„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară


locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

joi, 20 septembrie 2007

Hai ku senryu


Pentru că Dan Norea mi-a trimis ceea ce a postat deja pe agonia şi europeea, postez textul lui şi aici ca o mărturisire a începutului său de aventură haiku/senryu cu urarea de a fi o lungă poveste de amor. Cu poezia şi cu muzele ei.



*


Totul a început cu concursul de haiku organizat pe blogul Romanian Kukai. Prin mai am aflat întâmplător că Florinel – pe numele ei lung Loredana Florentina Dănilă - a câştigat locul II pe etapă şi am felicitat-o. De altfel nu s-a oprit aici, ulterior a mai luat un loc II şi un loc III. La textele postate pe agonia am replicat în stilul meu – 17 silabe umoristice. Se pare că i-au plăcut pentru că m-a îndemnat să particip şi eu, iar într-un schimb de email-uri chiar mi-a cerut părerea, avea două- trei variante şi era nehotărâtă. Pentru moment n-am dat curs invitaţiei, ce să caut eu într-un concurs de haiku ?

În schimb mă uitam din când în când pe Kukai pentru a afla noutăţile. La etapa din august am avut surpriza deosebit de plăcută să constat că locul I fusese câştigat de Simona Dobrescu iar locul II de Florinel. Simona, constănţeancă şi ea ca şi mine, este una din poetele mele favorite. Surpriza a fost cu atât mai mare cu cât lipsea de luni de zile de pe site-urile literare.

Am felicitat-o şi pe ea prin email şi aşa a demarat o discuţie interesantă despre poezia japoneză. Simona mi-a mărturisit că a abordat genul haiku din dorinţa de a scrie ceva nou. Neastâmpăr, căutare, încercarea puterilor. Dar şi din cauză că pe site-uri sunt din ce în ce mai multe sonete, rondeluri, parodii, adică genurile abordate de ea în trecut. În schimb îşi arăta o nemulţumire – genul haiku nu prea i se potriveşte. A recunoscut sincer că textul cu care a câştigat etapa a fost ales dintr-un set de şapte cu creierul nu cu sufletul. Lirismul profund, contemplarea îndelungă a naturii, surprinderea unui moment anume nu sunt în consonanţă cu firea ei activă.

I-am dat dreptate, şi eu simt acelaşi lucru. De fapt ăsta e şi motivul pentru care nu am scris pînă acum haiku-uri decât sporadic, în comentarii. Mai mult, am opinat că în general, poporul român are alte tradiţii decât poporul japonez, căderea unei frunze în amurg nu impresionează cititorii. Haz de necaz sau haz pur şi simplu – da, asta are priză la public. Se pare că vibram pe aceeaşi frecvenţă.

- Tocmai de aceea m-am gândit să trec pe un alt gen, care mi se potriveşte mai bine – senryu. Şi am abordat problema cât am putut de serios. I-am cerut informaţii lui Cornel Atanasiu, am tradus şi am postat pe Kukai două articole, am căutat cât mai multe exemple. Ţi le trimit şi ţie dacă vrei.

Am vrut, evident. Să vă spun în rezumat ce concluzii am tras. Diferenţa esenţială dintre haiku şi senryu nu este umorul. Există şi haiku-uri pline de umor, fie ca atare, fie botezate haikai. Diferenţa e alta - în haiku apar elemente din natură sau sezoniere, în senryu - elemente de natură umană sau socială. Păi da, aici e loc de umor, de satiră, de ironie… Epigramistului din mine îi tresaltă sufletul. Aşa încât m-am arătat amator să merg şi eu pe drumul ăsta.

- Se pare că prin octombrie va fi organizat un concurs de senryu.

Până atunci, ca să-mi dau mâna, am trimis un haiku la etapa din septembrie de pe Kukai. Fără prea mari speranţe, evident.

- Bun, dar cum ai ajuns tu pe Kukai ? mă întreabă Simona.

- Datorită lui Florinel, îi răspund eu şi îi povestesc ce v-am povestit şi vouă.

- Florinel ? Ştii, o admir de câţiva ani, i-am citit textele de pe agonia. Crezi că se supără dacă îi scriu ?

- Cum să se supere ! E o femeie inteligentă, amabilă şi plină de bun simţ.

Şi în acel moment mi-a venit IDEEA ! Ce-ar fi să ne întâlnim faţă în faţă ? Florinel stă la Slobozia, nu e prea departe de Constanţa. Le-am scris şi au fost de acord. Am convocat-o şi pe Elia David, n-avea cum să lipsească. E constănţeancă şi pasionată de poezia japoneză. De altfel a participat şi ea la câteva etape pe Kukai.

Uite aşa ne-am întâlnit cu toţii sâmbătă 15 septembrie după amiază. Am stat în jurul unei mese la o cafenea din Mall, la etajul III. Loc clasic, de altfel în primăvară mai avusesem acolo câteva întâlniri într-o formaţie uşor diferită, cu Simona, Elia şi Adelina Ionescu.

Întâlnirea a fost plăcută şi interesantă în acelaşi timp iar discuţia – animată în permanenţă. Am discutat mult despre poezia japoneză. Simona şi cu mine le-am povestit despre senryu, Simona chiar a reprodus unul care i-a rămas la suflet.

sunt foarte bolnav –
voi lua medicamente
să mor sănătos

(Jules Chon Botea – senryu premiat)

Elia ne-a mărturisit că în haiku se simte încorsetată, din cauza asta din toată poezia de inspiraţie niponă preferă poemele într-un vers.

Florinel ne-a povestit, plină de umor, cum a ajuns să scrie pe Kukai un text despre Şerban Codrin, un scriitor cunoscut din Slobozia, inclusiv pentru haiku-urile sale.

O temă controversată a fost dacă lecturile despre teorie şi istorie -e vorba de poezia japoneză- te stimulează sau te inhibă.

Dar nu numai astea au fost subiectele. Fiecare a vorbit câte ceva despre textele vechi, zgândărit de ceilalţi. Publicări de carte – insistenţe ca Elia să îşi publice poeziile pentru copii. Evenimente la zi de pe site-urile literare, presupuneri despre identitatea ultimelor clone apărute. Diferenţele şi apropierile între psihologie şi psihiatrie – specialitatea Eliei, care a fost colegă la medicină cu Simona. Religie şi influenţa pozitivă sau negativă a literaturii asupra cititorilor. Aici tot Elia a vorbit mai mult, e un om profund religios, spre deosebire de noi ceilalţi trei, care avem legături mai slabe cu religia şi aproape inexistente cu biserica.

Am vrut sa facem poze. Si am constatat ca nu a adus niciunul dintre noi un aparat de fotografiat. Asa ca am folosit un telefon. A ieşit o poză atât de ştearsă încât m-am hotărât ca data viitoare să încerc să vorbesc la aparatul foto, rezultatul nu ar fi unul mult mai rău.

În final am vizitat împreună librăria Diverta de la etajul III, prospăt deschisă şi bine organizată. Constanţa chiar simţea lipsa unei librării serioase, cele clasice din centru căpătaseră demult alte destinaţii.

Ne-am despărţit pe seară, concluzia unanimă fiind că ne-a făcut tuturora plăcere şi că întâlnirea va fi cu siguranţă repetată. Poate chiar în octombrie, când la Constanţa se va desfăşura un important eveniment haiku. Ce eveniment ? Informaţi-vă şi veniţi şi voi la Constanţa, vă aşteptăm cu plăcere.

miercuri, 19 septembrie 2007

Colocviul Naţional de Haiku de la Constanţa


Dragi prieteni,

Vă reamintim că vom desfăşura Ediţia a XIV-a a

Colocviului Naţional de Haiku

la Constanţa, în perioada 12-14 octombrie, cu tema

Cărţi şi reviste româneşti şi internaţionale
care abordează specii lirice japoneze,
publică autori sau eseuri critice privind fenomenul haiku
.

Locaţia va fi sala amfiteatru a Colegiului Naţional "Constantin Brătescu", Str. Răscoalei 1907, nr. 42.

Deschiderea lucrărilor va avea loc pe 12 oct. ora 15.00.

