stabilit un stil propriu sau vi l-aţi diversificat şi aţi tins spre experiment?

Stilul e omul, spunea Buffon. Dacă e adevărat, stilul e un dat. Se schimbă foarte puţin. Poemele mele sunt de două, trei strofe. Stilul meu e concis şi abrupt, discursul meu are multe pauze, sar uşor de la o idee la alta, dar ele se leagă totuşi între ele prin nişte fire nevăzute, aidoma unor rădăcini. Aceste calităţi sau defecte m-au condus treptat la haiku. De diversificat s-au diversificat doar temele în raport direct proporţional cu experienţa mea de viaţă.

Cine sau ce v-a determinat să alegeţi cariera de jurnalist? Care sînt direcţiile jurnalismului dv.? Ce vă motivează ca jurnalist? V-a ajutat munca de jurnalist în haiku şi poezie?

Eram tânăr salariat şi nu eram mulţumit de realizările mele. Simţeam că pot face mai mult, dar nu întrezăream nici o posibilitate. Când, într-o bună zi citesc într-un ziar anunţul unui concurs de publicistică. Câştigătorii concursului erau ajutaţi să intre în Facultatea de Jurnalistică, facultate la care se intra foarte greu în vremea aceea. M-am decis să concurez. La serviciu nu puteam scrie. Acasă, copilul abia născut plângea mai tot timpul. Şi atunci, între serviciu şi casă, mă opream singur într-un loc retras şi-mi scriam articolele pe genunchi. Am câştigat concursul şi, ca urmare, am primit recomandarea pentru admiterea în Facultatea de Ziaristică.

Viaţa de ziarist a fost o continuă luptă. N-am fost totdeauna un învingător, dar mi-am format mentalitatea de luptător împotriva nedreptăţilor de orice fel, de jucător, dacă vreţi, la masa vieţii. Profesia de ziarist nu m-a ajutat în mod direct să scriu haiku. Mi-a oferit însă numeroase prilejuri să cunosc poeţi de haiku. Ca ziarist, am participat la lansarea unor cărţi de haiku. De asemenea, mi-am putut ajuta prietenii de haiku (haiku friends), solicitându-le interviuri sau scriind recenzii despre cărţile lor.

Aţi avut alte slujbe în tinereţe?

Nici una care să lase urme vizibile. M-am dedicat trup şi suflet publicsticii vreme de trei decenii. Aproape o viaţă de om. În anii sau deceniile care mi-au mai rămas voi scrie sporadic în presă. Mă voi dedica beletristicii în general şi haiku-ului în special.

Ce lucruri din copilărie vă amintiţi în mod special? Care sînt amintirile copilăriei la care ţineţi cel mai mult pe care aţi dori să ni le împărtăşiţi?

Copilăria este un izvor nesecat de inspiraţie pentru un poet de haiku. Unele evenimete sau lucruri au dispărut din realitate dar au rămas în amintirile mele din copilărie şi de aici unele trec în literatură. Nu pot să uit cum tata cânta în timp ce lucra. Cântecul său parcă îmi dădea aripi. Mă simţeam în al nouălea cer. Vara, în satul meu din Câmpia Transilvaniei, veneau oameni din munţi ca să secere grâul. Uneori lucrau toată noaptea la lumina lunii şi cântau tot timpul. Cântecul lor se auzea ca zumzetul unui stup care roieşte. Înainte de culcare zăboveam minute în şir în verandă ca să-i zăresc secerând sub secera lunii, în ritmul unui cântec neştiut de mine până atunci. În unul din primele mele haiku-uri am încercat să surprind acest aspect:

Celest music-
under the Crescent
the song of the sickles

Vă interesează politica din România? Care este atitudinea dv. politică în România actuală?

Din fericire sau din păcate, nu sunt implicat in politică. Apartenenţa la un partid sau altul mi-ar ştirbi din libertatea de creaţie. Prefer să fiu echidistant faţă de partidele politice, faţă de autorităţ şi opoziţie. În relaţiile cu străinătatea, atât cât îmi permit posibilităţile mele, ca ziarist, turist sau poet, mă străduiesc să mă înscriu în politica ţării mele.

Sînt locuri pe care le frecventaţi în singurătate care vă inspiră poezia şi haiku-ul? Vă rog spuneţi-ne ceva despre ele.

Bucureştiul, capitala ţării mele, dispune de lacuri şi parcuri de o sălbatică frumuseţe. Mai e apoi Grădina Botanică, care are mii de specii din toate zonele lumii. Apoi, în două, trei ore poţi ajunge în Munţii Carpaţi, înveşmântaţi în păduri până aproape de creste. Până la Litoralul Mării Negre sunt 3-4 ore de mers cu maşina sau cu trenul. La toate astea aş adăuga Muzeul Satului din Capitală, muzeu unic în lume, care conservă aproape 100 de gospodării tărăneşti din secolele XVII –XIX. Precum şi Delta Dunării, una din cele mai frumoase delte din lume, un adevărat paradis al păsărilor. Multe din haiku-urile mele au fost inspirate de aceste locuri de o neasemuită frumuseţe. Oaspeţii Festivalului Internaţional de Haiku, care va avea loc în perioada 10-15 mai la Constanţa, vor putea vizita, cu scopul de a scrie haiku şi renku, mirifica Deltă a Dunării.

Despre prezenţa haiku-ului în România. Există destulă continuitate în activitatea haiku din România? Este introdusă în programa şcolară? Există individualităţi recunoscute, societăţi şi reviste care promovează haiku-ul? Puteţi spune că haiku-ul a devenit o parte semnificativă a literaturii în România?

Un rol fundamental în răspândirea haiku-ului în România l-a avut Florin Vasiliu, care reuşise să viziteze Ţara Soarelui Răsare. În martie 1990, el a înfiinţat revista „Haiku”, una din primele reviste de profil din Europa. Un an mai târziu a fondat Romanian Society of Haiku care, la scurt timp de la înfiinţare, s-a afiliat la Haiku International Asociation cu sediul la Tokyo. Şi revista, şi societatea au supravieţuit fondatorului grupând în jurul lor aproape două sute de gaijini.

