la final

ROMANIAN KUKAI şi-a făcut debutul. Primul episod este mulţumitor ca participare: 20 de participanţi, 37 de poeme, 19 votanţi. Termenele şi tema au fost respectate de toţi concurenţii. Votare a fost corectă, respectînd regulile stabilite.

Calitatea concursului este vădită prin haiku-urile prezentate, dar şi prin discernămîntul votanţilor. Clasamentul a stabilit o ierarhie care oricînd poate fi susţinută prin valoarea reală a primelor poeme clasate. Distribuirea voturilor arată, lucru demn de remarcat, că fiecare concurent a obţinut măcar un vot la unul din poemele trimise.

În primele trei locuri se află gaijini cu experienţă serioasă în domeniu: Dan Florică, Vasile Moldovan, Maria Tirenescu. Dar şi o surpriză, Gabriela Marcian, care scrie haiku de puţină vreme şi n-a avut contact faţă-n faţă, cred, cu niciun amator mai versat. Lucru cu atît mai remarcabil cu cît arată că activitatea online este poate la fel de fructuoasă pentru cei ce scriu haiku ca aceea din cenacluri şi din jurul revistelor din ţară.

Şi Valeria Tamaş, Adina Enăchescu, Victoria Chiţoveanu, Elia David sînt nume cunoscute printre iubitorii de haiku şi ne bucură prezenţa lor la concurs.

Repet pentru toată lumea: concursul nostru este unul care nu are ambiţia de a stabili ierarhii definitive. Desfăşurîndu-se lună de lună, el oferă posibilitatea unui exerciţiu şi unui antrenament constant tuturor participanţilor. Clasamentul din fiecare lună arată doar felul în care abilitatea celor ce scriu se adaptează la o temă dată şi reuşesc să o etaleze în haiku-ul lor într-un timp scurt, cu dispoziţia mai mult sau mai puţin adecvată pe care o au în acea perioadă. Rostul concursului este de a menţine o stare de emulaţie şi de activitate constantă în grup şi de a-i ajuta pe participanţi să-şi formeze un gust tot mai rafinat pentru haiku atît prin producerea, cît şi prin judecarea lui.

*

Primele clasate merită cîteva cuvinte de apreciere.

Locul I:

Casă în ruină -
creanga de liliac
sprijină zidul

Florică Dan

Poemul prezintă două imagini care sînt conectate atît prin faptul că sînt prezente vizual în contiguitate, în acelaşi loc şi moment, ca un eveniment remarcabil şi adînc semnificativ pentru sufletul nostru, cît şi prin contrastul surprinzător pe care şi privitorul, şi cititorul îl resimt între casa dărăpănată şi prospeţimea primăvăratică a înfloririi liliacului. Imaginea în sine este una tristeţii în faţa paraginii, a lucrurilor vechi şi abandonate (wabi-sabi) şi totodată a exuberanţei pe care ne-o transmite explozia de vitalitate a liliacului aflat alături de sau poate chiar pe ruinele casei (yugen).

Poanta poemului, cuvîntul „sprijină”, este ceea ce izbucneşte din spiritul îngemănat al lucrurilor surprinse aşa într-o clipă privilegiată şi al contemplării lor în sufletul celor ce au răbdare să mediteze în preajma lor. Există aici un temei ascuns, misterios care, în ciuda celor ce dispar iremediabil, dau o anume încredere privitorului şi un tonus existenţial fragil precum creanga de liliac, dar profund ca revenirea intempestivă a primăverii. Descoperirea unui resort nebănuit pînă ce nu ai intrat în contact cu fiinţa intimă a lucrurilor unde sălăşluieşte spiritul care este şi al tău.

*

Voi continua cu următoarele locuri, îi rog însă pe cei ce doresc să spună şi ei cîteva vorbe despre poemele care le-au plăcut să o facă în comentarii sau pe adresa concursului.