Vă rugăm sa ne trimiteţi
titlul cărţilor pe care doriţi să le lansaţi
şi al conferinţelor sau dezbaterilor pe care vreţi sa le desfăşurăm, pentru program.

Mai aşteptăm încă haiku-uri pentru concursul nostru
pînă pe data de 1 octombrie.

Pentru cei care doresc masă şi cazare,
am obţinut aceste facilităţi la Colegiul Tehnic "Tomis",
situat în bulevardul Tomis nr. 153, la 3 staţii de colegiul C.Brătescu, în următoarele condiţii:

15 roni cazarea, 20 roni masa pe zi,
grup sanitar pe hol şi camere cu şase paturi.

Avem rugămintea ca pînă în 5 octombrie să ne comunicaţi participarea şi dacă doriţi numai cazare fără masă sau şi masă, pentaru că trebuie să prezint pe 6-7 oct. situaţia la contabilitate, cine nu mă va anunţa la timp, nu va mai putea fi ajutat.

Ne puteţi contacta la tel.

0341/408421, 0723/230273, 0241/695143, 0341, 0341/806982

În speranţa reîntîlnirii vă transmitem calde salutări,
Staff-ul Societăţii de Haiku,
Laura Văceanu, Radu Patrichi, Alexandra Flora Munteanu
şi Ana Ruse

marți, 18 septembrie 2007

Cine cu cine se mai vede


Simona, Florinel, Dan şi Elia

Concursul nostru face valuri şi pe alte site-uri. O parte dintre participanţi sînt cei care scriau haiku pe agonia şi europeea. Dar concursul i-a sedus şi pe cei care nu prea îndrăzneau pe acele site-uri. Florinel şi Simona au făcut-o cu un real succes.

Dan Norea e epigramist, dar s-a molipsit şi el şi participă deja la această etapă. Mai nou însă, a organizat şi o întîlnire zonală sud-estică: Constanţa şi Slobozia. Puteţi citi relatarea sa despre această întrunire postată pe europeea.

Ca să vă stimulez curiozitatea vă dau şi un mic fragment din textul lui Dan:

"
Dar nu numai astea au fost subiectele. Fiecare a vorbit câte ceva despre textele vechi, zgândărit de ceilalţi. Publicări de carte – insistenţe ca Elia să îşi publice poeziile pentru copii. Evenimente la zi de pe site-urile literare, presupuneri despre identitatea ultimelor clone apărute. Diferenţele şi apropierile între psihologie şi psihiatrie – specialitatea Eliei, care a fost colegă la medicină cu Simona. Religie şi influenţa pozitivă sau negativă a literaturii asupra cititorilor. Aici tot Elia a vorbit mai mult, e un om profund religios, spre deosebire de noi ceilalţi trei, care avem legături mai slabe cu religia şi aproape inexistente cu biserica. Am vorbit fiecare despre modalităţile preferate de a scrie. Elia e ciocârlie, se trezeşte devreme şi scrie în zori de zi. Eu sunt bufniţă, scriu mai bine noaptea înainte de culcare. Florinel scrie seara, dar neapărat întâi pe hârtie."


duminică, 16 septembrie 2007

Haiku-ul – poezie cu valenţe terapeutice (IV)

Publicăm acum ultima parte a articolului trimis de poetul Ioan Găbudean.

*

Japonezii au avut haijini ( aşa se numesc autorii de haiku) vestiţi, cunoscuţi în toată lumea: Basho, Bushon, Issa, Shiki, care au adăugat un plus de frumuseţe lumii.

Un haiku al lui Kobayashi Issa, scris la moartea unuia din fiii săi:

Viaţa ca roua –
doar ca roua.
Şi totuşi…

E atât de tonifiant, dătător de speranţe, căci omul e capabil să treacă, surâzător, peste marile necazuri ale vieţii. Acest „totuşi” ne ţine în viaţă, ne dă speranţa că viaţa, aşa cum este ea, cu bune şi rele, trebuie trăită demn clipă cu clipă, deci, „carpe diem!”

Compasiunea faţă de micile vietăţi, faţă de lumea umilă e mereu prezentă în poeziile haijinilor.

Matsuo Basho, considerat cel mai mare haijin japonez, scrie acest haiku cu vădită tentă umoristică, având punctul de plecare în realitate, într-o colibă cu un bananier la uşă, cu prieteni puţini, dar bucuros să fie gazdă primitoare în sărăcia-i lucie:

În coliba mea
tot ce pot eu să vă ofer
e că ţânţarii sunt mici

Concluzia ar fi că nu bogăţia sau palatele te fac fericit, poţi fi fericit şi într-o colibă, trăind în pace şi armonie cu cei din jurul tău…

Să luăm un alt exemplu, rugându-vă să citiţi cu atenţie următorul haiku:

Nici un cuvânt:
oaspetele, gazda
şi crizantema albă
Ryota

Aici, tăcerea nu înseamnă necomunicare. Din contră, tăcerea oamenilor şi a crizantemei semnifică o emoţie reciprocă, înţelegerea umană şi apropierea de crizantemă – cea mai îndrăgită floare a japonezilor – creează un moment unic: om, tăcere, floare sporind puritatea lumii. Tăcerea face, parcă, albele flori mai albe şi emoţia mai puternică.

Vom încheia observaţiile noastre cu un comentariu la haiku-ul lui Enomoto Kikaku:

Ah, cucule!
Tocmai când
o visam pe mama

Nu e greu de înţeles ce tristeţe şi ce regrete îl încercau pe poet atunci când a scris acest haiku. Aşadar, cucul destramă vraja reîntâlnirii cu chipul iubit al mamei, trecută, probabil, în lumea umbrelor. Primul vers e încărcat de semne emoţionale – interjecţie, semnul exclamării şi e o dojană adusă păsării care-l trezeşte pe poet din somnul în care-i apare chipul îndrăgit şi îndepărtat al mamei. Cucul risipeşte vraja unui vis frumos stins prea devreme…

*

La Târgu-Mureş există un Club Naţional de Haiku, intitulat „Bucurii efemere”, care cuprinde 81 de membri, toţi cunoscători ai poeziei scurte nipone, atraşi de haiku, unii cu rezultate remarcabile, cunoscuţi atât în ţară, cât şi în străinătate. Poate cu alt prilej vom scrie şi despre eforturile acestora de a se sincroniza cu marea poezie a lumii orientale.

Citind zilnic haiku, făcând plimbări în natură, având credinţă în Dumnezeu şi în sufletul curat cu multă iubire, veţi constata că orice boală devine suportabilă, iar stresul şi necazurile dispar treptat. Totul e să fim optimişti, să nu ne lipsească speranţa. Credinţa, iubirea, natura, poezia sunt tot atâtea terapii care înving răul din noi.

Şi nu uitaţi deviza noastră: Haiku-ul înainte de toate!

Atlas Poetica - o nouă revistă internaţională

Site-ul nostru nu mai este necunoscut în lumea mare. Ăsta este specificul internetului: cine are nevoie te găseşte, află ce faci şi te solicită pentru proiecte comune. Sîntem onoraţi că M. Kei ni se adresează în legătură cu apariţia unei noi reviste şi punem la dispoziţia voastră informaţiile pe care ni le-a furnizat. Ne bucură faptul că o face parţial şi în limba română. Îl puteţi găsi pe blogul său: Kujaku Poetry.

Totodată vă facem cunoscut că un pui de site al ROMANIAN KUKAI vorbeşte în englezeşte. Îl puteţi recomanda celor care nu ştiu româneşte pentru a ne cunoaşte mai lesne: English Version. Linkul este: http://variantaenglezeasca.blogspot.com/

*

I found your blog and I thought you would like to know about my new international journal, Atlas Poetica : A Journal of Poetry of Place in Modern English Tanka.

Modern English Tanka Press anunţă apariţia unei noi reviste. Atlas Poetica: A Journal of of Place in Modern English Tanka se adresează unui public internaţional şi va avea o apariţie bianuală. Cu un format de 8.5" x 11", ea va prezenta tanka, waka, kyoka şi variante ale acestora, precum şi secvenţe de astfel de forme. Vor fi acceptate exclusiv lucrări care se încadreazã în conceptul de poetry of place, poezii în care peisajele sau locurile specifice să joace un rol important.