Exemplul lui a fost urmat de Ion Codrescu care din 1991 până în 2001 a editat revista bilingvă „Albatross”, iar în anul 1992 a înfiinţat Societatea de Haiku din Constanţa. În luna mai 2007 această societate, condusă în prezent de doamna Laura Văceanu, îşi va sărbători 15 ani de existenţă. Cu acest prilej , în perioada 10-15 mai va avea loc la Constanţa un festival internaţional de haiku, la care sunt invitaţi poeţi de pretutindeni, şi în primul rând din Japonia, SUA şi India.

Cluburi, şcoli şi reviste de haiku, tanka şi renku au mai apărut şi la Târgu-Mureş şi Slobozia. Unul din cei mai talentaţi poeţi de tanka şi haiku, Şerban Codrin, a fost numit de fondatorul şcolii româneşti de haiku, „Bashô al României”. Din păcate el e insuficient tradus şi deci nu e cunoscut peste hotare pe măsura talentului său. Trei dintre scriitorii români au publicat câte 17 cărţi de haiku şi tanka fiecare: Vasile Smărăndescu, Bogdan I. Pascu şi Ioan Găbudean. Aproape că nu există concurs internaţional la care să nu fie premiaţi şi autori români. Sonia Coman a devenit vedetă la 11 ani, fiind numită de critica literară micuţa Bashô. La 17 ani ea vorbeşte cursiv (fluent) şase limbi, printre care engleza şi japoneza. Un alt autor român, Dan Doman, a obţinut anul trecut la un singur concurs cinci premii şi menţiuni, iar Eduard Ţară, anul trecut, a obţinut 12 premii şi menţiuni, câte unul pentru fiecare lună a anului. În ultimii ani, două saituri româneşti – agonia.ro si Europeea – publică frecvent haiku-uri, iar două din poetele aparţinând noii generaţii – Magdalena Dale şi Maria Tirenescu – au creat o bibliotecă virtuală în care au introdus cele mai valoroase cărţi de haiku din literatura română. Cu toate aceste succese, haiku-ul încă nu a pătruns în manualele şcolare. A pătruns însă în Dicţionarul Limbii Române. Ba mai mult, în anul 2000, Florin Vasiliu, în colaborare cu Violeta Başa, a publicat un dicţionar al liricii nipone, devenit deja o raritate bibliofilă.

Sînteţi implicat în a învăţa copiii şi tinerii haiku-ul? Dacă da, conduceţi vreun atelier sau seminar local prin Societatea Română de Haiku?

N-am nici un merit în aceasta privinţă. Există însă doi poeţi români, ambii profesori, Ion Codrescu şi Ioan Găbudean, care au iniţiat peste 200 de elevi cel dintâi şi peste o sută al doilea în arta haiku-ului. Ambii profesori au editat câte o antologie cu creaţiile elevilor lor, care nu sunt deloc mai prejos faţă de antologiile de haiku ale poeţilor adulţi.

Care e importanţa credinţei şi ritualurilor religioase în viaţa dv.? Cum puteţi descrie credinţa dv. predominantă? Care sînt influenţele credinţei dv. (dacă există) asupra haiku-ului şi scrisului dv.?

Credinţa şi ritualurile au avut un rol major în formarea mea, într-o perioadă când mulţi oameni găseau un refugiu în religie. Prima mea carte, „Via dolorosa”, este în esenţă o carte de poezie religioasă. Am subtitrat-o „tristihuri creştine în spirit de haiku”. În copilărie, una din icoanele din casa părintească înfăţişa Cina ce de Taină (The Last Supper). M-a fascinat prin dramatismul ei. Iubirea de oameni, jertfa de sine, trădarea, iertarea – atâtea sentimente puternice într-un singur tablou. Versurile s-au scris de la sine. Parcă le dicta cineva iar eu doar le aşterneam pe hârtie:

The Last Supper-
All around the empty table
the tongue-tied disciples...

Sunt botezat în religia predominantă a ţării mele, cea creştin ortodoxă. Manifest însă înţelegere faţă de toate credinţele şi sunt pentru dialogul interconfesional. Ca modele în poezia religioasă îi am pe Rabindanath Tagore şi Kahlil Gibran. Amândoi s-au referit la Dumnezeu fără să-l numească. De aceea, poezia lor religioasă poate fi citită şi înţeleasă de oameni cu religiile cele mai diverse.

Care este importanţa muzicii în viaţa dv.? Care e influenţa muzicii asupra haiku-ului dv.?

Muzica, aidoma picturii, poate influenţa poezia. Scriu adesea pe un fond muzical. Muzica în surdină mai ales mă inspiră. Multe din poemele mele surprind aspecte auditive din natură, percepute prin intermediul muzicii.

Aţi colaborat cu alţi poeţi (haiku sau nu)? Cît de importantă consideraţi că este colaborarea în artă sau poezie? V-aţi făcul vreun prieten bun prin activitatea poetică sau haiku? Există vreunul pe care v-ar plăcea să-l menţionaţi?

În haiku, mai mult ca în alte genuri poetice, comunicarea e necesară ca aerul. La festivalurile internaţionale de haiku din Germania, România şi Bulgaria, la care am participat acum doi ani, am cunoscut mulţi poeţi de haiku. Am admirat calităţile organizatorice ale unor poeţi ca Ban’ya Natsuishi, Martin Berner şi Laura Vaceanu. De asemenea, am reuşit să scriu poeme renku împreună cu maeştri ai genului cum sunt Tadashi Konda, Raffael de Gruttola. Le sunt recunoscător compatrioţilor mei Mioara Gheorghe, Manuelea Miga, Valentin Nicoliţov şi Dan Florică. Timp de şase ani, cu ajutorul lor nepreţuit, Societatea Română de Haiku s-a afirmat în mod constant pe plan intern şi internaţional.

Care sînt planurile şi visele dv. de viitor?

Intenţionez să public un volum de tanka, unul de poeme într-un vers şi să-mi reunesc într-un singur volum , carţile de haiku de până acum. De asemenea, printre proiectele mele se numără traducerea şi publicarea ediţiei integrale a poeziei lui Bashô, precum şi a unei antologii reprezentative din poezia lui Issa.

Care sînt sfaturile dv. pentru tinerii interesaţi de haiku?

Să citească neîntârziat operele celor patru mari maeştri – Bashô, Buson, Issa şi Shiki - precum şi cele patru volume ale monumentalei lucrări „Haiku” de R. Blyth.

Mai doriţi să împărtăşiţi ceva cititorilor dv.?

Pentru cetăţenii Romei antice exista dezideratul „Circ şi pâine”. Poeţilor şi cititorilor de haiku de pretutindeni eu le propun deviza „Pace şi haiku” sau, dacă vreţi, HAIKU PENTRU PACE.

miercuri, 25 aprilie 2007

Din nou despre liste

Avem mai multe feluri de liste. Unele sînt liste de lucru, altele de informare.


Liste de adrese email pentru trimiterile noastre:

LAPNO - lista amatorilor de poezie niponă online - este o listă de adrese obţinută prin bunăvoinţa celor care ne-au ajutat să le strîngem. Are acum aproape 5o de adrese. Tuturor le trimitem informaţii despre concursul nostru, traduceri despre poezia de sorginte niponă din engleză şi informaţii despre site-ul nostru.

LPRK - lista participanţilor la ROMANIAN KUKAI - este (va fi) lista tuturor participanţilor la concursurile noastre. Lor le vom trimite lunar Invitaţia de participare la concursul lunii respective şi Rezultatele concursului lunar.

LPA2007 - lista participanţilor din aprilie 2007 (şi, cu schimbarea lunii şi anului, lista fiecărui concurs) - este lista pe care participanţii primesc Invitaţia la vot, adică lista textelor din luna respectivă pe care trebuie să le voteze.


Liste de texte:

LTA2007 - lista textelor primite în aprilie 2007 (şi la fel cu modificare a lunii şi anului pentru celelalte concursuri) şi corespunzător ei

REZULTATELE APRILIE 2007 - lista textelor în ordinea voturilor obţinute.


Liste de nume, titluri, linkuri:

autori ai blogului - cei care administrează blogul

bloguri prietene - lista blogurilor de poezie niponă sau înrudite

site-uri haiku - linkuri către site-uri de limbă engleză specializate în poezie niponă

reviste româneşti - lista revistelor de haiku apărute în România

despre poezia niponă - lista cărţilor despre poezia niponă publicate în limba romînă

poeme haiku - lista volumelor de haiku publicate de autori români

poeme tanka - lista volumelor de tanka publicate de autori români

poeme într-un vers - lista volumelor de poeme într-un vers publicate de autori români

poeme în lanţ - lista volumelor de poeme în lanţ publicate de autori români


*

La aproape toate aceste liste, aportul cititorilor noştri este esenţial pentru a le putea îmbogăţi. Lăsaţi-ne în comentarii adresele voastre email pentru lista LAPNO, numele vostru, al volumului publicat, editura şi anul publicării pentru a figura în listele de volume publicate.




luni, 23 aprilie 2007

la final


ROMANIAN KUKAI şi-a făcut debutul. Primul episod este mulţumitor ca participare: 20 de participanţi, 37 de poeme, 19 votanţi. Termenele şi tema au fost respectate de toţi concurenţii. Votare a fost corectă, respectînd regulile stabilite.

Calitatea concursului este vădită prin haiku-urile prezentate, dar şi prin discernămîntul votanţilor. Clasamentul a stabilit o ierarhie care oricînd poate fi susţinută prin valoarea reală a primelor poeme clasate. Distribuirea voturilor arată, lucru demn de remarcat, că fiecare concurent a obţinut măcar un vot la unul din poemele trimise.

În primele trei locuri se află gaijini cu experienţă serioasă în domeniu: Dan Florică, Vasile Moldovan, Maria Tirenescu. Dar şi o surpriză, Gabriela Marcian, care scrie haiku de puţină vreme şi n-a avut contact faţă-n faţă, cred, cu niciun amator mai versat. Lucru cu atît mai remarcabil cu cît arată că activitatea online este poate la fel de fructuoasă pentru cei ce scriu haiku ca aceea din cenacluri şi din jurul revistelor din ţară.

Şi Valeria Tamaş, Adina Enăchescu, Victoria Chiţoveanu, Elia David sînt nume cunoscute printre iubitorii de haiku şi ne bucură prezenţa lor la concurs.

Repet pentru toată lumea: concursul nostru este unul care nu are ambiţia de a stabili ierarhii definitive. Desfăşurîndu-se lună de lună, el oferă posibilitatea unui exerciţiu şi unui antrenament constant tuturor participanţilor. Clasamentul din fiecare lună arată doar felul în care abilitatea celor ce scriu se adaptează la o temă dată şi reuşesc să o etaleze în haiku-ul lor într-un timp scurt, cu dispoziţia mai mult sau mai puţin adecvată pe care o au în acea perioadă. Rostul concursului este de a menţine o stare de emulaţie şi de activitate constantă în grup şi de a-i ajuta pe participanţi să-şi formeze un gust tot mai rafinat pentru haiku atît prin producerea, cît şi prin judecarea lui.


*

Primele clasate merită cîteva cuvinte de apreciere.

Locul I:

Casă în ruină -
creanga de liliac
sprijină zidul

Florică Dan

Poemul prezintă două imagini care sînt conectate atît prin faptul că sînt prezente vizual în contiguitate, în acelaşi loc şi moment, ca un eveniment remarcabil şi adînc semnificativ pentru sufletul nostru, cît şi prin contrastul surprinzător pe care şi privitorul, şi cititorul îl resimt între casa dărăpănată şi prospeţimea primăvăratică a înfloririi liliacului. Imaginea în sine este una tristeţii în faţa paraginii, a lucrurilor vechi şi abandonate (wabi-sabi) şi totodată a exuberanţei pe care ne-o transmite explozia de vitalitate a liliacului aflat alături de sau poate chiar pe ruinele casei (yugen).

Poanta poemului, cuvîntul „sprijină”, este ceea ce izbucneşte din spiritul îngemănat al lucrurilor surprinse aşa într-o clipă privilegiată şi al contemplării lor în sufletul celor ce au răbdare să mediteze în preajma lor. Există aici un temei ascuns, misterios care, în ciuda celor ce dispar iremediabil, dau o anume încredere privitorului şi un tonus existenţial fragil precum creanga de liliac, dar profund ca revenirea intempestivă a primăverii. Descoperirea unui resort nebănuit pînă ce nu ai intrat în contact cu fiinţa intimă a lucrurilor unde sălăşluieşte spiritul care este şi al tău.

*

Voi continua cu următoarele locuri, îi rog însă pe cei ce doresc să spună şi ei cîteva vorbe despre poemele care le-au plăcut să o facă în comentarii sau pe adresa concursului.

duminică, 22 aprilie 2007

REZULTATELE ROMANIAN KUKAI APRILIE 2007

ROMANIAN KUKAI APRILIE 2007
-------------------------------------------------------

Dragi prieteni ai haiku-ului,

Iată rezultatele concursului din luna aprilie 2007,
Pentru care cuvîntul kigo a fost “liliac”.

Poemele sînt listate în ordinea punctajului acumulat din voturile pe care le-aţi trimis.

Fiecare poem este însoţit de numele autorului şi formula de votare în paranteze:

Exemplu de voturi obţinute: (0,2,7 = 11)
Asta înseamnă: niciun vot de 3 puncte, 2 voturi de 2 puncte, 7 voturi de 1 punct = pentru un total de 11 puncte.


FELICITĂRI PRIMULUI NOSTRU CÎŞTIGĂTOR
FLORICĂ DAN!

Şi tuturor participanţilor!






Locul I – 13 puncte

29.
Casă în ruină -
creanga de liliac
sprijină zidul

Florică Dan (134 = 13)

Locul II – 8 puncte

16.
Zăpadă pe munţi -
în vale înfloreşte
liliacul alb

Maria Tirenescu (016 = 8)

36.
Noapte de april-
florile de liliac
luminand gardul

V. Moldovan (024 = 8)

Locul III – 7 puncte

35.
Oaspe de vaza:
mireasma de liliac
vine la cina

V. Moldovan (015 = 7)

26.
Sub stele stinse
Un liliac înflorit
Îşi cerne roua.

gabriela marcian (023 = 7)

Locul IV – 6 puncte

14.
cuplu de vrăbii -
liliacul înflorit,
patul de nuntă.

Valeria Tamas (022 = 6)

Locul V – 5 puncte

4.
Flori de liliac
Aprinzand faclia mov
La geamul mamei.

Victoria Chitoveanu (013 = 5)

9.
flori de liliac -
ah, ochii tai albastri :
marea in spume !

Adina A . Enachescu (102 = 5)

24.
Gardul îndoit;
Crenguţa de liliac
Ruptă-n cărare.

Livia Ciupav (005 = 5)

Locul VI – 4 puncte

8.
făcând avere -
cerşetor sub florile
liliacului

Elia David (004 = 4)

22.
stropi de ametist:
reflectând liliacul -
flux de tăcere.

Anisoara Iordache (012 = 4)

Locul VII – 3 puncte

13.
doi porumbei albi
pe creanga de liliac -
soarele sub nor.

Valeria Tamas (011 = 3)

15.
Se lasă seara -
pe mormântul vecinei
flori de liliac

Maria Tirenescu (003 = 3)

20.
flori de liliac
cad din pensula moale –
în primăvară

Cristina Rusu (011 = 3)

25.
Sprijină cerul
Coroane de liliac -
Floare cu floare.

gabriela marcian (011 = 3)

37.
mireasma proaspata
la ceasul inserarii...
liliac in floare

MagdalenaDale (011 = 3)

Locul VIII – 2 puncte

2.
Zbor de liliac
Din negura grotei sale
Spre primavara.

Alesya (002 = 2)

10.
nopti cu liliac
reverie - deodata
curg pemele ...

Adina A . Enachescu (002 = 2)

11.
În curtea casei
tufa de liliac mov -
copilăria.

alter ego (002 = 2)

18.
iz de liliac -
după atîtea ploi reci
miroase-a ocean

Anghel Pop (002 = 2)

28.
Liliachiul
Parfum,cale spre inalt –
Celestul suiş.

Doina Wurm (002 = 2)

32.
Visăm amândoi
Sub flori de liliac mov
Petalele cad

Vraja Andreea Alexandra (002 = 2)


Locul IX – 1 punct

1.
Flori de liliac,
Verdele crud al ierbii
Printre ghiocei.

Alesya (001 = 1)

3.
Flori de liliac
Prin lucarna visului
Dau farmec clipei.

Victoria Chitoveanu (001 = 1)

5.
tot ce-ţi poţi dori -
dimineaţa de vară
cu flori de liliac

Fluerasu Petre (001 = 1)

7.
întunecare -
o stea cu cinci petale-n
tot liliacul

Elia David (001 = 1)

12.
Zare senină -
liliac bătut, rotat
în primăvară.

alter ego (001 = 1)

19.
flori de liliac
presărate în album –
adolescenţă

Cristina Rusu (001 = 1)

27.
Liliachiul
Drum, in zbor neperceput -
Liliacul orb.

Doina Wurm (001 = 1)

30.
Liliac înrourat-
uguit de porumbei
în zorii zilei.

Mahmoud Djamal (001 = 1)

31.
Lilieci înfloriţi-
pe albia râului
raze de soare.

Mahmoud Djamal (001 = 1)

33.
De dimineaţă
Liliacul înflorit
E plin de rouă

Vraja Andreea Alexandra (001 = 1)

34.
pom de liliac
pe mormântul mămicii -
doar amintirea?

katherina keller (001 = 1)

Niciun punct


6.
femeia tristă -
unde este parfumul
de liliac înflorit?

Flueraşu Petre

17.
liliac la geam -
eu aş vrea în locul lui
el mă priveşte

Anghel Pop

21.
flori cinetice -
petale de liliac:
bătând din aripi.

Anisoara Iordache

23.
Flori şi mireasmă,
Liliacul se-apleacă
Sub greutate.

Livia Ciupav

sâmbătă, 21 aprilie 2007

Utram bibis? Aquam an undam?




What are you drinking? The water or the wave?
John Fowles: The Magus.
Hokusai Katsushika (1760-1849): The Great Wave Off Kanagawa.


miercuri, 18 aprilie 2007

Culorile viselor


Maria este profesoară de matematică, o înclinare care, se ştie, cel puţin din cazul lui Dan Barbillian, are legături secrete dar extrem de fructuoase cu poezia. Pînă să afle de poezia niponă - lucru întîmplat după mărturisirea sa aproape miraculos în 1992, de Naşterea Maicii Domnului, cînd, după ce a ascultat o emisiune radiofonică, o prietenă i-a dăruit tocmai cartea referitoare la haiku despre care se vorbea la radio - a scris, doar cu obşteasca pornirea a românului, poezie. După acest moment de revelaţie, după spusele ei, s-a îmbolnăvit de spiritul haiku-ului.

A publicat în numeroase reviste de la contribuţii de specialitate la poezie şi enigmistică şi activează pe mai multe site-uri literare. Este laureată a mai multor concursuri de poezie, dar cele mai valoroase distincţii sînt locurile I la concursurile de haiku din 2006 ale revistei SRH şi AD VISUM.

În volum, a figurat în mai multe apariţii colective şi antologii de haiku, ultima fiind Flori de tei, apărută la Constanţa. În 2005, i s-a tipărit în colecţia Orfeu de la Tîrgul Mureş prima plachetă de haiku intitulată Risipa de parfum.

Astăzi, Maria ne oferă al doilea volum personal, Culorile viselor, în carea a grupat în prima parte poeme de factură europeană şi în a doua haiku-uri în formă liberă. Poemele din prima parte manifestă deja gustul, mărturisit făţiş, canonic şi programatic în cea finală, pentru scriitura simplă, lipsită de podoabe inutile şi parazitare.

Maria se surprinde în rezonanţă şi în consonanţă cu lumea celor care nu cuvîntă, gîndurile ei sînt aidoma înfloririi unei tufe de crizanteme, asemenea vîntului toamnei care se strecoară alinător printre regrete. Interlocutorii ei sînt bobocul de trandafir, frunza de salcîm, ramura de brad. Erosul care-i străbate versurile, surdinizat şi transfigurat, este unul care, pe drumul către partener, se topeşte în natură. Nutrindu-se din nopţi cu brumă, din linişti şi din stele, el se mulţumeşte cu mireasma florilor şi susurul izvoarelor.

Acest exerciţiu liric vital transpune comunicarea erotică într-un registru al resimţirii şi împletirii cu vibraţia cosmică: totul se spune de fapt necontenit şi este adresat mereu fiinţei dragi. Gestul de a-i scrie celui drag devine astfel aproape superfluu: „Cum să-ţi scriu cînd prin ochii / mei / trec nori după nori / şi plouă uneori?”. Scrisoarea de dragoste e evident redundantă. Cînd „ramura de cireş, / grea de floare, / se leagănă / la adierea / vîntului” şi „simfonia albinelor / pornite în căutarea / nectarului / îmi mîngîie / timpanele”, e suficientă o simplă chemare, o chemare imperioasă însă la ordinea firească a lucrurilor:

„Iau stiloul şi scriu:
Vino să vezi
spectacolul
primăverii!

Şi semnez.”

Erosul a sublimat de mult în „steaua / pe care o priveam amîndoi” şi prin urmare e mai mult decît firesc că orice imagine „răscoleşte / aceleaşi amintiri”. Veştile vin pe fereastră, scrise pe frunze tremurătoare de cireş, şi se imprimă singure pe filele jurnalului. Toată natura e plină de mesaje şi semne. Şi ele trec lesne prin vămile visului aidoma mărului mare şi galben, primit în vis, în grădina tatălui, şi preschimbat la trezire în lună. Dar nu cumva toată viaţa e doar o perpetuă trezire dintr-un vis în mereu altul?

Pare firesc ca atmosfera să se păstreze glisînd pe nebăgate de seamă înspre poemul de factură niponă. Orice minuscul eveniment este o ciudată şi delicată conexiune cu cel de departe, o ipostază brusc revelată a dorului ca împlinire: „Pe geam, luna îmi scrie / o poezie. / Tu i-ai dictat-o?” Şi, aşa cum „vîntul piaptănă / pletele cîmpiei”, poate repeta alinător şi cuvintele lui. „Mîngîie-mă, vîntule!” – cum faci de veacuri cu lanurile de grîu.

Privirea empatică, plină de nostalgie, este mereu în preajma efemerului vibrînd lalolaltă cu virtualitatea petalelor fragile: „Mîine va ninge. / Nu te grăbi să înfloreşti / caisule!” Dar şi cu jocul neaşteptat şi sprinţar al întîmplării pe care-l celebrează cu o spontană bucurie: „Caldă aversă. / De-a valma, din jgheaburi sar / sîmburi de cireş.”

Aproape stihial, „Pe cîmpul pustiu, / un suspin rătăceşte / plimbat de vînt.” Lucrurile, vremea în sine au ceva de spovedit, o poezie intrinsecă pe care Maria o ajută discret să se mărturisească:

„Zdrenţele zilei
tîrîndu-se după soare.
Seară de toamnă.”



duminică, 15 aprilie 2007

INVITAŢIE LA VOT - APRILIE 2007

APRILIE 2007 – ETAPA VOTĂRII

Pot vota numai cei care au trimis poeme în concurs.

Toate poemele pe care ni le-aţi trimis sînt listate mai jos fără numele autorilor, putînd fi identificate după număr. Ele vă stau la dispoziţie pentru vot. Această Invitaţie la vot va fi postată şi pe ROMANIAN KUKAI.

INDICAŢII PENTRU VOTARE

Dacă aţi trimis măcar un poem, aveţi dreptul să votaţi exprimîndu-vă preferinţele faţă de poemele trimise.

Nu aveţi dreptul să vă votaţi propriile poeme.

Termenul limită pentru trimiterea voturilor este 21 aprilie ora 24.

Exprimarea votului se face astfel: acordaţi fiecărui poem pe care îl preferaţi un număr de puncte între 1 şi 3. Aveţi la dispoziţie 6 puncte pe care le puteţi distribui cum doriţi.

E preferabil să folosiţi următoarea formulă:

TO: soimana@yahoo.com
Subiectul: vot kukai

Conţinutul mesajului:

Nr. 10 - 2 pts.

Nr. 18 - 2 pts.

Nr. 36 - 2 pts.

Icsulescu Igrec

Indiferent cum distribuiţi punctele, numiţi poemul ales cu numărul lui din lista de mai jos.

Nu uitaţi să semnaţi votul cu aceeaşi semnătură cu care aţi trimis poemele.

Lista poemelor în ordinea rezultatelor, cu indicarea autorilor va fi postată cel mai tîrziu pe 27 aprilie. Ea va fi trimisă tuturor participanţilor.


1.
Flori de liliac,
Verdele crud al ierbii
Printre ghiocei.

2.
Zbor de liliac
Din negura grotei sale
Spre primavara.

3.
Flori de liliac
Prin lucarna visului
Dau farmec clipei.

4.
Flori de liliac
Aprinzand faclia mov
La geamul mamei.

5.
tot ce-ţi poţi dori -
dimineaţa de vară
cu flori de liliac

6.
femeia tristă -
unde este parfumul
de liliac înflorit?

7.
întunecare -
o stea cu cinci petale-n
tot liliacul

8.
făcând avere -
cerşetor sub florile
liliacului

9.
flori de liliac -
ah, ochii tai albastri :
marea in spume !

10.
nopti cu liliac
reverie - deodata
curg pemele ...

11.
În curtea casei
tufa de liliac mov -
copilăria.

12.
Zare senină -
liliac bătut, rotat
în primăvară.

13.
doi porumbei albi
pe creanga de liliac -
soarele sub nor.

14.
cuplu de vrăbii -
liliacul înflorit,
patul de nuntă.

15.
Se lasă seara -
pe mormântul vecinei
flori de liliac

16.
Zăpadă pe munţi -
în vale înfloreşte
liliacul alb

17.
liliac la geam -
eu aş vrea în locul lui
el mă priveşte

18.
iz de liliac -
după atîtea ploi reci
miroase-a ocean

19.
flori de liliac
presărate în album –
adolescenţă

20.
flori de liliac
cad din pensula moale –
în primăvară

21.
flori cinetice -
petale de liliac:
bătând din aripi.

22.
stropi de ametist:
reflectând liliacul -
flux de tăcere.

23.
Flori şi mireasmă,
Liliacul se-apleacă
Sub greutate.

24.
Gardul îndoit;
Crenguţa de liliac
Ruptă-n cărare.

25.
Sprijină cerul
Coroane de liliac -
Floare cu floare.

26.
Sub stele stinse
Un liliac înflorit
Îşi cerne roua.

27.
Liliachiul
Drum, in zbor neperceput -
Liliacul orb.

28.
Liliachiul
Parfum,cale spre inalt –
Celestul suiş.

29.
Casă în ruină -
creanga de liliac
sprijină zidul

30.
Liliac înrourat-
uguit de porumbei
în zorii zilei.

31.
Lilieci înfloriţi-
pe albia râului
raze de soare.

32.
Visăm amândoi
Sub flori de liliac mov
Petalele cad

33.
De dimineaţă
Liliacul înflorit
E plin de rouă

34.
pom de liliac
pe mormântul mămicii -
doar amintirea?

35.
Oaspe de vaza:
mireasma de liliac
vine la cina

36.
Noapte de april-
florile de liliac
luminand gardul

37.
mireasma proaspata
la ceasul inserarii...
liliac in floare

miercuri, 11 aprilie 2007

Perle de rouă


Azi, într-un cadru mai curînd intim, cu ocazia şedinţei lunare a cenaclului Societăţii Române de Haiku, Magdalena Dale a oferit celor prezenţi cîte un exemplar din placheta ei de tanka recent tipărită.

Intitulat Perle de rouă (Dew Pearls), volumul are un format miniatural, jumătate A4, şi conţine 9x9 (se vede că e vorba de un multiplu magic) poeme grupate în secţiuni tematice. Imaginea de pe copertă este tot opera Magdei, iar toată prelucrarea şi tehnoredactarea se datorează soţului dumneaei, gata oricînd să-şi pună abilităţile tehnice în slujba unei arte delicate.

Pe fiecare pagină este înscris un singur poem şi traducerea sa în limba engleză. Volumul are ambiţia de a scoate creaţia în spiritul poeziei nipone din provincialismul unei limbi cu arie mică de circulaţie. Şi de a dovedi că autorii români îşi pot transpune singuri poemele în limba devenită azi aproape universală.

Din cele nouă grupaje tematice, patru sînt dedicate anotimpurilor, iar celelalte mării şi dorului, muzicii şi timpului, culminînd cu pasiunea recunoscută pentru lună.

Cîteva cuvinte despre autor şi despre texte au rostit Vasile Moldovan, preşedintele SRH, şi Paula Romanescu, autoarea prefeţei.

Emoţionată de eveniment, Magda a mulţumit colegilor de cenaclu pe care-i consideră adevăratul stimulent pentru evoluţia sa şi mai ales pentru cotitura pe care a făcut-o alegînd tanka.

Bucuria tuturor a fost augmentată cu şampanie şi pişcoturi.

marți, 10 aprilie 2007

De ce nu?



Ideea de a face un blog sezonal mi-a venit vizitînd bloguri asemănătoare făcute de şi pentru autorii de limbă engleză. Le puteţi vedea singuri: UKKU SPRING HAIKU, SUMMER HAIKU, Falling Haiku, Winter Haiku, Spring Haiku 2007.

Cred că se simţea nevoia unei iniţiative asemănătoare pentru autorii de limbă română.

În bara din dreapta, găsiţi instrucţiuni pentru a activa pe acest blog. Pe parcus le voi adăugi dacă va fi necesar.

Primăvara a început deja. Să n-o lăsăm să treacă fără a-i mărturisi adevărul.

Noul blog este acesta: PRIMĂVARĂ TÎRZIE. Vizitaţi-l!


duminică, 8 aprilie 2007

De la hei-rup încoace


Încet, încet ne adunăm. Ceea ce s-a întîmplat, cel puţin online, au fost cîteva zvîcniri. Prima a fost cea care a culminat cu concursul de pe agonia. O a doua, consecutiv acelui concurs, încă vreun an, tot acolo. O a treia, cam o primăvară pe euorpeea.

Dar totul destul de diluat în activitatea unor site-uri literare în care autorii de haiku, prea puţini, nu erau stimulaţi suficient să se afirme şi să producă. Important este că ne-am reperat şi încercăm să ne regrupăm acum aici.

Mărind lista LAPNO – Lista Amatorilor de Poezie Niponă Online –, ne apropiem de 50 de persoane. Sînt cei cărora, pentru a-i cointeresa, le trimitem texte despre poezia niponă traduse din limba engleză.

Am pornit de la cîteva adrese găsite în biografiile autorilor. Am adăugat ceea ce mai ştiau cîţiva dintre noi. Ne-am adresat prin comentarii celor mai greu de abordat altfel. Şi lista a crescut treptat.

Ieri m-am bucurat primind de la Maria un mesaj trimis de Codruţa Nistor, dispărută de vreun an:

„ Am provocat-o pe Codruta Nistor si iata ce am primit:

deci de la tine era raspunsul ...

Sotul meu e pastean. Anul acesta implineste 60 de ani si, conform obiceiului, ne-am imbracat in haine populare si am intrat in randurile celor care au dus painea la biserica pentru a face pastile. Un elev m-a pozat pe treptele bisericii inca in constructie. O trimit, chiar daca stiu ca nu se vede cusatura de pe maneca. Fotograf amator...


Sarbatori fericite!
Maria”

Chiar dacă nu se vede cusătura, se simte şi se reface legătura. Ţi-am pus poza de păşteancă şi o aştept şi eu pe a Codruţei.

joi, 5 aprilie 2007

KOBAYASHI ISSA II

un haiku de Issa
dăltuit în piatră





(Varianta englezească o găsiţi aici.)





începe primăvara:
vechi stupidităţi se repetă
inventînd noi erori

chiar în spatele porţii,
o gaură galbenă clară
cineva s-a pişat în zăpadă

cu ceaţa care se ridică
adînc în noaptea luminată de lună
primăvara vine în sfîrşit

oameni lucrînd cîmpurile
mă plec din adîncul inimii
acum un pui de somn

în cutia cerşetorului
cîteva monede de aramă
şi ploaia acestei seri

şi pentru voi, purecii mei,
noaptea tece tot aşa-ncet
dar voi nu sînteţi singuri

lună strălucitoare,
e adevărat că şi tu
trebuie să treci în grabă

muscă de iarnă
am prins-o şi-am eliberat-o
pisica a mîncat-o iute

un trandafir galben pălit
aproape ascuns în iarba înaltă
şi-atunci se mişcă

mamă, plîng
pentru tine cînd privesc marea
de fiecare dată când privesc marea

aceşti copaci mari şi vechi
marcaţi pentru tăiere, dar păsările-şi
fac în ei noi cuiburi de primăvară

ca lumina aburită a lunii,
diluat şi tulbure
drumul nostru vremelnic

dragul şi vechiul meu sat,
orice amintire a casei
mă-nţeapă ca un spin

o pînză de ploaie
doar un om mai rămîne printre
umbrele cireşilor în floare

un prun înflorit
şi cîntecul de dragoste al privigehtorii
el rămîne singur

bătrînul meu sat odihneşte
dincolo de ceea ce putem vedea
dar acolo cîntă ciocîrlia

această lume de rouă
e doar o lume de rouă –
şi totuşi

aici e Shinano
sînt luni vestite şi buda
şi găluştile noastre

cînd rapiţa sălbatică
izbucneşte-n floare
o ciocîrlie a cîntat

munţii depărtaţi
se reflectă-n ochiul
libelulei

care-i pentru mine
neasemuita bogăţie a Domnului?
roua pe iarba tremurîndă

în faţa acestui vînt de toamnă
pănă şi umbrele munţilor
se îngrozesc şi tremură

acest an îmi va fi
de-a pururi mai încîntător –
acum vine primăvara

aş dori să fie aici
să-mi asculte plîngerea
şi bucuria acestei luni

recunoştinţa pentru daruri,
chiar dacă-i zăpadă pe cuvertura mea
e un dar din Ţara Purităţii

bătrînul cîine ascultă
atent ca şi cum ar auzi
cîntecele de lucru ale viermilor

primăvara mea e doar atît:
o singură mlădiţă de bambus
o crenguţă de salcie

din acea femeie
de pe plajă, amurgul se revarsă
peste valurile serii

nu ucide biata muscă!
ea s-a tupilat, frîngîndu-şi
mîinile la mila duşmanului

înainte să sosesc
ce oameni locuiau aici?
doar violetele rămîn

o, vînturi ale toamnei
spuneţi-mi încotro sînt purtat, spre
care iad privat

din nara uriaşă
a marelui Buda, o rîndunică
iese alunecînd

o lume de rouă
şi înlăuntru fiecărui strop
una de-ncrîncenare

sub această lună strălucitoare
stau ca un vechi Buda
cu genunchii mult depărtaţi

micile rîndunele
se reîntorc în mîneca lui Jizo
ca-n sanctuar

somnul de la amiază
întrerupt de voci cîntînd
cîntece de plantat orezul

în mijlocul acestei lumi
ne plimbăm pe acoperişul iadului
căscînd gura la flori

dă-mi o patrie
o femeie pătimaşă
şi o iarnă - singuri

o lume de încercări
dar cînd înfloreşte cireşul
înfloreşte pur şi simplu

în casa mea ascunsă
n-a mai rămas nici un dinte-n gură
dar noroc e din belşug

atîtea pişcături de purici
dar pe pielea ei fragedă şi dragă
sînt minunate

acum plecăm
fluturii pot face dragoste
după dorinţa inimii

anul nou a sosit
în toată simplitatea –
şi un cer albstru adînc

prunul înflorit!
astăzi toate focurile iadului
rămîn sterile

doar să spui cuvîntul
acasă, acest cuvînt unic,
atît de liniştitor

ce comod
chimonoul meu de vară din bumbac
umed de transpiraţie

în acest sat de munte,
licărind în farfuria mea cu supă,
soseşte luna strălucitoare

după un somn lung,
pisica cască, se ridică şi pleacă
căutînd dragoste

o melc al verii,
urci totuşi încet, încet
pînă-n vîrful lui Fuji

vanitatea oamenilor -
de şi-ar dori să păstreze
luna iernii trecătoare

marți, 3 aprilie 2007

KOBAYASHI ISSA I





(Încep astăzi o scurtă prezentare a celor patru mari maeştri ai haiku-ului japonez Matsuo Bashô, Yosa Buson, Kobayashi Issa şi Masaoka Shiki. Fiecare cu o mică biografie şi o culegere de poeme reprezentative.)




KOBAYASHI ISSA



Trăieşte între anii 1763 – 1828. Pe numele adevărat Kobayashi Yatarô, îşi alege psedudonimul Issa (ceaşcă de ceai). Se autodenumeşte şi “Cel mai mare cerşetor al proviniciei Shinano” sau “Preotul ceştii de ceai din templul haiku”.

De origine rustică. Orfan la trei ani, crescut de o mamă vitregă. S-a judecat multă vreme cu un frate vitreg pentru casa moştenită de la tatăl său. Se căsătoreşte după 50 de ani, are trei soţii şi şase copii, din care cinci mor înaintea sa, iar al şaselea se naşte după mortea lui.

Studiază haiku-ul la Edo (numele vechi al oraşului Tokio) cu Chikua (şcoala Katsushiko). Călătoreşte mult şi scrie ca urmare a acestor peregrinări: Tabishui (Recolta călătoriei). Alte cărţi: Chichi no shuen nikki (Însemnări despre moartea tatălui meu), Orga-ga haru (Anul nou al meu). Este un adept al sectei budiste Jôdoshinshû, în poezia sa abundă teme şi motive ale credinţei budiste: păcatul, graţia, reîncarnarea, vremelnicia, compasiunea şi bucuria celebrării lucrurilor fără însemnătate.

Dan Constantinescu, în antologia din 1981, îl caracterizează astfel: “Issa nu are, în general, echilibrul filosofic al lui Basho şi nici distincţia nobilă a lui Buson, în schimb, poate la nici un alt haijin, spontaneitatea, prospeţimea originară a sentimentului nu se vădeşte cu mai multă vigoare şi acurateţă. Trăind o viaţă plină de obidă şi năpaste, a izbutit să-i transfigureze povara într-o comuniune pură cu lucrurile şi făpturile umile, cărora li se adresează ca unor părtaşi întru acelaşi destin atotcuprinzător. Stilul său, întreţesul cu expresii argotice, turnuri colocviale, este adeseori de o frumuseţe descumpănitoare, iar ironia şi umorul său, niciodată sumbre, slujesc un nerv de umanitate cu acea candoare şi smerenie de har propriu numai spiritelor celor mai alese.”

*

Pintre cele mai bune poeme ale lui Issa, pe care le voi posta aici în mai multe episoade sînt şi acestea a căror datare este imprecisă.

prima baie –
faţă de păduchii din călătorie
primul păcat

Poemul poate fi interpretat şi în sensul ironic care îl apropie de senryu, dar şi în acela al compasiunii budiste pentru orice vietate.

şi atăzi încă
durînd totuşi în ceaţă…
micuţa casă

lip-lip-lip
cine-i cel ce se-apropie
prin ceaţă?

micul melc
încet-încet, urcă
muntele Fuji!

căţeluşul adormit
zgîrie
la salcie

Ca şi cum ar face-o la uşă dorind să iasă.

cînd voi muri
apără-mi tu mormîntul
greierule!

În japoneză e vorba de kirigirisu, denumire ce pare onomatopeică, o insectă locală între greier şi lăcustă, în englezeşte katydid.