În mod obişnuit, zicala: la pomul lăudat să nu te duci cu sacul vrea să dea de rîs atît pe cei ce laudă excesiv unele lucruri doar de ei ştiute, cît şi pe cei care, prea naivi şi prea creduli, se reped să le culeagă roadele cu sacul. Este incriminată mitomania şi încrederea suficientă şi este vizat doar pomul lăudat.
O a doua interpretare, mai subtilă şi mai puţin uzuală, vizează sacul. Şi incriminează, asociate simbolic lui, precipitarea şi lăcomia care vor musai să-l umple. Nu elogierea pomului ar fi atît de vină, cît rapacitatea celor ce n-au măsură şi ar vrea să-l devalizeze îndată. Se dă astfel de înţeles că din cupiditate se pot lesne deturna elogiile fireşti şi pe deplin meritate.
În fine, Blaga susţine că orice frumuseţe îndeamnă la un jaf imposibil.
*
La început, m-am uitat puţin neîncrezător la poemul care a cîştigat locul I luna asta. Cuvîntul dezndădejde mi s-a părut prea ostentativ spus, ar fi putut fi sugerat prin altceva. Nici sacul nu mi s-a părut a fi cel mai nimerit element de recuzită pescărească.
lotus în amurg –
în sacul pescarului
doar deznădejde
Trecînd peste aceste reţineri, rămînea să decid ce semnificaţie are acest vers final doar deznădejde, vers dealtfel foarte bine plasat ca element de surpriză şi, oarecum, de schimbare neaşteptată a atmosferei de contemplare lejeră într-una descurajantă. Nu te poţi opri cu închipuirea doar la faptul că pescarul ar fi avut o zi proastă şi se întoarce cu sacul gol după atîta trudă inutilă. Zilele bune şi rele alternează în viaţa pescarului şi uneori se întoarce fără doar şi poate cu barca mai mult goală. Poţi înţelege oboseala, epuizarea, mîhnirea şi resemnarea pescarului, dar mai puţin deznădejdea.
Toate astea te obligă să schimbi registrul interpretării. Şi să legi finalul de început. Lotusul ivit în amurg este motivul deznădejdii de care dintr-o dată s-a umplut sacul. O fi sacul plin de peşte, dar recolta zilei este acum fără nici o însemnătate. Doar deznădejdea contează, numai ea s-a cuibărit acolo şi face ca sacul să fie pustiu şi în acelaşi timp extrem de greu.
Dar cum poate determina un lotus în amurg (posibil simbol al oricărei fragile frumuseţi în declin) atîta deznădejde? Lotusul în amurg devine descrierea firească a oricărei frumuseţi ivite brusc în calea mărturisitorului, este clipa în care frumuseţea înfloreşte exaltată în ochii privitorului, deodată cu revelaţia singurătăţii ei funciare şi a grabnicei sale pieiri, odată cu trecerea lui.
Sacul pescarului, cu recolta de peste zi, este plin de marele gol lăsat de o definitivă despărţire de frumuseţea care, aflată în locul pierii care-i este soartă, rămîne mereu încoronată de gloria tristeţii. În urma frumuseţii se întinde mereu o mare însingurare şi o nemăsurată nostalgie – o poveste, de multe ori imposibil de spus.
*
Poemul lui Blaga, Frumseţea, poate mărturisi şi el această deznădejde a întîlnirii cu frumuseţea:
Socot că orice frumseţe
prilej de-amăgire statornică este.
Te ispiteşte. Vrea-n stăpînire s-o iei.
Deşi e departe de tine ca o poveste.
Orice frumseţe aduce în inimă
înţelepciune şi exaltare.
Sunt noimele ei: prund şi izvor.
Mai suave materii pămîntul nu are.
Orice frumseţe se-mbină
cu zări şi imagini, cu vrăji depărtate,
dar prinde un chip de mătase-ntre noi.
Răzbunînd ce lipseşte, ea face dreptate.
de-a căreia coapsă privirea se prinde.
Vezi forma, mirat. Şi suferi, gîndind
la cenuşa pe care-o cuprinde.
2 comentarii:
Haikul de pe primul loc nu sună rău. Şi totuşi, nu pot să nu remarc asemănarea aproape stereotipă cu haikul ce a câştigat concursul lunii iulie:
Câmp ars de soare;
în ochii ţăranului
câtă tristeţe. . .
Acelaşi model:
A in starea B
În C aparţinând lui D
Doar/cât E.
Într-adevăr, schema logică poate fi evidenţiată uşor. A lucra după modelele care au succes este modul cel mai rapid de a învăţa pentru începători. Şi cîştigătoarea noastră este la prima ei tentativă de a-şi etala producţiile pe care le calchiază mai mult sau mai puţin conştient pe calapoade întîlnite înainte.
Faptul că a cucerit sufragiile celorlalţi demonstrează că există deja un gust format, mai mult sau mai puţin bun, al grupului care surprinde şi gratifică modelele pe care le apreciază.
Nici talentul tău nu este lipsit de importanţă pentru efortul nostru şi cred că ne-ar prinde bine să-ţi continui efortul de a dezvălui şi alte scheme uzuale.
Dar structurile pe baza cărora se construieşte un poem sînt suprapuse şi întrepătrunse. Structura emoţională, ca şi cea semantică a celor două poeme diferă şi face dovada că schema logică e doar un schelet pe care trebuie pusă carne.
În poemul cu ţăranul, schema e liniară: imaginea cîmpului ars se oglindeşte ca tristeţe în ochii ţăranului. Prima imagine o produce pe a doua.
În cel cu pescarul, nu imaginea lotusului este cea care produce deznădejea, ci asocierile simbolice cu soarta frumuseţilor fără de martori şi cu nesaţul niciodată definitiv satisfăcut al privitorului care le gustă (doar). Cuvîntul sac închide şi ascunde emoţia, nu o dezvăluie şi o trădează şi îi dă astfel profunzime şi discreţie. Schema este etajată deci şi circulară. În urma, trăirii stării pe care poemul o comunică, lotus în amurg nu mai e o simplă imagine vizuală, ci un simbol pentru toate frumuseţile lumii.
Trimiteți un comentariu