Mediul exterior este legat de peisajul interior al omului. Atlas Poetica se strãduieşte să evidenţieze diversitatea vieţii şi a circumstanţelor ei, alcătuind astfel un atlas al lumii tanka. Contribuţiile în alte limbi decât engleza sunt binevenite, dacã sunt însoţite de traducere. Se acceptã atât compoziţii tradiţionale, cât şi inovatoare.

Data limitã de expediere este 1 ianuarie 2008. Informaţii detaliate se găsesc pe www.AtlasPoetica.com

Please feel free to share our information with any interested
person.

~K~

--
M. Kei
Editor, Atlas Poetica
A Journal of Poetry of Place in Modern English Tanka
Published by Modern English Tanka Press, Baltimore, MD

AtlasPoetica.com
ModernEnglishTanka.co
m

INVITAŢIE LA VOT - SEPTEMBRIE 2007

SEPTEMBRIE 2007 – ETAPA VOTĂRII

Pot vota numai cei care au trimis poeme în concurs.

Toate poemele pe care ni le-aţi trimis sînt listate mai jos fără numele autorilor, putînd fi identificate după număr. Ele vă stau la dispoziţie pentru vot. Această Invitaţie la vot va fi postată şi pe ROMANIAN KUKAI.

INDICAŢII PENTRU VOTARE

Dacă aţi trimis un poem, aveţi dreptul să votaţi exprimîndu-vă preferinţele faţă de poemele trimise.

Nu aveţi dreptul să vă votaţi propriile poeme.

Termenul limită pentru trimiterea voturilor este 21 SEPTEMBRIE ora 24.

Exprimarea votului se face astfel: acordaţi fiecărui poem pe care îl preferaţi un număr de puncte între 1 şi 3. Aveţi la dispoziţie 6 puncte pe care le puteţi distribui cum doriţi.

E preferabil să folosiţi pentru mailul vostru următoarea formulă:

TO: soimana@yahoo.com
Subiectul: vot kukai

Conţinutul mesajului:

Nr. 10 - 2 pts.

Nr. 18 - 2 pts.

Nr. 36 - 2 pts.

Icsulescu Igrec

Indiferent cum distribuiţi punctele, numiţi poemul ales cu numărul lui din lista poemelor primite pe care o găsiţi mai jos.

Nu uitaţi să semnaţi votul cu aceeaşi semnătură cu care aţi trimis poemele.

Lista poemelor în ordinea rezultatelor, cu indicarea autorilor va fi postată cel mai tîrziu pe 27 septembrie. Ea va fi trimisă tuturor participanţilor.

*

Unul dintre poemele primite nu este în lista de mai jos. Trimis într-un ataşament cu format odt, nu l-am putut deschide şi nici nu l-am putut previzualiza. Pe scurt, n-am avut acces la el. Vă rugăm trimiteţi ataşamentele cu formatul doc.


Lista poemelor primite:

1.

Agăţând în cui

plasa de prins fluturii...

Din nou la şcoală

2.

Carte căzută

În colbul din uliţă –

Copilul desculţ

3.

frunză galbenă –

stiloul nou trasează

tremurândul contur

4.

in ghiozdan nimic-

doar cu amintirile

merge tatutu ;

5.

castane pe jos;

vânturând frunze- paşi spre

porţile şcolii.

6.

pe o catedră

tăiat cu grijă din rond -

trandafirul alb

7.

Primul clopoţel –

bătrânul învăţător

ascultă greieri

8.

o frunza de nuc

patrunde pe geam:

prima zi de scoala

9.

Frunze,uscate,

in umbra toamnei, cand trec…

boboci de rata.

10.

Semn de inceput

Pleaca randunelele!

Zarva la scoala.

11.

Cãrarea lungã-

prin bolovani şi frunze

pasul de copil.

12.

Voiosie,

Din prima luna toamna -

Invat sa rodesc.

13.

şcoală de cartier -

ochi mari şi uzi aşteaptă

după grilaje

14.

Soarele cu dinţi

Şi cuiburile goale –

Începe şcoala

15.

Frumosul ghiozdan,

a convins noul elev

că-i va fi bine

16.

prima zi de scoala

cata frumusete ----

acum cata munca !

17.

câte emoţii -

lângã caietul nescris

un corn şi un mãr

18.

şepcuţe ochioase

vineţii ca strugurii -

primul clopoţel

19.

Pitită-n ghiozdan

Cea mai dragă păpuşă –

Zâmbet cu lacrimi

20.

s-au vestejit iar

salcamii din alee

clopotul bate

21.

Bunici şi nepoţi

în prima zi de şcoală...

ochi înlăcrimaţi

22.

Se lasă toamna

Într-o fotografie…

Abecedărind

23.

Ochii în lacrimi-

doar pãpuşa în ghiozdan

nepãsãtoare

24.

în curte mingea

rotită doar de căţei

lecţii peste tot.

25.

Mame grijulii.

Doar copii cu emoţii,

Flori şi mult zâmbet.

26.

Streasina scolii

Gol cuibul randunicii -

Doar curtea plina...

27.

în caietul nou

o pată de cerneală -

fluture presat

28.

Şir de ghiozdane

Prin rafala de frunze -

Începe şcoala.

29.

In curtea şcolii,

Un bunic cu baston alb-

Zumzet intrerupt.

sâmbătă, 15 septembrie 2007

Haiku-ul – poezie cu valenţe terapeutice (III)

Astăzi, partea a treia a articolului pe care ni l-a trimis domnul Ioan Găbudean.

*

În Japonia scriu haiku aproximativ 20 de milioane, începând de la împăraţi, politicieni, oameni de rând, preoţi, condamnaţi la moarte, el fiind considerat un poem cu vădite valenţe terapeutice: îţi alungă teama, neliniştea, nehotărârea, te echilibrează după momentele de derută, îţi ascute spiritul de observaţie, te sensibilizează, te face să apreciezi modestia, să fii tu însuţi…

Haiku-ul este o poezie care armonizează, care uneşte elementele din natură, reorganizând cosmosul şi surprinzând relaţia noastră cu mediul înconjurător. El dă acea stare de graţie, acea calmitate olimpiană cu care poţi traversa în linişte şi pace lumea ca şi cum ai trăi veşnic, nefiind siliţi să forţăm clipa să se grăbească. Din contră, haiku-ul – poezia unui singur moment – ar părea că spune clipei să se oprească.

O libelulă voind să se aşeze pe un fir de iarbă, o broască sărind zgomotos în apa lacului, o frunză rătăcită pe balcon, cocori ţipând a toamnă, părul albit din cauza trecerii nemiloase a timpului, o rândunică rămasă fără cuib în acest secol zgomotos , agresiv şi bulversant, un cerşetor umil bucurându-se în ploaie că a zărit curcubeul, bucuria melcilor ieşind în ploaie pe autostrada ticsită de maşini etc. sunt tot atâtea momente haiku, sunt clipe efemere care au valoare simbolică pentru cei care scriu haiku.

Haijinii sunt oameni simpli, modeşti, care iubesc tot ce văd înaintea ochilor, fie un păun sau o cioară, fie un lac sau o baltă, fluture sau ţânţar, împăcaţi cu sine şi u Dumnezeu, nefăcând nimic din ceea ce ar însemna distrugerea armoniei din natură şi din sufletul nostru însetat de frumos… Să ne bucurăm, aşadar, de frumuseţea clipei prezente şi să trăim cât mai demn, cât mai armonios, în spiritul haiku-ului care ne îndeamnă să ne deschidem sufletele, să întindem o mână prietenească celui în suferinţă, să savurăm nevoia noastră de intimitate.

Prin haiku ajungem mai repede la înţelegerea lumii în care trăim, în care nu vrem să trăim oricum. Haiku-ul este un mod de viaţă, o stare de spirit. Să ne facem prieteni şi să călătorim ca fulgul de nea prin ierni minunate şi să ne gândim la lucrurile prea repede trecătoare. Chiar dacă fulgul se topeşte grabnic în palma noastră fierbinte, rămân emoţia şi uimirea fără de care actul creator nu ar fi posibil.