Cele de mai jos sînt cîteva propuneri pentru îmbunătăţirea concursului începînd de la 1 aprilie 2009. Mi-am luat timp pentru a înregistra şi alte păreri şi pentru a face modificările după ce toţi v-aţi obişnuit cu ideea, iar o parte aţi cooperat la şlefuirea ei.
*
Un concurs este o confruntare. Participanţii trebuie să dea dovadă de spirit ludic şi de fair-play, trebuie să se bucure de succes şi să suporte cu demnitate înfrîngerea. Întrecerea nu este una între orgolii, ci între competenţe binevoitoare şi obişnuite cu alternanaţa şanselor. Anumite conjuncturi de moment te pot face să cîştigi întîmplător, deşi nu ai constanţa unei prestaţii de valore, sau să pierzi, deşi în mod obişnuit ai o prestaţie bună, pentru că nu ai fost în formă, nu ţi-a convenit tema, n-ai avut destul timp să elaborezi ceva de calitate. A cîştiga devine astfel mai puţin o confirmare, cît o învestire cu un plus de responsabilitate pentru viitor. A pierde este ceva firesc care te face să conştientizezi greşelile din care poţi învăţa mai mult decît din reuşite. Pentru cine are în sînge spiritul competiţiei, concursul, oricare ar fi rezultatele lui, îşi păstrează nealterată bucuria întrecerii. Concursul te ţine conectat, te stimulează, te face părtaş la o comunitate afină care cultivă plăcerea jocului.
Un sistem de concursuri oferă o şansă în plus pentru echilibrarea rezultatelor de moment. Nici succesele, nici înfrîngerile nu sînt definitive şi nu se ţin lanţ. De la etapă la etapă, balanţa înclină de partea unuia sau a altuia. Reuşita şi înfrîngerea se compensează. Pierderea absolută rămîne doar renunţarea la concurs. Şi ea poate însemna o recunoaştere a faptului că ceea ce încercai nu ţi se potriveşte sau că n-ai avut dorinţa adevărată de a-ţi ridica nivelul competenţei citind, studiind, gîndind asupra calităţii producţiilor tale şi încercînd să le îmbunătăţeşti luînd ca model pe cele care ţi se impun ca valori incontestabile.
Concursul este forma cea mai lesnicicioasă şi mai atractivă de a te apropia de un domeniu abia intuit dar plin de seducţii. Ca în orice domeniu, diletantismul jucăuş este însă abia începutul. Dincolo de concurs, cei care prind gustul haiku-ului au nevoie acută de studiu dedicat şi îndelung, de cultivare existenţială a acelei atitudini contemplative din care se naşte mai mult sau mai puţin dificil acest poem sau, uneori, în stare de graţie, izvorăşte fără să vrei. Iar în ce priveşte studiul, pentru măcar un an, doi, cei care vor să aprofundeze înţelegerea haiku-ului găsesc material suficient în limba română pe site-ul ROMANIAN KUKAI şi în BIBLIOTECA ROMANIAN KUKAI.
*
Concursul lunar, pe care l-am lansat pe 1 aprilie 2007 şi care s-a desfăşurat deja 33 de ori, a funcţionat cu eficienţă pînă acum reuşind:
· să facă promoţie haiku-ului pe internet, dovadă fiind cei 145 de participanţi şi cele 1388 de participări de pînă acum
· să adune în jurul său, a site-ului pe care e organizat concursul şi a constelaţiei de site-uri adăugate lui comunitatea prea laxă, rărită şi slăbită de lupte fratricide a iubitorilor de haiku
· să atragă pe internet pe mulţi dintre cei vechi care ignorau posibilităţile noilor mijloace de comunicare
· să descopere şi să fidelizeze un nou grup de iubitori de poezie niponă care au confirmat deja şi reprezintă o infuzie de tinereţe în vechea comunitate.
În aprilie 2009, pentru a îmbunătăţi calitatea aprecierilor sistem kukai făcute de participanţi, am trecut la un concurs jurizat. Cred că este momentul să ne gîndim la un sistem mai complex şi mai eficace: împărţirea concurenţilor în două grupe, avansaţi şi începători. Concurenţa de-a valma nu este profitabilă nici pentru unii, nici pentru alţii.
Propunerea pe care o fac va fi testată pe parcursul lunilor ianuarie şi februarie 2010 prin mai multe sondaje aşa cum am făcut şi în anul anterior:
· în linii mari, concursul se va desfăşura după calendarul cunoscut, tema şi termenele vor rămîne aceleaşi pentru cele două grupe
· doar grupa celor avansaţi va beneficia de jurizare, dar aprecierea participanţilor va puncta şi ea în proporţie de 50% în stabilirea rezultatelor
· în grupa începătorilor rezultatele vor fi stabilite doar prin voturile participanţilor (în sistem kukai)
· pentru început, va fi elaborat un sistem de calificare în prima grupă care va ţine cont de performanţele de pînă acum
· iar apoi de modalităţi de promovare şi retrogradare dintr-o grupă în alta la sfîrşitul unei perioade (poate 3, poate 6 luni)
· sistemul va implica faptul că nu există senatori de drept în prima grupă şi numai cei care concurează continuu la un nivel înalt pot rămîne în ea, codaşii (indiferent de motive – neparticipare sau slabă prestaţie) fiind retrogradaţi, locurile lor fiind ocupate fruntaşii din grupa a doua.
Dorim ca, în felul acesta, concursul să devină mai redutabil, grupa întîi devenind o adevărată confruntare naţională a celor ce doresc să se înfrunte de dragul competiţiei. Şi, de asemenea, prin cea de a doua grupă să creăm o emulaţie printre cei ce se simţeau mereu oarecum în umbra celor prea buni.
Un concurs rămîne o întrecere şi acest lucru e scopul său principal. Modul de desfăşurare îl poate face să cumuleze şi funcţii de iniţiere, instruire, de ajutor în formare gustului. Ceea ce ne şi străduim să realizăm fără însă să transformăm concursul în grădiniţă.
Regret că nu avem destule competenţe pentru a fi un atelier şcoală care să dădăcească pe noii veniţi. Oricum, formarea gustului nu poate fi făcută la un curs scurt plătit şi finalizat prin obţinerea unui atestat. E nevoie de răbdare şi timp pentru schimbări profunde de mentalitate, reaşezări de straturi ale fiinţei, sedimentări şi limpeziri afective. Doritorii au la dispoziţie suficient material pentru a se iniţia şi-şi pot căuta printre cei pe care-i ştiu mai avansaţi persoane dornice să-i ghideze pe calea lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu