Problemele unui cuvânt sezonal

Chiar dacă se îndepărtează mult de părerile şi aprecierile juriului, comentariile lui Şerban Codrin sînt totdeauna binevenite. Este bine să existe şi un alt unghi de vedere. Mai ales dacă el este acela al unuia din cei mai buni şi mai prolifici autori de poeme în stil nipon de la noi.

Sînt cîteva lucruri pe care juriul concursului le-a precizat în criteriile de apreciere şi pe care încearcă să le respecte:

· Judecăm poemul ca un întreg, nu ipostaziem, nici în bine, nici în rău, numai una sau unele din trăsăturile lui.

· Considerăm drept calitatea cea mai importantă a poemului capacitatea lui de a construi, dincolo de simpla culegere de imagini decorative, un plan secund şi profund al semnificaţiei.

· Ni se par valoroase aliteraţiile, ritmul, imaginile (vizuale, auditive...), repetiţia (utilizată ca figură de stil) şi tot arsenalul specific (kigo, kireji) doar dacă susţin realmente mesajul, emoţia, sugestia pe care autorul doreşte să le transmită.

Sugestiile primite rămîn deci valoroase pentru noi şi ne vor fi, ca şi pînă acum, de folos. Din fericire însă, clasamentul juriului nu poate fi afectat de ele.

*

Şerban Codrin

Maestrul Corneliu Atanasiu a propus pentru concursul Romanian Kukai al lunii iulie cuvântul sezonal COASĂ. Aş ruga pe toţi participanţii să nu se apuce de scris, sper să-şi ţină bine în frâu avântul inspiraţiei, înainte de a studia încă o dată un concept, pe care dumnealor îl cunosc, bineînţeles, foarte bine. Este vorba de conceptul CUVÂNT SEZONAL (kigo). In sinteză, conceptul este analizat în antologia STÂLPI DE FELINAR editată chiar de maestrul Atanasiu. Veţi reţine câteva sugestii esenţiale, pe care le vom ilustra cu ajutorul “coasei” noastre:

a)Cuvântul sezonal COASĂ (marcă a anotimpului “vară”, sezon, printre altele, al cositului) exclude folosirea numelui anotimpului din economia celor 17 silabe canonice, (în caz contrar, contextul devine pleonastic).

b)Cuvântul sezonal “coasă” nu trebuie dublat de alte cuvinte sezonale specifice anotimpului vară, pentru că este o dovadă de inabilitate, spaţiul poemului transmite o informaţie esenţială (Ce?), deci nu poate fi ocupat de elemente neesenţiale, totuşi specifice haiku-ului (Unde?, Când?).

c)Se caută un element paradoxal, care să dea expresivitate maximă întregului poem, evitându-se obsedantele epitete, metafore, comparaţii, personificări, prezente în micropoemul internaţional, dar străine în totalitate esteticii şi spiritului haiku, specie literară care reprezintă o artă a privirii, a auzului, a mirosului, şi aproape de loc o “artă a cuvântului”, aşa cum este percepută în poezia occidentală, tributară de la începuturi teoriilor aristotelice.(Răsfoiţi tratatele de estetică şi de versificaţie, de la Aristotel la Tudor Vianu şi Vladimir Străinu).

Aşadar, să urmărim paradoxul, abilitatea de a folosi cuvântul sezonal “coasă”(care sugerează anotimpul verii), şi modul în care CE? (sensul poemului) este liber să se exprime între limitele lui UNDE? şi CÂND? Din păcate, trebuie accentuate aceste probleme, pentru că HAIKU este o poezie canonică, în formă fixă (pentru unii forma fixă nu contează, totuşi este obligatorie), o poezie care nu poate fi creată în mod liber, ca un micropoem fără alte pretenţii. Poemele premiate sunt:

Şuierul coasei -
în aşteptarea ierbii
nici o revoltă

(Ioan Marinescu-Puiu)

„Aşteptarea” are caracter, aici, metaforic, nicidecum paradoxal. „Revoltă” este un cuvânt abstract, de loc specific esteticii haiku. Poemul devine „micropoem”, deci nu este haiku. Autorul, poet recunoscut, de data aceasta nu ne-a furnizat un text la înălţimea mare a renumelui.

Faţă în faţă -
şarpele continuă
cântecul cosaşului

(Rafila Radu)

Este un haiku în formă relativ liberă (5-7-7), conţine paradox şi se încadrează perfect esteticii haiku. Este un poem foarte reuşit, probabil printre cele mai bune din câte a compus poeta ieşeană. Aşadar, acest text transcende micropoemul şi ocupă rangul de haiku.

Coasă-n vitrină -
miroase a fâneaţă
în tot muzeul

(Ion Linu)

Iată un exemplu, unde cuvântul sezonal « coasă » este dublat de un alt cuvânt sezonal, « fâneaţă ». Pentru un poem reuşit, trebuia o altă rezolvare, evitând repetiţia sezonală. În haiku, o alăturare « fâneaţă /coasă » este redundantă. Textul de mai sus ne poate atrage atenţia la modul foarte serios că redactarea unui haiku reuşit este o problemă dificilă.

