Vă plac sau nu?
Aveţi alte propuneri sau sugestii?
Le aşteptăm.
Aveţi alte propuneri sau sugestii?
Le aşteptăm.
sâmbătă, 19 mai 2007
miercuri, 16 mai 2007
Cîştigătorii concursului "Still in the stream" comentaţi de Richard Powel
Începînd cu acest articol tradus, deschidem seria traducerii unor articole din vasta bibliografie de limbă engleză.
Am primit încuviinţarea publicării textului de la autorul său Richard Powell care conduce şi site-ul despre care va fi vorba mai jos. Acesta este mailul care ne acordă permisiunea:
Hi Magdalena,
I am happy to permit re-publication of the winning Haiku and commentary. Please provide copyright information along with the excerpt and a link to Still in the Stream.
Thank you,
Richard Powell
Mulţumim autorului pentru bunăvoinţă.
Wabi Sabi Haiku este un site care cultivă spiritul a două valori estetice specifice haiku-ului şi destul de permeabile una la alta. Wabi este valorizarea simplităţii şi a frugalităţii. Face parte din recuzita austeră a haijinului care refuză excesele şi reuşeşte să înmulţească puţinul. Sabi se referă la simţămîntul nostalgiei, la tristeţea fermecată care ne cuprinde în faţa lucrurilor vechi şi părăsite, la dorul care se împlineşte în chiar suferinţa pe care ne-o trezeşte patina aşezată peste tot ce e vetust, uzat, datat.
Site-ul organizează concursuri tematice sub egida Still in the Stream . O traducere liberă ar putea fi – liniştea pîrîului. Se înţelege că este aici un mic oximoron, pîrîul este totdeauna vioi, clipoceşte, susură, nu tace, dar în murmurul său este împletită liniştea.
Primele trei locuri la ultimul concurs se bucură de comentarii din partea organizatorilor. Traducerea mea sper să folosească celor ce doresc să prindă gustul acestor mici poeme.
*
"Locul I
each nail
grieves in its own voice
leaving the wood
fiecare cui
se întristează cu propriul glas
părăsind lemnul
William Hart
Acest haiku de William Hart este fidel spiritului şi disciplinei haiku, deşi foloseşte elemente ale tradiţiei poetice vestice. Poemul începe cu o mică şi deosebită imagine, un cui, căruia îi atribuie apoi un element antropomorfic, o tehnică controversată printre iubitorii de haiku. Poemul este salvat de la descalificare de către ultimul vers care completează imaginea şi produce o experienţă aha! Cuvîntul „întristează”, realizăm acum, nu atribuie o emoţie umană unui obiect inanimat, ci ne permite să auzim sunetul într-un fel nou.
Un poet mai puţin experimentat ar fi spus: cuiele „cîntă” cînd părăsesc lemnul, dar William Hart evită o asemenea comparaţie prea uzată şi foloseşte simplu şi ambiguu, dar agreabil evocativ, „glas” pentru a exprima elementul auditiv al imaginii.
Frumoasa, aproape ascunsa asonanţă între "each", "grieves" şi "leaving" creează impresia unui scrîşnet al scoaterii. Cu deosebire al doilea vers al poemului devine, în registrul tonal, un suspin. Îţi dai sufletul în ultimul vers şi îţi revii în sunetul mai jos al ultimului cuvînt. Această structură lingvistică completează adecvat sonorităţile cuiului care au o calitate asemănătoare, dar cu margini mai dure. Astfel poemul amplifică momentul şi transpune imaginea strident fonică într-una poetică. Ceea ce revine la definiţia clasică a ce numim sabi şi îi realizează efectul cu un impac rapid şi impresionant.
Poemul este lăsat şi pe seama cititorului. Există ecouri adînci, aproape spirituale, însumate într-un moment sfredelitor, dacă şi cititorul îşi convoacă propria pierdere în poem. Cuiul a ieşit, există un gol în lemn şi propriul simţămînt de tristeţe al cititorului sporeşte prin chiar acest gol, domolit apoi de valorile tonale. Acesta este, să admitem, chiar o imagine a unui cui vechi scos din lemn, dar el sugerează ceva mult mai semnificativ. În aceasta constă reuşita poemului şi una din marile lui virtuţi ale formale.
Rar conţine un poem un echilibru al numeroaselor elemente de valoare într-o atît de compactă şi eficientă realizare, cîştigîndu-şi locul de vîrf în acest concurs.
Locul II
benumbed by coldness,
in the empty swallow's nest
the last butterfly
amorţit de frig,
în cuibul gol al rîndunicii
ultimul fluture
Vasile Moldovan*
Acest haiku al lui Vasile Moldovan surprinde sfirşitul unui anotimp. În doar cîteva versuri înţelegem, fără să ni se spună, că rîndunelele au plecat unde vremea e caldă încă, iar fluturele nu,ori pentru că era prea tîrziu să mai iasă din crisalidă, ori pentru că nu este o specie migratoare. În orice fel am pricepe lucrurile, ceva e trist dar şi frumos în imaginea acestei fiinţe fragile odihnind în cuibul gol.
Deşi acest poem ne îndreaptă atenţia către frumuseţea efemeră a fluturelui, el se bizuie pentru efectul său poetic pe contextul cuibului gol. Acesta nu-i cuibul fluturelui, ci al rîndunelei. Şi rîndunelele după cum ştim nu se minunează de frumuseţea hranei lor. Nu sînt sigur dacă rîndunelele mănîncă fluturi, dar cu siguranţă se hrănesc cu multe din rudele lor. Cu toate că acest zburător întîrziat se odihneşte aici în această cupă de lut, ni se aminteşte de puii recent umflaţi, de faptul că trupul lor provine din insecte, că acest adăpost rotund conţine nu doar un fluture, ci recolta de ploşniţe şi ţînţari a unei veri întregi. Ele au fost consumate, dulceaţa trupurilor din carcase a furnizat energia pentru a construi cuibul şi s-a preschimbat în penele, oasele şi ciocurile puilor. Cuibul este o dovadă a orelor de trudă, a unui anotimp de agoniseală şi hrană, sau plecarea şi întoarcerea şi în fine acel ceas al naturii care bate orele sale.
Există o frumuseţe uitată acolo, în cuibul gol, chiar dacă n-ar fi fost în el şi fluturele care să ne atragă atenţia. Absenţa fostei plenitudini, „scoica” (shelness) lucrurilor, rămăşiţa, ceea ce dăinuie după ce viaţa a dispărut, aceste impalpabile relicve au propria lor frumuseţe. Urmele paşilor, o barcă într-un şopron, o maşină închisă într-o bucăţică de curte, toate goale. Cuiburile goale, casele părăsite, containerele deşerte, arată oricui lipsa, ceva care a dispărut, s-a deteriorat.
Acest haiku ne arată că orice fluture delicat este doar o pată de culoare pe o paletă mai largă, o piesă într-un puzzle întortocheat, prea frumos pentru a-l putea percepe pe de-a-ntregul. În schimb, ar trebui să contemplăm ceea ce stă-n puterile noastre, de pildă, în aceeaşi măsură pustiul ca şi desăvîrşirea, iarna - la fel de importantă pentru ciclul vremii ca şi vara."
Locul 3
ringing through morning mist
church bells mingle
their different faiths
sunînd prin ceaţa dimineţii
clopotele bisericilor amestecă
diferitele lor credinţe
- Beebe Barksdale-Bruner
Ceaţa poate aduce poemului blîndeţe, linişte, întunecare sau chiar răcoare. Acest haiku al lui Beebe Barksdale-Bruner pune în contrast liniştea blîndă a ceţii cu tonurile puternice şi luminoase ale clopotelor înmuind un sens (cel văzut) în timp ce un altul este intensificat (cel auzit).
Poetul sugerează, prin descrierea ceţii care amestecă clopotele, observaţia finală a diferitelor credinţe reprezentate de fiecare din ele. În felul acesta, noi nu auzim doar amestecul clopotelor, ci şi al mesajelor reprezentate de ele. A face experienţa amestecării clopotelor în ceaţa rece trebuie să fie un lucru deosebit. Este şi amestecul credinţelor al fel? O întrebare atît de adîncă într-un poem atît de mic.
Adîncimea poemului merge însă şi mai departe, atingînd prin yugen, acel mister din spatele sau de dedesubtul lucrurilor. Imaginea clopotelor în ceaţă este ritmată. Cititorul se opreşte să asculte, apoi pleacă din nou. Frumuseţea religiei instituţionalizate e reprezentată de clopotele chemînd pe cel pierdut către un liman salvator. În contrapunct cu această distinctă chemare, simţim expansiunea în afara turlei sacre a necunoscutului aflat în ceaţă şi mister. Reflectînd în continuare, resimţim chemarea clopotelor către unirea celor deja adunaţi întru sunet, permiţîndu-ne să exersăm o altă asociere. Această diferenţă arată calea wabi şi ne acordă permisiunea de asculta, de a observa, de a fi preoţi ai solitudinii, trasînd un curs în tonuri pale.
* Vasile Moldovan este preşedintele Societăţii Române de Haiku
Comentariul la al doilea loc în original:
"This haiku by Vasile Moldovan captures the end of a season. In these few lines we understand, without being told, that the swallows have flown off somewhere warm but the butterfly has not, either because it was too late emerging from its chrysalis, or because it is not the sort of butterfly that migrates. Either way we comprehend something sad but beautiful in this fragile creature resting in an empty nest.
While this poem draws attention to the transitory beauty of the butterfly, it relies on the context of the empty nest for some of its poetic effect. This is not a butterfly nest, it is a swallow nest. And swallows as far as we know do not marvel at the beauty of their meal. I'm not sure if swallows eat butterflies, but they certianly eat lots of their cousins. Yet as this late flyer rests here in this deliberatly crafted cup of mud, we are reminded that swollen chicks recently fledged, that swallows are made up of insects, that this rounded vessel contains not just this one butterfly, but a summer's worth of bugs and other gnats. They were consummed, their suggary body casings providing the energy to construct the nest as well as the feathers, bones, and beaks of the chicks. The nest is a record of swallow hours, a season of gathering, feeding, or leaving and returning and finally a timeclock that was punched out.
There is beauty left in the empty nest, even if the butterfly was not there to draw our attention to it. The absence of a former fullness, the "shellness" of things, the after effect, what is left after life moves on, these indefinable remainders have their own beauty. Footprints, a rowboat in a boat shed, a locked car in a scrap yard, all empty. Empty nests, empty houses, empty containers, point to something missing, something gone, something used up.
This haiku reveals that every delicate butterfly is a shard of color in a larger mural, a piece in an intricate puzzle too beautiful to comprehend as a whole. Instead we must gaze on what we can, emptiness as much a part of the picture and fullness, winter as essential to the cycle as summer."
Am primit încuviinţarea publicării textului de la autorul său Richard Powell care conduce şi site-ul despre care va fi vorba mai jos. Acesta este mailul care ne acordă permisiunea:
Hi Magdalena,
I am happy to permit re-publication of the winning Haiku and commentary. Please provide copyright information along with the excerpt and a link to Still in the Stream.
Thank you,
Richard Powell
Mulţumim autorului pentru bunăvoinţă.
*
Wabi Sabi Haiku este un site care cultivă spiritul a două valori estetice specifice haiku-ului şi destul de permeabile una la alta. Wabi este valorizarea simplităţii şi a frugalităţii. Face parte din recuzita austeră a haijinului care refuză excesele şi reuşeşte să înmulţească puţinul. Sabi se referă la simţămîntul nostalgiei, la tristeţea fermecată care ne cuprinde în faţa lucrurilor vechi şi părăsite, la dorul care se împlineşte în chiar suferinţa pe care ne-o trezeşte patina aşezată peste tot ce e vetust, uzat, datat.
Site-ul organizează concursuri tematice sub egida Still in the Stream . O traducere liberă ar putea fi – liniştea pîrîului. Se înţelege că este aici un mic oximoron, pîrîul este totdeauna vioi, clipoceşte, susură, nu tace, dar în murmurul său este împletită liniştea.
Primele trei locuri la ultimul concurs se bucură de comentarii din partea organizatorilor. Traducerea mea sper să folosească celor ce doresc să prindă gustul acestor mici poeme.
*
each nail
grieves in its own voice
leaving the wood
fiecare cui
se întristează cu propriul glas
părăsind lemnul
William Hart
Acest haiku de William Hart este fidel spiritului şi disciplinei haiku, deşi foloseşte elemente ale tradiţiei poetice vestice. Poemul începe cu o mică şi deosebită imagine, un cui, căruia îi atribuie apoi un element antropomorfic, o tehnică controversată printre iubitorii de haiku. Poemul este salvat de la descalificare de către ultimul vers care completează imaginea şi produce o experienţă aha! Cuvîntul „întristează”, realizăm acum, nu atribuie o emoţie umană unui obiect inanimat, ci ne permite să auzim sunetul într-un fel nou.
Un poet mai puţin experimentat ar fi spus: cuiele „cîntă” cînd părăsesc lemnul, dar William Hart evită o asemenea comparaţie prea uzată şi foloseşte simplu şi ambiguu, dar agreabil evocativ, „glas” pentru a exprima elementul auditiv al imaginii.
Frumoasa, aproape ascunsa asonanţă între "each", "grieves" şi "leaving" creează impresia unui scrîşnet al scoaterii. Cu deosebire al doilea vers al poemului devine, în registrul tonal, un suspin. Îţi dai sufletul în ultimul vers şi îţi revii în sunetul mai jos al ultimului cuvînt. Această structură lingvistică completează adecvat sonorităţile cuiului care au o calitate asemănătoare, dar cu margini mai dure. Astfel poemul amplifică momentul şi transpune imaginea strident fonică într-una poetică. Ceea ce revine la definiţia clasică a ce numim sabi şi îi realizează efectul cu un impac rapid şi impresionant.
Poemul este lăsat şi pe seama cititorului. Există ecouri adînci, aproape spirituale, însumate într-un moment sfredelitor, dacă şi cititorul îşi convoacă propria pierdere în poem. Cuiul a ieşit, există un gol în lemn şi propriul simţămînt de tristeţe al cititorului sporeşte prin chiar acest gol, domolit apoi de valorile tonale. Acesta este, să admitem, chiar o imagine a unui cui vechi scos din lemn, dar el sugerează ceva mult mai semnificativ. În aceasta constă reuşita poemului şi una din marile lui virtuţi ale formale.
Rar conţine un poem un echilibru al numeroaselor elemente de valoare într-o atît de compactă şi eficientă realizare, cîştigîndu-şi locul de vîrf în acest concurs.
benumbed by coldness,
in the empty swallow's nest
the last butterfly
amorţit de frig,
în cuibul gol al rîndunicii
ultimul fluture
Vasile Moldovan*
Acest haiku al lui Vasile Moldovan surprinde sfirşitul unui anotimp. În doar cîteva versuri înţelegem, fără să ni se spună, că rîndunelele au plecat unde vremea e caldă încă, iar fluturele nu,ori pentru că era prea tîrziu să mai iasă din crisalidă, ori pentru că nu este o specie migratoare. În orice fel am pricepe lucrurile, ceva e trist dar şi frumos în imaginea acestei fiinţe fragile odihnind în cuibul gol.
Deşi acest poem ne îndreaptă atenţia către frumuseţea efemeră a fluturelui, el se bizuie pentru efectul său poetic pe contextul cuibului gol. Acesta nu-i cuibul fluturelui, ci al rîndunelei. Şi rîndunelele după cum ştim nu se minunează de frumuseţea hranei lor. Nu sînt sigur dacă rîndunelele mănîncă fluturi, dar cu siguranţă se hrănesc cu multe din rudele lor. Cu toate că acest zburător întîrziat se odihneşte aici în această cupă de lut, ni se aminteşte de puii recent umflaţi, de faptul că trupul lor provine din insecte, că acest adăpost rotund conţine nu doar un fluture, ci recolta de ploşniţe şi ţînţari a unei veri întregi. Ele au fost consumate, dulceaţa trupurilor din carcase a furnizat energia pentru a construi cuibul şi s-a preschimbat în penele, oasele şi ciocurile puilor. Cuibul este o dovadă a orelor de trudă, a unui anotimp de agoniseală şi hrană, sau plecarea şi întoarcerea şi în fine acel ceas al naturii care bate orele sale.
Există o frumuseţe uitată acolo, în cuibul gol, chiar dacă n-ar fi fost în el şi fluturele care să ne atragă atenţia. Absenţa fostei plenitudini, „scoica” (shelness) lucrurilor, rămăşiţa, ceea ce dăinuie după ce viaţa a dispărut, aceste impalpabile relicve au propria lor frumuseţe. Urmele paşilor, o barcă într-un şopron, o maşină închisă într-o bucăţică de curte, toate goale. Cuiburile goale, casele părăsite, containerele deşerte, arată oricui lipsa, ceva care a dispărut, s-a deteriorat.
Acest haiku ne arată că orice fluture delicat este doar o pată de culoare pe o paletă mai largă, o piesă într-un puzzle întortocheat, prea frumos pentru a-l putea percepe pe de-a-ntregul. În schimb, ar trebui să contemplăm ceea ce stă-n puterile noastre, de pildă, în aceeaşi măsură pustiul ca şi desăvîrşirea, iarna - la fel de importantă pentru ciclul vremii ca şi vara."
ringing through morning mist
church bells mingle
their different faiths
sunînd prin ceaţa dimineţii
clopotele bisericilor amestecă
diferitele lor credinţe
- Beebe Barksdale-Bruner
Ceaţa poate aduce poemului blîndeţe, linişte, întunecare sau chiar răcoare. Acest haiku al lui Beebe Barksdale-Bruner pune în contrast liniştea blîndă a ceţii cu tonurile puternice şi luminoase ale clopotelor înmuind un sens (cel văzut) în timp ce un altul este intensificat (cel auzit).
Poetul sugerează, prin descrierea ceţii care amestecă clopotele, observaţia finală a diferitelor credinţe reprezentate de fiecare din ele. În felul acesta, noi nu auzim doar amestecul clopotelor, ci şi al mesajelor reprezentate de ele. A face experienţa amestecării clopotelor în ceaţa rece trebuie să fie un lucru deosebit. Este şi amestecul credinţelor al fel? O întrebare atît de adîncă într-un poem atît de mic.
Adîncimea poemului merge însă şi mai departe, atingînd prin yugen, acel mister din spatele sau de dedesubtul lucrurilor. Imaginea clopotelor în ceaţă este ritmată. Cititorul se opreşte să asculte, apoi pleacă din nou. Frumuseţea religiei instituţionalizate e reprezentată de clopotele chemînd pe cel pierdut către un liman salvator. În contrapunct cu această distinctă chemare, simţim expansiunea în afara turlei sacre a necunoscutului aflat în ceaţă şi mister. Reflectînd în continuare, resimţim chemarea clopotelor către unirea celor deja adunaţi întru sunet, permiţîndu-ne să exersăm o altă asociere. Această diferenţă arată calea wabi şi ne acordă permisiunea de asculta, de a observa, de a fi preoţi ai solitudinii, trasînd un curs în tonuri pale.