Ora vecerniei –
greierii se-adună
în fânul cosit

(Livia Ciupav)

Din punct de vedere formal, poemul este perfect. Dar ce ne facem cu dublarea anotimpului? Alăturarea, în acelaşi haiku, a greierilor cu fânul cosit ne dă situaţia redundantă de mai sus, distrugând întregul poem. In orice caz, nu greierii se adună, ci altcineva, care să nu inducă o sugestie sezonală, (să spunem, „copiii se adună în fânul cosit”).

Mireasmă tare -
sub coasa ascuţită
duhul florilor

(Vali Iancu)

Este un micropoem metaforic (duhul florilor), excesiv de banal, fără alte sugestii poetice. Forma este de haiku, restul nu.

Gîlgîie încet
apa rece din cofă –
cosaş neclintit

(Doina Bogdan Wurm)

Nu înţeleg de ce este cosaşul neclintit. Primele două versuri sunt promiţătoare, dar se ratează finalul.Propun autoarei să regândească poemul.

Bătrân muribund -
doar coasa ruginită
de veghe la cap

(Virginia Popescu)

Un haiku excepţional, de mare calitate, încărcat de sugestii multiple. Are hai-i (bătrân/ruginită).Probabil coasa n-ar fi trebuit să fie ruginită, ajunge sugestia bătrâneţii, pentru că unealta va fi moştenită şi îşi va continua munca. Exceptând această reţinere, îmi menţin aprecierea. Sugerez autoarei să mai mediteze.

Liniştea serii -
în fânul proaspăt cosit
sforăie tata

(Henriette Berge)

La fel, un poem excepţional, fără alte sugestii. Autoarea ştie bine ce este un haiku, are talent şi trebuie să îşi continuie creaţia. Ii apreciez mult poemele, i le citesc întotdeauna cu cea mai mare curiozitate, urmată de bucuria reîntâlnirii cu un poet adevărat.

Bătrâni la coasă -
ferit cu grijă cuibul
de prepeliţă

(Petru Ioan Gârda)

Dacă ”prepeliţă” este cuvânt sezonal pentru „vară”, rog să se citească mai sus. Situaţia se repetă.Cu puţină/multă imaginaţie, poemul poate fi reparat.

Cu rânduială -

lângă icoane coasa
agăţată-n cui

(Daniela Gugurel)

Dacă accept ideea poetei, poemul este reuşit. După mine, alăturarea coasei cu icoana nu se prea potriveşte, dar poate autoarea o fi având vreo explicaţie. In rest, bine.

Ploaie din senin,
încă o zi macilor –
cosaşii pe fugă...

(Felicia Leş)

Este un micropoem. Din punctul de vedere al haiku-ului, ratarea înseamnă: dublarea anotimpului, cosaş/maci, existenţa a trei formale în conflict, în loc de două, ploaie/zi/cosaşi.

Nu au fost luate în seamă poeme foarte bune, dintre care, câteva excepţionale, iar unul, extraordinar.Iată-l.

Umbre acoperind
o coasă ruginită –
apus în apus

(Eduard Ţară )

Acest haiku merita Premiul I, alături de Rafila Radu. Ar mai fi altul, aproape la fel, bogat în sugestii, perfect construit, îi felicit pe ambii autori din toată inima.

Amurg ostenit –
coasă-ascuţindu-se
alene-n şopron

(Dan Norea)

Iată câteva poeme ignorate, dar mult mai bune decât cele deja premiate. Nu cunosc numele autorilor, dar sugerez maestrului Cornel Atanasiu să repună aceste poeme la locul potrivit, alături de numele autorilor, asigurându-le locul meritat în viitoarele antologii şi să nu accepte poeme fără merite, cum din păcate se întâmplă nu numai în poezie. Iată aceste poeme frumoase din perspectiva esteticii haiku.

Zi fără sfârşit –
în apusul soarelui
încă se coseşte

(Adina Enăchescu)

Rugina coasei –
de-aş mai fi în putere
măcar o dată

(Speranţa Rubin)

Cărare lată –
cu paşi apăsaţi omul
în urma coasei

(Jules Cohn Botea)

Toaca s-a oprit –
straniu şuierul coasei
prin aerul cald

(Elena Manta Ciubotariu)

Îmi permit să-i felicit pe aceşti necâştigători, alături de câştigătorii merituoşi şi de toţi participanţii, pentru că poezia este un joc al sensibilitaţii, spiritului şi culturii, aşa că hora ne aparţine tuturora.

În ciuda tuturor poeţilor, le-am schimbat ortografierea poemelor, acolo unde se încalcă normele poeziei haiku. Maestrul Atanasiu insistă de fiecare dată, dar nu este ascultat. Eu nu am nevoie de insistenţă şi trec la fapte, la corecturi ori de câte ori se încalcă normele poeziei atât de fragile, dar cu restricţii atât de nerespectate de o parte sau alta.