* Vasile Moldovan este preşedintele Societăţii Române de Haiku
*
Comentariul la al doilea loc în original:
"This haiku by Vasile Moldovan captures the end of a season. In these few lines we understand, without being told, that the swallows have flown off somewhere warm but the butterfly has not, either because it was too late emerging from its chrysalis, or because it is not the sort of butterfly that migrates. Either way we comprehend something sad but beautiful in this fragile creature resting in an empty nest.
While this poem draws attention to the transitory beauty of the butterfly, it relies on the context of the empty nest for some of its poetic effect. This is not a butterfly nest, it is a swallow nest. And swallows as far as we know do not marvel at the beauty of their meal. I'm not sure if swallows eat butterflies, but they certianly eat lots of their cousins. Yet as this late flyer rests here in this deliberatly crafted cup of mud, we are reminded that swollen chicks recently fledged, that swallows are made up of insects, that this rounded vessel contains not just this one butterfly, but a summer's worth of bugs and other gnats. They were consummed, their suggary body casings providing the energy to construct the nest as well as the feathers, bones, and beaks of the chicks. The nest is a record of swallow hours, a season of gathering, feeding, or leaving and returning and finally a timeclock that was punched out.
There is beauty left in the empty nest, even if the butterfly was not there to draw our attention to it. The absence of a former fullness, the "shellness" of things, the after effect, what is left after life moves on, these indefinable remainders have their own beauty. Footprints, a rowboat in a boat shed, a locked car in a scrap yard, all empty. Empty nests, empty houses, empty containers, point to something missing, something gone, something used up.
This haiku reveals that every delicate butterfly is a shard of color in a larger mural, a piece in an intricate puzzle too beautiful to comprehend as a whole. Instead we must gaze on what we can, emptiness as much a part of the picture and fullness, winter as essential to the cycle as summer."
marți, 15 mai 2007
INVITAŢIE LA VOT - MAI 2007
MAI 2007 – ETAPA VOTĂRII
Pot vota numai cei care au trimis poeme în concurs.
Toate poemele pe care ni le-aţi trimis sînt listate mai jos fără numele autorilor, putînd fi identificate după număr. Ele vă stau la dispoziţie pentru vot. Această Invitaţie la vot va fi postată şi pe ROMANIAN KUKAI.
INDICAŢII PENTRU VOTARE
Dacă aţi trimis măcar un poem, aveţi dreptul să votaţi exprimîndu-vă preferinţele faţă de poemele trimise.
Nu aveţi dreptul să vă votaţi propriile poeme.
Termenul limită pentru trimiterea voturilor este 21 mai ora 24.
Exprimarea votului se face astfel: acordaţi fiecărui poem pe care îl preferaţi un număr de puncte între 1 şi 3. Aveţi la dispoziţie 6 puncte pe care le puteţi distribui cum doriţi.
E preferabil să folosiţi următoarea formulă:
TO: soimana@yahoo.com
Subiectul: vot kukai
Conţinutul mesajului:
Nr. 10 - 2 pts.
Nr. 18 - 2 pts.
Nr. 36 - 2 pts.
Icsulescu Igrec
Indiferent cum distribuiţi punctele, numiţi poemul ales cu numărul lui din lista de mai jos.
Nu uitaţi să semnaţi votul cu aceeaşi semnătură cu care aţi trimis poemele.
Lista poemelor în ordinea rezultatelor, cu indicarea autorilor va fi postată cel mai tîrziu pe 27 mai. Ea va fi trimisă tuturor participanţilor.
*
1.
Părul mamei alb
în vântul primăverii...
doar amintire
2.
O adiere...
Puful de plopi înălbind
Lunca Dunării
3.
boare de gînduri-
ţiuit lung de plecări:
gară pustie.
4.
pe stînci: pescăruşi:
nod între cer şi pămînt-
zefir de tîlcuri
5.
Un pod părăsit.
Singură-n el tăcerea
Şi poate vântul
6.
Iar bate vântul-
Caisul din fereastră
Întinde un ram
7.
La gura sobei
Singur cu vantul iernii,
Bunic in sezlong.
8.
O pala de vant
Racoreste cosasii,
In brazde iarba.
9.
Şi crengi şi frunze
În aer şi pe pământ,
Liniştea e-n noi.
10.
Nisip dus de vânt
Mistere regăsite, Piramidele.
11.
Gară pustie –
Vântul face o haltă
Să ia un ciulin
12.
Purtată de vânt –
Corabie-n derivă
Spre care nou ţărm?
13.
Sub pale de vânt
florile cireşului –
cascadă albă.
14.
Şoapte, mângâieri,
peste simţire, suflet-
vânt tulburător.
15.
vantul primaverii
deschizand mugurii -
reinvierea.
16.
vantul prin trestii;
rate, broaste, serpi -
speriat intorc barca
17.
o adiere –
toate păpădiile
se mută în cer
18.
Copil în lacrimi
c-o sfoară ruptă-n mână
zmeul luat de vânt
19.
Vântul bezmetic
mi-a golit prunii de flori—
s-a dus ţuica mea
20.
în miez de vară –
doar vântul mai încearcă
să mângâie blând
21.
patru pescăruşi
pe marea agitată –
stăpân e vântul
22.
Irişi sălbatici
Cuibăriţi în pădure
Dincolo de vânt.
23.
Un album uitat
Foi răscolite de vânt -
Prieteni absenţi.
24.
după ploaie
în noroiul drumurilor
petale de prun
25.
pană de curent
la geamul poetului
flori de liliac alb
26.
seară de vară
copilul se agită -
prevestirea
27.
nici o floare
vântul de mai al serii -
călătorie
28.
rămas singur
bătrânul tei
aşteaptă vara
29.
primul eşec-
puiul de raţă cade
priveşte uimit
30.
Maluri abrupte-
stele-n cădere şi vînt
peste prăpăstii.
31.
Sălcii plecate-
pe albia rîului
razele lunii.
32.
vântul răcorind
feţele vâslaşilor –
întrecere-n zori
33.
umbre tot mai lungi –
vântul mişcă frunzele
plopului din deal
34.
Vântul in joacă-
De cer atârnă leagăn,
Cu funii de colb.
35.
Adieri de vânt
Printre cruci candele sting-
Bocet îngână.
36.
păpădie-n vânt –
cum se agaţă de ea
o mămăruţă!
37.
vânt peste baltă –
păianjenii-de-apă
se clatină lin
38.
Focul din cămin
abia mai pâlpâie -
vântul de iarnă
39.
Vântul vuieşte
peste crengile goale -
lumină la geam
40.
satul părăsit -
în turla bisericii
clopotar vântul.
41.
vântul bezmetic
înteţind jarul toamnei -
vâlvătăi pe culmi.
42.
Vânt seducător.
A dispărut din tablou
floarea-soarelui.
43.
Vântul ne-a adus
din deşertul împietrit
numai numele.
44.
rafală de vânt -
în marginea câmpului
fetiţă cu maci
45.
fluturi în delir
pe coapsele vântului –
o zi frumoasă
46.
Vântul îngroapă
Cimitiru-n zăpadă.
Unde-i mormântul?
47.
lacrimi zvântate
de vântul dinspre Crai Nou-
străină pe drum.
48.
abandonată
în braţele vântului -
alean fără leac.
49.
ţiuie vântul –
greieri treziţi din somnuri
cârpesc vise vechi...
50.
nevăzut scâncind
pâlcuri dezmăţate-n fum –
vântul călare
51.
castani sub lună -
vântul stinge brusc toate
lumânările
52.
floare, adio -
nu mă pot ţine după
urmele tale !
53.
o pală de vânt –
albul florii de cireş
se-alintă pe-un ram
54.
Pasăre de vânt
Curgătoare aripă
Fură libertăţi
55.
Frunză de argint
Spulberate iluzii
Libertatea gândului
56.
Frunzele zboară
Prin vânt mi se coboară
Pe foaia albă.
57.
În curând vântul
Va lovi marea-n valuri…
Sărutul apei.
Pot vota numai cei care au trimis poeme în concurs.
Toate poemele pe care ni le-aţi trimis sînt listate mai jos fără numele autorilor, putînd fi identificate după număr. Ele vă stau la dispoziţie pentru vot. Această Invitaţie la vot va fi postată şi pe ROMANIAN KUKAI.
INDICAŢII PENTRU VOTARE
Dacă aţi trimis măcar un poem, aveţi dreptul să votaţi exprimîndu-vă preferinţele faţă de poemele trimise.
Nu aveţi dreptul să vă votaţi propriile poeme.
Termenul limită pentru trimiterea voturilor este 21 mai ora 24.
Exprimarea votului se face astfel: acordaţi fiecărui poem pe care îl preferaţi un număr de puncte între 1 şi 3. Aveţi la dispoziţie 6 puncte pe care le puteţi distribui cum doriţi.
E preferabil să folosiţi următoarea formulă:
TO: soimana@yahoo.com
Subiectul: vot kukai
Conţinutul mesajului:
Nr. 10 - 2 pts.
Nr. 18 - 2 pts.
Nr. 36 - 2 pts.
Icsulescu Igrec
Indiferent cum distribuiţi punctele, numiţi poemul ales cu numărul lui din lista de mai jos.
Nu uitaţi să semnaţi votul cu aceeaşi semnătură cu care aţi trimis poemele.
Lista poemelor în ordinea rezultatelor, cu indicarea autorilor va fi postată cel mai tîrziu pe 27 mai. Ea va fi trimisă tuturor participanţilor.
*
1.
Părul mamei alb
în vântul primăverii...
doar amintire
2.
O adiere...
Puful de plopi înălbind
Lunca Dunării
3.
boare de gînduri-
ţiuit lung de plecări:
gară pustie.
4.
pe stînci: pescăruşi:
nod între cer şi pămînt-
zefir de tîlcuri
5.
Un pod părăsit.
Singură-n el tăcerea
Şi poate vântul
6.
Iar bate vântul-
Caisul din fereastră
Întinde un ram
7.
La gura sobei
Singur cu vantul iernii,
Bunic in sezlong.
8.
O pala de vant
Racoreste cosasii,
In brazde iarba.
9.
Şi crengi şi frunze
În aer şi pe pământ,
Liniştea e-n noi.
10.
Nisip dus de vânt
Mistere regăsite, Piramidele.
11.
Gară pustie –
Vântul face o haltă
Să ia un ciulin
12.
Purtată de vânt –
Corabie-n derivă
Spre care nou ţărm?
13.
Sub pale de vânt
florile cireşului –
cascadă albă.
14.
Şoapte, mângâieri,
peste simţire, suflet-
vânt tulburător.
15.
vantul primaverii
deschizand mugurii -
reinvierea.
16.
vantul prin trestii;
rate, broaste, serpi -
speriat intorc barca
17.
o adiere –
toate păpădiile
se mută în cer
18.
Copil în lacrimi
c-o sfoară ruptă-n mână
zmeul luat de vânt
19.
Vântul bezmetic
mi-a golit prunii de flori—
s-a dus ţuica mea
20.
în miez de vară –
doar vântul mai încearcă
să mângâie blând
21.
patru pescăruşi
pe marea agitată –
stăpân e vântul
22.
Irişi sălbatici
Cuibăriţi în pădure
Dincolo de vânt.
23.
Un album uitat
Foi răscolite de vânt -
Prieteni absenţi.
24.
după ploaie
în noroiul drumurilor
petale de prun
25.
pană de curent
la geamul poetului
flori de liliac alb
26.
seară de vară
copilul se agită -
prevestirea
27.
nici o floare
vântul de mai al serii -
călătorie
28.
rămas singur
bătrânul tei
aşteaptă vara
29.
primul eşec-
puiul de raţă cade
priveşte uimit
30.
Maluri abrupte-
stele-n cădere şi vînt
peste prăpăstii.
31.
Sălcii plecate-
pe albia rîului
razele lunii.
32.
vântul răcorind
feţele vâslaşilor –
întrecere-n zori
33.
umbre tot mai lungi –
vântul mişcă frunzele
plopului din deal
34.
Vântul in joacă-
De cer atârnă leagăn,
Cu funii de colb.
35.
Adieri de vânt
Printre cruci candele sting-
Bocet îngână.
36.
păpădie-n vânt –
cum se agaţă de ea
o mămăruţă!
37.
vânt peste baltă –
păianjenii-de-apă
se clatină lin
38.
Focul din cămin
abia mai pâlpâie -
vântul de iarnă
39.
Vântul vuieşte
peste crengile goale -
lumină la geam
40.
satul părăsit -
în turla bisericii
clopotar vântul.
41.
vântul bezmetic
înteţind jarul toamnei -
vâlvătăi pe culmi.
42.
Vânt seducător.
A dispărut din tablou
floarea-soarelui.
43.
Vântul ne-a adus
din deşertul împietrit
numai numele.
44.
rafală de vânt -
în marginea câmpului
fetiţă cu maci
45.
fluturi în delir
pe coapsele vântului –
o zi frumoasă
46.
Vântul îngroapă
Cimitiru-n zăpadă.
Unde-i mormântul?
47.
lacrimi zvântate
de vântul dinspre Crai Nou-
străină pe drum.
48.
abandonată
în braţele vântului -
alean fără leac.
49.
ţiuie vântul –
greieri treziţi din somnuri
cârpesc vise vechi...
50.
nevăzut scâncind
pâlcuri dezmăţate-n fum –
vântul călare
51.
castani sub lună -
vântul stinge brusc toate
lumânările
52.
floare, adio -
nu mă pot ţine după
urmele tale !
53.
o pală de vânt –
albul florii de cireş
se-alintă pe-un ram
54.
Pasăre de vânt
Curgătoare aripă
Fură libertăţi
55.
Frunză de argint
Spulberate iluzii
Libertatea gândului
56.
Frunzele zboară
Prin vânt mi se coboară
Pe foaia albă.
57.
În curând vântul
Va lovi marea-n valuri…
Sărutul apei.
vineri, 11 mai 2007
Festivalul Mondial de Haiku 2005
Prin amabilitatea Soniei Cristina Coman, putem posta, alături de anunţul Mariei cu privire la Primul Congres de Haiku din România cu participare internaţională, şi articolul său despre întîlnirea anterioară care a avut loc la Constanţa cu doi ani în urmă. Menţionăm că la Constanţa au mai avut loc, sub altă titulatură, cu ani în urmă, alte două întîlniri internaţionale.
Sonia Cristina Coman
Când am început să aştern pe hârtie aceste gânduri despre festival, mi s-a părut ciudat că trebuie să scriu la timpul trecut. Entuziasmul şi pasiunea pentru haiku ne-au ajutat să perseverăm în organizarea acestui eveniment timp de peste o jumătate de an. Prin eforturile unite ale Clubului Mondial de Haiku ( Preşedinte, domnul Susumu Takiguchi), ale Societăţii de Haiku din Constanţa (Preşedinte, doamna Laura Văceanu) şi ale Centrului de Cultură şi Civilizaţie Japoneză (pe care l-am înfiinţat în 2002), iată că am izbutit ca festivalul să aibă loc.
In viziunea mea, exista trei realizări ale festivalului pentru care acesta poate fi considerat un eveniment reuşit. Aşadar, mă voi referi la acestea în cele ce urmează.
Cea mai importantă dintre aceste realizări este contribuţia pe care festivalul a adus-o la dezvoltarea educaţiei prin haiku, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost şi tema festivalului. Această contribuţie s-a manifestat pe mai multe planuri.
În primul rând, în cadrul acestui eveniment, elevii Centrului de Cultură şi Civilizaţie Japoneză au avut ocazia să îşi prezinte creaţia, după trei ani de iniţiere în tainele poeziei japoneze. La Bibioteca Judeţeană din Constanţa, elevii de la Şcoala nr. 12, Grupul Şcolar Dimitrie Leonida şi Liceul de Artă au lecturat haiku-uri scrise de către ei în cursul lecţiilor şi atelierelor pe care le-am condus cu doamna profesoară Laura Văceanu. A urmat un recital dramatic bazat pe vechi poeme de dragoste waka susţinut exemplar de elevii Colegiului Naţional Constantin Brătescu, pregătiţi fiind de doamna Luciana Crudu. Un moment deosebit l-a reprezentat lectura haiku susţinută de elevii domnului profesor Ion Codrescu, de la Şcoala Nicolae Tonitza.
În acest context, domnul Yasuomi Koganei, alături de ceilalţi membri ai Cercului Internaţional de Haiku de la Meguro – domnul Yoshifumi Aga, domnul Hideo Ebihara, doamna Hajimu Hirakita, domnul Takashi Ikari, domnul Kenichi Ikemoto, domnul Shinya Ogata, doamna Masako Sasayama, domnul Naoki Takei, doamna Kazuko Yokoyama – au făcut un gest extraordinar prin donaţiile lor pentru biblioteca Centrului de Cultură şi Civilizaţie Japoneză. Aceste materiale excelente sunt acum la dispoziţia publicului, fiind deosebit de utile atât pentru haijinii cu experienţă, cât şi pentru începătorii interesaţi de literatura şi cultura japoneză. Le sunt profund recunoscătoare pentru acest ajutor de preţ.
De asemenea, schimbul de idei şi de experienţă care a avut loc între profesorii de haiku din diverse părţi ale lumii este foarte benefic pentru educaţia prin haiku. În acest sens, menţionez atelierul prin care doamna Visnja McMaster ne-a împărtăşit ingenioasa idee de a preda folosind carduri cu haiku-uri. Discuţiile private au oferit, la rândul lor, multe lucruri noi de invăţat.
Nu în ultimul rând, Competiţia Mondială de Haiku pentru Elevi a strâns lucrări minunate care au fost expuse în holul Bibliotecii Judeţene din Constanţa. Aceste lucrări au demonstrat prospeţimea şi sensibilitatea viziunii copiilor asupra poeticii haiku. În cadrul unei ceremonii prezidate de domnul Susumu Takiguchi şi de domnul Ion Codrescu, elevii români şi croaţi au fost răsplătiţi pentru munca lor.
Cea de-a doua realizare a festivalului o constituie cele şapte zile de promovare intensă a literaturii şi culturii japoneze în România. Festivalul a fost anunţat la buletinele de ştiri şi a ocupat paginile de cultură ale celor mai citite ziare. Articolele respective au popularizat haiku-ul şi renku-ul, cuprinzând explicaţii de specialitate. Mai mult chiar, programul festivalului a fost consemnat pas cu pas în presa locală.
Un moment deosebit l-a reprezentat participarea mea şi a doamnei Kazuko Yokoyama la o emisiune realizată de televiziunea Neptun. Cu această ocazie, am explicat importanţa organizării acestui festival în România.
La câteva săptămâni după eveniment, filmul festivalului a fost difuzat pe TV Neptun, prin amabilitatea domnului director Florin Orezeanu. Filmul, realizat de domnişoara Claudia Obretin şi de domnul Bogdan Simion, pune accent pe frumuseţea Deltei Dunarii şi a împrejurimilor Branului, pe care le-am vizitat sub forma unor plimbari ginko.
În aceeaşi ordine de idei, doresc să mă refer la cei peste şaizeci de participanţi români – haijini cu experienţă, autori de poezie în stil occidental, profesori şi iubitori de cultură japoneză – care au avut ocazia să urmarească prezentări şi comunicări deosebit de interesante. Pentru începători, cele trei zile de conferinţe de la Constanţa au reprezentat un adevărat curs. În acest sens, menţionez – conform programului – comunicarea despre haiku din perspectivă românească susţinută de domnul Vasile Moldovan, abordarea propusă de domnul Yoshifumi Aga prin discursul despre dans şi haiku, lucrările despre kigo prezentate de domnul Hideo Ebihara şi domnul Takashi Ikari, prezentarea realizată de doamna Suncica Samec despre multiculturalitatea prin haiku, discursul-cheie despre adevărul poetic şi demonstraţia de caligrafie japoneză susţinute de domnul Susumu Takiguchi.
Deosebit de utile au fost apoi comunicările despre renku susţinute de domnul Raffael de Gruttola şi de domnul Şerban Codrin, minunatul atelier de renku condus de domnul Tadashi Kondo, comunicarea despre haiku-ul cu patru dimensiuni explicat de domnul Yasuomi Koganei, eseul privind haiku-ul urban şi rural susţinut de domnul Bruce Ross, abordarea haiku-ului ca terapie prezentată de domnul Richard Schnell şi de doamna Zrinka Simunovic, alături de observaţiile fine despre haiku expuse de domnul Kai Falkman, lucrarea privind poetele din perioada lui Basho şi demonstraţia de haiga pe computer susţinute de doamna Angelee Deodhar.
Nu am putut să nu amintesc toate aceste sesiuni de comunicări care cuprind o bogăţie de informaţii şi idei despre poezie, cu viitorul şi beneficiile ei.
Cea de-a treia realizare este faptul că festivalul reprezintă dovada de netăgăduit că oameni provenind din spaţii culturale diferite, cu mentalităţi şi obiceiuri diferite, pot da mâna şi trăi împreună. Am vorbit, ne-am zâmbit, am înfruntat ploaia şi arşiţa împreună, am mâncat la aceeaşi masă şi ne-am făcut proiecte comune. Ce anume ne-a adus împreună? Poezia japoneză. Să sperăm că în viitor acest minunat liant va deveni şi mai puternic şi astfel ne vom reîntâlni!
Festivalul Mondial de Haiku 2005 –
Un pas înainte pentru educaţia prin haiku
Un pas înainte pentru educaţia prin haiku
Sonia Cristina Coman
Când am început să aştern pe hârtie aceste gânduri despre festival, mi s-a părut ciudat că trebuie să scriu la timpul trecut. Entuziasmul şi pasiunea pentru haiku ne-au ajutat să perseverăm în organizarea acestui eveniment timp de peste o jumătate de an. Prin eforturile unite ale Clubului Mondial de Haiku ( Preşedinte, domnul Susumu Takiguchi), ale Societăţii de Haiku din Constanţa (Preşedinte, doamna Laura Văceanu) şi ale Centrului de Cultură şi Civilizaţie Japoneză (pe care l-am înfiinţat în 2002), iată că am izbutit ca festivalul să aibă loc.
In viziunea mea, exista trei realizări ale festivalului pentru care acesta poate fi considerat un eveniment reuşit. Aşadar, mă voi referi la acestea în cele ce urmează.
Cea mai importantă dintre aceste realizări este contribuţia pe care festivalul a adus-o la dezvoltarea educaţiei prin haiku, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost şi tema festivalului. Această contribuţie s-a manifestat pe mai multe planuri.
În primul rând, în cadrul acestui eveniment, elevii Centrului de Cultură şi Civilizaţie Japoneză au avut ocazia să îşi prezinte creaţia, după trei ani de iniţiere în tainele poeziei japoneze. La Bibioteca Judeţeană din Constanţa, elevii de la Şcoala nr. 12, Grupul Şcolar Dimitrie Leonida şi Liceul de Artă au lecturat haiku-uri scrise de către ei în cursul lecţiilor şi atelierelor pe care le-am condus cu doamna profesoară Laura Văceanu. A urmat un recital dramatic bazat pe vechi poeme de dragoste waka susţinut exemplar de elevii Colegiului Naţional Constantin Brătescu, pregătiţi fiind de doamna Luciana Crudu. Un moment deosebit l-a reprezentat lectura haiku susţinută de elevii domnului profesor Ion Codrescu, de la Şcoala Nicolae Tonitza.
În acest context, domnul Yasuomi Koganei, alături de ceilalţi membri ai Cercului Internaţional de Haiku de la Meguro – domnul Yoshifumi Aga, domnul Hideo Ebihara, doamna Hajimu Hirakita, domnul Takashi Ikari, domnul Kenichi Ikemoto, domnul Shinya Ogata, doamna Masako Sasayama, domnul Naoki Takei, doamna Kazuko Yokoyama – au făcut un gest extraordinar prin donaţiile lor pentru biblioteca Centrului de Cultură şi Civilizaţie Japoneză. Aceste materiale excelente sunt acum la dispoziţia publicului, fiind deosebit de utile atât pentru haijinii cu experienţă, cât şi pentru începătorii interesaţi de literatura şi cultura japoneză. Le sunt profund recunoscătoare pentru acest ajutor de preţ.
De asemenea, schimbul de idei şi de experienţă care a avut loc între profesorii de haiku din diverse părţi ale lumii este foarte benefic pentru educaţia prin haiku. În acest sens, menţionez atelierul prin care doamna Visnja McMaster ne-a împărtăşit ingenioasa idee de a preda folosind carduri cu haiku-uri. Discuţiile private au oferit, la rândul lor, multe lucruri noi de invăţat.
Nu în ultimul rând, Competiţia Mondială de Haiku pentru Elevi a strâns lucrări minunate care au fost expuse în holul Bibliotecii Judeţene din Constanţa. Aceste lucrări au demonstrat prospeţimea şi sensibilitatea viziunii copiilor asupra poeticii haiku. În cadrul unei ceremonii prezidate de domnul Susumu Takiguchi şi de domnul Ion Codrescu, elevii români şi croaţi au fost răsplătiţi pentru munca lor.
Cea de-a doua realizare a festivalului o constituie cele şapte zile de promovare intensă a literaturii şi culturii japoneze în România. Festivalul a fost anunţat la buletinele de ştiri şi a ocupat paginile de cultură ale celor mai citite ziare. Articolele respective au popularizat haiku-ul şi renku-ul, cuprinzând explicaţii de specialitate. Mai mult chiar, programul festivalului a fost consemnat pas cu pas în presa locală.
Un moment deosebit l-a reprezentat participarea mea şi a doamnei Kazuko Yokoyama la o emisiune realizată de televiziunea Neptun. Cu această ocazie, am explicat importanţa organizării acestui festival în România.
La câteva săptămâni după eveniment, filmul festivalului a fost difuzat pe TV Neptun, prin amabilitatea domnului director Florin Orezeanu. Filmul, realizat de domnişoara Claudia Obretin şi de domnul Bogdan Simion, pune accent pe frumuseţea Deltei Dunarii şi a împrejurimilor Branului, pe care le-am vizitat sub forma unor plimbari ginko.
În aceeaşi ordine de idei, doresc să mă refer la cei peste şaizeci de participanţi români – haijini cu experienţă, autori de poezie în stil occidental, profesori şi iubitori de cultură japoneză – care au avut ocazia să urmarească prezentări şi comunicări deosebit de interesante. Pentru începători, cele trei zile de conferinţe de la Constanţa au reprezentat un adevărat curs. În acest sens, menţionez – conform programului – comunicarea despre haiku din perspectivă românească susţinută de domnul Vasile Moldovan, abordarea propusă de domnul Yoshifumi Aga prin discursul despre dans şi haiku, lucrările despre kigo prezentate de domnul Hideo Ebihara şi domnul Takashi Ikari, prezentarea realizată de doamna Suncica Samec despre multiculturalitatea prin haiku, discursul-cheie despre adevărul poetic şi demonstraţia de caligrafie japoneză susţinute de domnul Susumu Takiguchi.
Deosebit de utile au fost apoi comunicările despre renku susţinute de domnul Raffael de Gruttola şi de domnul Şerban Codrin, minunatul atelier de renku condus de domnul Tadashi Kondo, comunicarea despre haiku-ul cu patru dimensiuni explicat de domnul Yasuomi Koganei, eseul privind haiku-ul urban şi rural susţinut de domnul Bruce Ross, abordarea haiku-ului ca terapie prezentată de domnul Richard Schnell şi de doamna Zrinka Simunovic, alături de observaţiile fine despre haiku expuse de domnul Kai Falkman, lucrarea privind poetele din perioada lui Basho şi demonstraţia de haiga pe computer susţinute de doamna Angelee Deodhar.
Nu am putut să nu amintesc toate aceste sesiuni de comunicări care cuprind o bogăţie de informaţii şi idei despre poezie, cu viitorul şi beneficiile ei.
Cea de-a treia realizare este faptul că festivalul reprezintă dovada de netăgăduit că oameni provenind din spaţii culturale diferite, cu mentalităţi şi obiceiuri diferite, pot da mâna şi trăi împreună. Am vorbit, ne-am zâmbit, am înfruntat ploaia şi arşiţa împreună, am mâncat la aceeaşi masă şi ne-am făcut proiecte comune. Ce anume ne-a adus împreună? Poezia japoneză. Să sperăm că în viitor acest minunat liant va deveni şi mai puternic şi astfel ne vom reîntâlni!
joi, 10 mai 2007
Primul Congres de Haiku din România cu participare internaţională
Doamna Laura Văceanu, preşedinta Societăţii de Haiku din Constanţa, ne-a trimis programul Primul Congres de Haiku din România cu participare internaţională.
Din anunţ, am reţinut:
"Vă informăm că desfăşurăm Primul Congres de Haiku din România cu participare internaţională, la Constanţa între 1-5 iunie, cu titlul: HAIKU – PUNTE ÎNTRE CULTURA ORIENTALĂ ŞI CEA OCCIDENTALĂ, eveniment organizat şi cu ocazia împlinirii a 15 ani de la fondarea Societăţii de Haiku din Constanţa, la 18 ianuarie 1992.
Calendarul activităţilor cuprinde conferinţe, comunicări şi dezbateri, pe secţiuni (1-3 iunie):
- haiku în educaţie;
- haiku şi artele;
- renku – atelier de creaţie;
- dezbatere – consideraţii teoretice despre lirica japoneză;
- excursii la muzee şi mănăstiri din Dobrogea (4-5 iunie);
Vor fi prezentări, lansări şi expoziţii de cărţi din Colecţia Haiku, recital din creaţii ale elevilor şi ale autorilor români şi străini. Suntem deschişi oricărei sugestii. Limba congresului va fi engleza.
...
Pentru informaţii suplimentare, utilizaţi tel. 0341/408421; 0723/230273 Laura Văceanu) şi 0241/695143 (Alexandra Munteanu).
Staff-ul Societăţii de Haiku, Constanţa"
Din anunţ, am reţinut:
"Vă informăm că desfăşurăm Primul Congres de Haiku din România cu participare internaţională, la Constanţa între 1-5 iunie, cu titlul: HAIKU – PUNTE ÎNTRE CULTURA ORIENTALĂ ŞI CEA OCCIDENTALĂ, eveniment organizat şi cu ocazia împlinirii a 15 ani de la fondarea Societăţii de Haiku din Constanţa, la 18 ianuarie 1992.
Calendarul activităţilor cuprinde conferinţe, comunicări şi dezbateri, pe secţiuni (1-3 iunie):
- haiku în educaţie;
- haiku şi artele;
- renku – atelier de creaţie;
- dezbatere – consideraţii teoretice despre lirica japoneză;
- excursii la muzee şi mănăstiri din Dobrogea (4-5 iunie);
Vor fi prezentări, lansări şi expoziţii de cărţi din Colecţia Haiku, recital din creaţii ale elevilor şi ale autorilor români şi străini. Suntem deschişi oricărei sugestii. Limba congresului va fi engleza.
...
Pentru informaţii suplimentare, utilizaţi tel. 0341/408421; 0723/230273 Laura Văceanu) şi 0241/695143 (Alexandra Munteanu).
Staff-ul Societăţii de Haiku, Constanţa"
10 întrebări, cît mai mulţi respondenţi
În intenţia de a găsi liantul care să lege mai puternic comunitatea celor preocupaţi de poezia niponă, am lansat două noi modalităţi de a participa la discuţii despre ceea ce reprezintă interesul nostru: mărturisiri şi interviuri. Orice mărturisire despre experienţa şi avatarurile, despre aventura iniţierii în haiku va fi postată aici dacă o veţi trimite pe adresa forevernelcor@gmail.com .
Astăzi dau curs unei noi iniţiative. Am trimis cîtorva dintre participanţii la primul nostru concurs 10 întrebări. Mai jos, postez răspunsurile primilor doi. Oricine doreşte să răspundă la ele o poate face pe aceeaşi adresă de mai sus.
*
1. Printre participanţii la primul nostru concurs eşti dintre cei pe care nu i-am ştiut dinainte. De unde ai aflat de acest concurs?
Andreea Vraja: De pe www.bocancul-literar.ro
Anghel Pop: Din anunţul de pe saitul Agonia.
Doina Bogdan Wurm: Am aflat despre concurs de pe situl literar Agonia.
Katherina Keller: De la Magda, Cornel si Bia.
2. Eşti membru al vreunui site literar? Ce alte genuri literare practici?
AV: Da, sunt admin pe site-ul www.bocancul-literar.ro . Sunt într-o perioadă de experimente literare. În speţă scriu poezie.
AP: Membru Agonia.
Încerc orice: poezia cu rima şi ritm (sonete, rondeluri, terţine, gazeluri, etc), versul alb, experimentări, freestyle.
Chiţoveanu Victoria: Sunt membru la Agonia si Poezie.Biz, fost Poezie.Ro.
Despre modul in care am incercat sa scriu, cred ca in toate stilurile cate putin.
DBW: Sunt membru site-ului sus amintit .Incercări de catrene,epigrame.Mai mult cititoare,mai puţin scriitoare.
KK: www.agonia.ro, proza.
3. Cum şi cînd ai aflat de haiku?
AV: Prima oară am auzit de acest termen într-o emisiune la tv a lui Păunescu cu tineri poeti. Dar acest lucru a fost foarte demult…eram la preînceputurile poeziei şi nu am înteles mare lucru despre haiku. De vreun an am început să mă documentez mai mult despre specie şi nu de mult(de vre-o 2 luni)am scris şi câteva haiku-uri.
AP: Citind cărţi de cultură şi literatură japoneză, dar mai ales din volumul Interferenţe lirice. Dar primul contact veritabil a fost lectura unui articol dintr-un Almanah Flacăra (sau Contemporanul, nu mai ţin minte exact), despre Matsuo Bashô, cam acum 20 de ani, care m-a impresionat puternic. Prima poezie scrisă a fost tocmai un haiku. Aceasta m-a încurajat să continuu. Apoi la Facultatea de Litere din Cluj am participat la Cursul de Japoneză al prof. Emma Tamâianu. A fost o experienţă bulversantă.
CV: Despre existenta poemelor Haiku, am aflat cu multi ani in urma, fara sa ma opresc asupra acestui gen de literatura. Din anul 2006, am inceput sa citesc poezie nipona de pe saiturile literare si a fost ca o revelatie, ca o magie, care m-a determinat sa incerc si eu sa scriu.Am incercat prin comentarii sa iau legatura cu autorii acestui gen de literatura, pentru a ma documenta asupra tehnicii de scriere.
DBW: Despre haiku,prima dată am citit pe Agero,un comentariu al D-lui George Preda,in urmă cu vreo 3 ani,ulterior pe Agonia.
KK: De pe internet în 20003.
4. Ce te-a atras spre el?
AV: M-a atras forma simplă şi concisă a lui…poate a fost mai mult un experiment…dar mi-a plăcut ce a ieşit.
AP: Laconismul, picturalitatea, focalizarea pe clipa în stil zen, condensarea complexităţii lumii într-un tablou schiţat cu graţie. Când mă simt îmbâcsit de idei sau deprimat de ambiţii, când mă întristează expansiunea sinelui, mă scutur prin puritatea unui haiku pentru a reveni în matca firească a sufletului. Astfel readuc acasă gândurile vagabondând inutil prin univers şi înţeleg din nou că nu sunt mai important în economia cosmosului decât o piatră sau un nor sau un fluture.
CV: Spre Haiku, m-a atras in sine,simplitatea si maretia in acelas timp a poemelor nipone si de ce nu amabilitatea si invitatia plina de suflet acreatorilor blogurilor:ROMANIAN KUKAI SI PRIMAVARA TARZIE.
DBW: Modul concis,concentrat dar cuprinzător de exprimare scrisă al unor imagini din natură.
KK: Esenţa.
5. Există în viaţa, în profesia sau în felul tău de a fi ceva deosebit care să te îndrepte mai curînd către haiku decît către alte genuri literare?
AV: Momentan sunt elevă (încă 2 luni)… nu-mi place să vorbesc mult şi prost…aşa că haiku-ul pentru mine e “puţin dar bun”.
AP: Stresul şi agitaţia citadină ma fac să evadez în spiritualitatea orientală: beţişoare parfumate, muzica asiatică de meditaţie, clopoţei-de-vânt, bile de bronz, linişte şi o foaie de hârtie pentru caligrafiat un haiku.
CV: Desfasurandu-mi ani buni de activitate in mijlocul naturii, cred ca pot gasi cu usurinta in mintea mea un cadru de transpunere a poemului Haiku.
DBW: Da ,cu certitudine profesia a fost ce care m-a indreptat spre acest gen. Agronomii ,cu precădere cred că au asemenea inclinaţii ,prin insăşi meseria lor,de observatori fenofazici in ciclurile biologice ale culturilor,pomilor,viilor,buruienilor ,insectelor ,in toate anotimpurile, in condiţii atmosferice diverse.
KK: Da, am 10 ani de educatie tehnica si iubesc esenta.
6. Consideri că este un gen literar greu sau uşor de abordat?
AV: Ca orice specie cu formă fixă nu este foarte usor de abordat.
AP: Greu la început, până deprinzi regulile, sau, mai degrabă, esenţa haiku. Dar chiar după ce te-ai învăţat cu cerinţele interne, cred că momentul haiku ţine de o intuiţie, de o viziune fulgerătoare, ca o mică iluminare zen. Poţi exersa pentru liniştire, cum am spus mai sus, dar nu e obligatoriu ca să reuşeşti un text valabil. Un haiku vine atunci când vrea el, poate pe stradă.
CV: Este un gen literar,nici greu, nici usor.Parerea mea este ca trebuie sa-mi insusesc tehnica de scriere si, obisnuinta de a prezenta cat mai mult in putine cuvinte. E ceva deosebit.
DBW: Il consider destul de greu,având destule canoane de indeplinit,reguli fixe de formă, de conţinut,de exprimare,etc.
KK: Greu de patruns si inteles.
7. De ce lucruri ai avea nevoie pentru a te simţi mai cunoscător în ale haiku-ului şi pentru a face progrese în practicarea lui?
AV: Probabil de inspiraţie şi imaginaţie.
AP: Un cenaclu de pasionaţi în oraşul meu, o casă la ţară cu linişte, o cameră goală şi albastră.
CV: -Cunoasterea literaturii nipone.
-Transpunerea totala in cadrul pe care doresc sa-l descriu,in actiunea ce se petrece, astfel ca cititorul sa fie incantat de ceea ce descopera.
-parerea colegilor de pe sait si mai ales a acelora consacrati,un comentariu de cateva cuvinte, ne poate ajuta mult.
Asa ca va rog sa aveti amabilitatea sa va spuneti parerea, daca suntem pe drumul cel bun.
DBW: Informaţiile care vin pe site sunt suficiente pentru mine in cunoaştere Pentru mine aceste incercări intră in TERAPIA MEA ,nu am dorit a progresa in mod special..îmi place pur şi simplu.
KK: Carti, reviste.
8. Crezi că iniţierea acestui concurs şi a celorlalte acţiuni care se grupează în jurul lui pot contribui la a te stimula pentru a scrie mai bine şi mai mult în aria poeziei nipone?
AV: Concursul acesta este deosebit. Personal nu am mai auzit de ceva asemănător. Te ţine aproape şi interesat până la aflarea rezultatelor şi apoi începe iar… nu are final…
AP: Da.
CV: Ideea acestui concurs este admirabila
DBW: Evident,experienţa ,informaţiile, concursurile şi mai ales rezultatele te incită.
KK: Categoric! naste evolutie.
9. Ţi se pare necesară existenţa unei comunităţi online a celor ce încearcă acest gen de a scrie?
AV: Mi se pare necesară existenţa unei comunităţi pentru orice gen de a scrie…
AP: Da.
CV: Existenta unei comunitati online este salutara, benefica si incitanta pentru lectura si creatie de poeme nipone
DBW: Existenţa unei comunităţi on-line ,cu siguranţă,este incurajatoare.
KK: E bine venita!
10. Dacă simţi că mai există o întrebare nepusă încă la care ai vrea să răspunzi, fă-o acum.
AV: -
AP: Nu simt.
DBW: Mi-aş fi dorit ca cineva dintre cei bine cunoscători să facă observaţiile şi aprecierile cuvenite,pertinent.Eu nu pot singură să -mi fac evaluarea Am scris pe Agonia- Scurte poeme-când nu ştiam mai nimic despre Haiku ,intr-un târziu am găsit un com.E bine ca.. Omul..să ştie
CE să facă,
CÂND să se lase de a scrie H..
UNDE să-şi indrepte..paşii..
Astăzi dau curs unei noi iniţiative. Am trimis cîtorva dintre participanţii la primul nostru concurs 10 întrebări. Mai jos, postez răspunsurile primilor doi. Oricine doreşte să răspundă la ele o poate face pe aceeaşi adresă de mai sus.
*
1. Printre participanţii la primul nostru concurs eşti dintre cei pe care nu i-am ştiut dinainte. De unde ai aflat de acest concurs?
Andreea Vraja: De pe www.bocancul-literar.ro
Anghel Pop: Din anunţul de pe saitul Agonia.
Doina Bogdan Wurm: Am aflat despre concurs de pe situl literar Agonia.
Katherina Keller: De la Magda, Cornel si Bia.
2. Eşti membru al vreunui site literar? Ce alte genuri literare practici?
AV: Da, sunt admin pe site-ul www.bocancul-literar.ro . Sunt într-o perioadă de experimente literare. În speţă scriu poezie.
AP: Membru Agonia.
Încerc orice: poezia cu rima şi ritm (sonete, rondeluri, terţine, gazeluri, etc), versul alb, experimentări, freestyle.
Chiţoveanu Victoria: Sunt membru la Agonia si Poezie.Biz, fost Poezie.Ro.
Despre modul in care am incercat sa scriu, cred ca in toate stilurile cate putin.
DBW: Sunt membru site-ului sus amintit .Incercări de catrene,epigrame.Mai mult cititoare,mai puţin scriitoare.
KK: www.agonia.ro, proza.
3. Cum şi cînd ai aflat de haiku?
AV: Prima oară am auzit de acest termen într-o emisiune la tv a lui Păunescu cu tineri poeti. Dar acest lucru a fost foarte demult…eram la preînceputurile poeziei şi nu am înteles mare lucru despre haiku. De vreun an am început să mă documentez mai mult despre specie şi nu de mult(de vre-o 2 luni)am scris şi câteva haiku-uri.
AP: Citind cărţi de cultură şi literatură japoneză, dar mai ales din volumul Interferenţe lirice. Dar primul contact veritabil a fost lectura unui articol dintr-un Almanah Flacăra (sau Contemporanul, nu mai ţin minte exact), despre Matsuo Bashô, cam acum 20 de ani, care m-a impresionat puternic. Prima poezie scrisă a fost tocmai un haiku. Aceasta m-a încurajat să continuu. Apoi la Facultatea de Litere din Cluj am participat la Cursul de Japoneză al prof. Emma Tamâianu. A fost o experienţă bulversantă.
CV: Despre existenta poemelor Haiku, am aflat cu multi ani in urma, fara sa ma opresc asupra acestui gen de literatura. Din anul 2006, am inceput sa citesc poezie nipona de pe saiturile literare si a fost ca o revelatie, ca o magie, care m-a determinat sa incerc si eu sa scriu.Am incercat prin comentarii sa iau legatura cu autorii acestui gen de literatura, pentru a ma documenta asupra tehnicii de scriere.
DBW: Despre haiku,prima dată am citit pe Agero,un comentariu al D-lui George Preda,in urmă cu vreo 3 ani,ulterior pe Agonia.
KK: De pe internet în 20003.
4. Ce te-a atras spre el?
AV: M-a atras forma simplă şi concisă a lui…poate a fost mai mult un experiment…dar mi-a plăcut ce a ieşit.
AP: Laconismul, picturalitatea, focalizarea pe clipa în stil zen, condensarea complexităţii lumii într-un tablou schiţat cu graţie. Când mă simt îmbâcsit de idei sau deprimat de ambiţii, când mă întristează expansiunea sinelui, mă scutur prin puritatea unui haiku pentru a reveni în matca firească a sufletului. Astfel readuc acasă gândurile vagabondând inutil prin univers şi înţeleg din nou că nu sunt mai important în economia cosmosului decât o piatră sau un nor sau un fluture.
CV: Spre Haiku, m-a atras in sine,simplitatea si maretia in acelas timp a poemelor nipone si de ce nu amabilitatea si invitatia plina de suflet acreatorilor blogurilor:ROMANIAN KUKAI SI PRIMAVARA TARZIE.
DBW: Modul concis,concentrat dar cuprinzător de exprimare scrisă al unor imagini din natură.
KK: Esenţa.
5. Există în viaţa, în profesia sau în felul tău de a fi ceva deosebit care să te îndrepte mai curînd către haiku decît către alte genuri literare?
AV: Momentan sunt elevă (încă 2 luni)… nu-mi place să vorbesc mult şi prost…aşa că haiku-ul pentru mine e “puţin dar bun”.
AP: Stresul şi agitaţia citadină ma fac să evadez în spiritualitatea orientală: beţişoare parfumate, muzica asiatică de meditaţie, clopoţei-de-vânt, bile de bronz, linişte şi o foaie de hârtie pentru caligrafiat un haiku.
CV: Desfasurandu-mi ani buni de activitate in mijlocul naturii, cred ca pot gasi cu usurinta in mintea mea un cadru de transpunere a poemului Haiku.
DBW: Da ,cu certitudine profesia a fost ce care m-a indreptat spre acest gen. Agronomii ,cu precădere cred că au asemenea inclinaţii ,prin insăşi meseria lor,de observatori fenofazici in ciclurile biologice ale culturilor,pomilor,viilor,buruienilor ,insectelor ,in toate anotimpurile, in condiţii atmosferice diverse.
KK: Da, am 10 ani de educatie tehnica si iubesc esenta.
6. Consideri că este un gen literar greu sau uşor de abordat?
AV: Ca orice specie cu formă fixă nu este foarte usor de abordat.
AP: Greu la început, până deprinzi regulile, sau, mai degrabă, esenţa haiku. Dar chiar după ce te-ai învăţat cu cerinţele interne, cred că momentul haiku ţine de o intuiţie, de o viziune fulgerătoare, ca o mică iluminare zen. Poţi exersa pentru liniştire, cum am spus mai sus, dar nu e obligatoriu ca să reuşeşti un text valabil. Un haiku vine atunci când vrea el, poate pe stradă.
CV: Este un gen literar,nici greu, nici usor.Parerea mea este ca trebuie sa-mi insusesc tehnica de scriere si, obisnuinta de a prezenta cat mai mult in putine cuvinte. E ceva deosebit.
DBW: Il consider destul de greu,având destule canoane de indeplinit,reguli fixe de formă, de conţinut,de exprimare,etc.
KK: Greu de patruns si inteles.
7. De ce lucruri ai avea nevoie pentru a te simţi mai cunoscător în ale haiku-ului şi pentru a face progrese în practicarea lui?
AV: Probabil de inspiraţie şi imaginaţie.
AP: Un cenaclu de pasionaţi în oraşul meu, o casă la ţară cu linişte, o cameră goală şi albastră.
CV: -Cunoasterea literaturii nipone.
-Transpunerea totala in cadrul pe care doresc sa-l descriu,in actiunea ce se petrece, astfel ca cititorul sa fie incantat de ceea ce descopera.
-parerea colegilor de pe sait si mai ales a acelora consacrati,un comentariu de cateva cuvinte, ne poate ajuta mult.
Asa ca va rog sa aveti amabilitatea sa va spuneti parerea, daca suntem pe drumul cel bun.
DBW: Informaţiile care vin pe site sunt suficiente pentru mine in cunoaştere Pentru mine aceste incercări intră in TERAPIA MEA ,nu am dorit a progresa in mod special..îmi place pur şi simplu.
KK: Carti, reviste.
8. Crezi că iniţierea acestui concurs şi a celorlalte acţiuni care se grupează în jurul lui pot contribui la a te stimula pentru a scrie mai bine şi mai mult în aria poeziei nipone?
AV: Concursul acesta este deosebit. Personal nu am mai auzit de ceva asemănător. Te ţine aproape şi interesat până la aflarea rezultatelor şi apoi începe iar… nu are final…
AP: Da.
CV: Ideea acestui concurs este admirabila
DBW: Evident,experienţa ,informaţiile, concursurile şi mai ales rezultatele te incită.
KK: Categoric! naste evolutie.
9. Ţi se pare necesară existenţa unei comunităţi online a celor ce încearcă acest gen de a scrie?
AV: Mi se pare necesară existenţa unei comunităţi pentru orice gen de a scrie…
AP: Da.
CV: Existenta unei comunitati online este salutara, benefica si incitanta pentru lectura si creatie de poeme nipone
DBW: Existenţa unei comunităţi on-line ,cu siguranţă,este incurajatoare.
KK: E bine venita!
10. Dacă simţi că mai există o întrebare nepusă încă la care ai vrea să răspunzi, fă-o acum.
AV: -
AP: Nu simt.
DBW: Mi-aş fi dorit ca cineva dintre cei bine cunoscători să facă observaţiile şi aprecierile cuvenite,pertinent.Eu nu pot singură să -mi fac evaluarea Am scris pe Agonia- Scurte poeme-când nu ştiam mai nimic despre Haiku ,intr-un târziu am găsit un com.E bine ca.. Omul..să ştie
CE să facă,
CÂND să se lase de a scrie H..
UNDE să-şi indrepte..paşii..
miercuri, 9 mai 2007
Primii paşi
Am descoperit haiku-ul pe site-ul www.poezie.ro. prin postările Mariei Tirenescu. Mi-a plăcut mult felul în care poemele sale surprind clipa şi am încercat să mă apropii de lirica de inspiraţie niponă.. Maria, mi-a fost de un real ajutor, pentru că mi-a oferit informaţii preţioase legate de haiku.
M-am înscris în Societatea Română de Haiku şi am început să frecventez cenaclul lunar din cadrul societăţii. Am învăţat mult din discuţiile care se poartă în şedinţele cenaclului şi datorez mult colegilor de acolo.
În vara anului 2006 am aflat de la domnul Moldovan, preşedintele SRH, de o antologie americană de poeme tanka „Fire Pearls”. Dânsul m-a sfătuit să încerc să trimit poeme pentru a fi publicată. Am fost foarte sceptică. În acest context, domnul Moldovan mi-a sugerat să-i fac un cont de e-mail domnului Vasile Smărăndescu ca să pot trimite şi poemele dânsului. Domnul Smărăndescu fiind o autoritate în domeniu, avea şanse infinit mai mari decât mine să fie publicat în antologia „Fire Pearls”. Nu mică mi-a fost mirarea când am primit un e-mail din partea editorului Mr. M. Kei că mi-a fost acceptat un poem. Domnul Smărăndescu a fost antologat cu două poeme. Simultan cu acceptarea mea în antologie, am fost înscrisă pe un site, „Tanka Fields”, moderat de proprietarul şi editorul manager de la Simply Haiku - Robert Wilson. Site-ul însumează 50 de membri. Este un site care funcţionează prin e-mail. Se postează poeme şi după ce ele sunt aprobate de editor se trimit prin e-mail către toţi cei înscrişi. Se fac comentarii ca pe oricare alt site, doar că totul se desfăşoară prin e-mail. După o perioadă de timp, m-a impresionat în mod deosebit un poem tanka scris de Shotetsu, postat pe site de Robert Wilson. Pentru că se referea la subiectul meu preferat - marea, am îndrăznit să postez un poem ca un fel de răspuns. Robert Wilson a zis că îi place şi mă invită să mai postez şi alte poeme. Deoarece nu eram sigură dacă nu cumva postarea pe acest site se consideră totuşi publicare, nu am mai postat niciun alt poem. Ştiam că la toate concursurile sau revistele, pentru a fi acceptate poemele, prima condiţie este ca poemele respective să nu fi fost publicate în altă parte. În acelaşi timp m-am înscris pe site-uri străine şi am început să postez în special haiku-uri inspirate de pozele site-urilor respective. Primind reacţii pozitive, încet, încet am prins curaj. În corespondenţa cu străinii eram întrebată ce cărţi am scris. Datorită acestui lucru cu timpul mi s-a conturat ideea de a scoate o carte cu toate poemele tanka scrise între timp. Aşa a apărut „Perle de rouă / Dew pearls”.
Haiku-ul este un poem mai auster, te îngrădeşte mai mult în exprimare, din această cauză am scris mai mult poeme tanka. Dar, nu am abandonat haiku-ul. Am continuat să scriu încercând să-i „prind” spiritul. Uneori am reuşit, alteori nu. Totuşi în ultima perioadă am avut o mare bucurie legată de haiku. Poetul şi directorul „Asociaţiei internaţionale de Haiku” – Ban’ya Natuishi mi-a selecţionat şi publicat trei poeme haiku în revista japoneză „Ginyu”.
Am scris şi câteva haibun-uri. Între timp am descoperit poemul în lanţ. Încerc să-i descifrez tainele cu atât mai mult cu cât acest lucru mă ajută şi în scrierea poemelor haiku.
Pentru mine lirica de inspiraţie niponă a devenit un modus vivendi.
M-am înscris în Societatea Română de Haiku şi am început să frecventez cenaclul lunar din cadrul societăţii. Am învăţat mult din discuţiile care se poartă în şedinţele cenaclului şi datorez mult colegilor de acolo.
În vara anului 2006 am aflat de la domnul Moldovan, preşedintele SRH, de o antologie americană de poeme tanka „Fire Pearls”. Dânsul m-a sfătuit să încerc să trimit poeme pentru a fi publicată. Am fost foarte sceptică. În acest context, domnul Moldovan mi-a sugerat să-i fac un cont de e-mail domnului Vasile Smărăndescu ca să pot trimite şi poemele dânsului. Domnul Smărăndescu fiind o autoritate în domeniu, avea şanse infinit mai mari decât mine să fie publicat în antologia „Fire Pearls”. Nu mică mi-a fost mirarea când am primit un e-mail din partea editorului Mr. M. Kei că mi-a fost acceptat un poem. Domnul Smărăndescu a fost antologat cu două poeme. Simultan cu acceptarea mea în antologie, am fost înscrisă pe un site, „Tanka Fields”, moderat de proprietarul şi editorul manager de la Simply Haiku - Robert Wilson. Site-ul însumează 50 de membri. Este un site care funcţionează prin e-mail. Se postează poeme şi după ce ele sunt aprobate de editor se trimit prin e-mail către toţi cei înscrişi. Se fac comentarii ca pe oricare alt site, doar că totul se desfăşoară prin e-mail. După o perioadă de timp, m-a impresionat în mod deosebit un poem tanka scris de Shotetsu, postat pe site de Robert Wilson. Pentru că se referea la subiectul meu preferat - marea, am îndrăznit să postez un poem ca un fel de răspuns. Robert Wilson a zis că îi place şi mă invită să mai postez şi alte poeme. Deoarece nu eram sigură dacă nu cumva postarea pe acest site se consideră totuşi publicare, nu am mai postat niciun alt poem. Ştiam că la toate concursurile sau revistele, pentru a fi acceptate poemele, prima condiţie este ca poemele respective să nu fi fost publicate în altă parte. În acelaşi timp m-am înscris pe site-uri străine şi am început să postez în special haiku-uri inspirate de pozele site-urilor respective. Primind reacţii pozitive, încet, încet am prins curaj. În corespondenţa cu străinii eram întrebată ce cărţi am scris. Datorită acestui lucru cu timpul mi s-a conturat ideea de a scoate o carte cu toate poemele tanka scrise între timp. Aşa a apărut „Perle de rouă / Dew pearls”.
Haiku-ul este un poem mai auster, te îngrădeşte mai mult în exprimare, din această cauză am scris mai mult poeme tanka. Dar, nu am abandonat haiku-ul. Am continuat să scriu încercând să-i „prind” spiritul. Uneori am reuşit, alteori nu. Totuşi în ultima perioadă am avut o mare bucurie legată de haiku. Poetul şi directorul „Asociaţiei internaţionale de Haiku” – Ban’ya Natuishi mi-a selecţionat şi publicat trei poeme haiku în revista japoneză „Ginyu”.
Am scris şi câteva haibun-uri. Între timp am descoperit poemul în lanţ. Încerc să-i descifrez tainele cu atât mai mult cu cât acest lucru mă ajută şi în scrierea poemelor haiku.
Pentru mine lirica de inspiraţie niponă a devenit un modus vivendi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)