A Doua Conferinţǎ Internationalǎ de Haiku – 15-16 mai 2015, Cracovia

                                                                                                            Prezentare: Ana Drobot

 

           

În cadrul celui de-al Patrulea Festival Czeslaw Milosz a avut loc, la Cracovia, cea de-a doua Conferinţă Internaţională de Haiku între 15-17 mai 2015. Poetul Czeslaw Milosz a obţinut premiul Nobel şi a fost interesat de haiku. A contribuit la popularizarea acestui gen în Polonia prin publicarea unor traduceri din operele maeştrilor japonezi precum şi din cele ale poeţilor contemporani americani şi canadieni.

Conferinţa a avut loc la Muzeul Manggha, o clădire mică al cărei acoperiş în formă de val îl observi cum stai pe dealul Wawel şi priveşti în jos la cotitura râului Vistula, după cum scriu organizatorii conferinţei. Această instituţie a primit premiul Kyoto în 1987 şi este singura de stat din Polonia care popularizează în ţară cultura japoneză. Organizează expoziţii de artă clasică şi contemporană, concerte, cursuri de limbă şi cultură japoneză, prelegeri, conferinţe.

În primul rând conferinţa organizată de Robert Kanya, Krzysztof Kokot (care sunt şi organizatorii kukai-ului online European Kukai) şi Lidia Rozmus a creat o antologie cu haiku a participanţilor – 41 de autori, din 13 ţări - din SUA, ţări europene precum şi din Japonia - atât în stil neoclasic cât şi modern, prezentându-ne lumea uneori mai serios alteori mai cu umor. Antologia are şi ea ca scop să contribuie la popularizarea poeziei haiku. O listă a autorilor incluşi în volum se găseşte la: http://bliskomilczenia.blogspot.ro/2015/05/second-internaţional-haiku-conference.html

Prima zi a conferinţei a fost relaxată, cu primirea participanţilor, iar seara ne-am adunat să ne cunoaştem mai bine prezentându-ne în câteva cuvinte şi apoi citind fiecare poemul haiku apărut în antologie - în engleză, limba maternă, şi apoi în poloneză.

În ziua a doua am asistat la prezentări şi dezbateri, aparţinând autorilor experimentaţi şi al unor studenţi cu disertaţia de master despre haiku. Lista comunicărilor:

1.      Ikuyo Yoshimura (Japan) – Haiku of Kobayashi Issa

2.      Agnieszka Żuławska-Umeda (Poland) — Warsaw Haiku School - Between the original and the translation: How “Polish haiku” wanders amongst the motifs of Japanese culture

3.      Rob Scott (Australia/Sweden) —  World Haiku from an Australian Viewpoint

4.      Martyna Rozesłaniec (Poland) – The shaping poetic image in translations of haiku Matsuo Basho. Problems connected with translating from japanese to polish

5.      Ludmila Balabanova (Bulgaria) – Dragonflies have transparent wings - a view at World Haiku as international art

6. Agnieszka Żuławska-Umeda :

- "Haiku" by Milosz and the search of japanese poetic expressions in polish poetry.

- Reminiscence about Ewa Tomaszewska

7.    How Haiku Came to Europe and Why It Became So Popular

debaters: Charles Trumbull (USA), Agnieszka Żuławska-Umeda (Polska), Max Verhart (The Nederlands)

8.     Traditional vs Modern (Gendai) Haiku in Central and Eastern Europe

debaters: Robert Kania (Poland), Iliyana Stoyanova (UK/Bulgaria), Ralf Broker (Germany)

9.    Haibun i Haiga – European and American Experience

debaters: Roberta Beary (USA), Lidia Rozmus (Poland/USA), Margaret Chula (USA)

Subiectele au fost legate de arta traducerii poemelor haiku în limba poloneză, particularităţile haikuului în alte culturi, poloneză, australiană, în lume. 

Din una din prezentările legate de arta traducerii, luându-se în considerare mai ales particularităţile a două culturi, cea japoneză şi cea în care e tradus haikuul, interesante sunt următoarele diferenţe culturale:

Atitudinea faţă de frumuseţe

Japonia                       vs                                 Lumea vestică

Natură                          vs. Logos

Elusivitatea                   vs. Raţiunea, intelectul

Variabilitatea, schimbarea lumii vs. Corectitudinea, regularitatea lumii

Intreagă experienţă: rolul fiecărui simţ vs. Fiinţa umană; experienţa individuală

În traducerea unui poem haiku, traducătorul trebuie neapărat să aibă în minte diferenţe culturale: poezia europeană este predominant subiectivă şi monocentrică, pe când haikuul este obiectiv, subiectul uman nefiind văzut direct în versuri.  În ce priveşte folosirea kigo-ului, acesta este parte a limbii japoneze ca limbă extrem de contextuală. Un kigo reprezintă mai multe imagini ale unui anotimp. O ideogramă japoneză generează mai multe imagini. Punctuaţia este un alt aspect problematic pentru un traducător de haiku. În poezia japoneză nu apare altă punctuaţie în afară de liniuţa despărţitoare. Dacă în traducerile europene se folosesc şi alte semne de punctuaţie, efectul este acela de subliniere sau reducere a sensului unor cuvinte. Conform unor critici, funcţia poetică în haiku se bazează pe a crea o ambiguitate a cuvintelor folosite.

Rob Scott a pregătit o prezentare foarte vie despre haikuul australian, demonstrându-ne cum particularităţile acestei culturi sunt introduse în haiku. Unul din exemple a constat în două poeme scrise de Lorin Ford, cunoscută de pe net drept autoarea care se ocupă de acceptul de haiku la revista A Hundred Gourds:

clear water

a magpie’s song

drops into the pond

red moon

the calligraphy

of charred trees

(Lorin Ford, a wattle seedpod, 2009)

Primul poem este, bineînţeles, o aluzie la cel al lui Basho “old pond/ a frog jumps into/ the sound of water”, traducerea engleză cunoscând mai multe variante.

Alţi autori menţionaţi de Rob Scott sunt Ron Moss (“highway sunset/ my hand out the window/ surfind hot wind”), Mary Hind (“empty kitchen/ the ceiling fan/ slicing heat”), Quendryth Young (“long after/ the sandfly -/ its bite”), Beverley George (“country town/ a scuff of dust/ behind the schoolboy”).

Una din particularitǎţile haikuului australian este folosirea limbajului idiomatic şi al celui aborigen:

Australia Day –

dot by dot she paints

yam dreaming

(John Bird)

Ca teme, mişcarea şi migraţia sunt specific australiene: “winter rain/ minestrone specks/ circle the pot” (Rob Scott). Cǎlǎtoria, depǎrtarea, la fel: “stationary bus/ talking we visit places/ within each other” (Janice Bostok).

Nu au lipsit nici prezentǎrile despre haiku-ul maeştrilor japonezi - Ikuko Yoshimura a vorbit despre Kobayashi Issa.

Dezbaterile au urmărit diferenţele între haikuul tradiţional şi cel contemporan, formă fixă sau liberă, motivele pentru care a devenit atât de popular. În multe cazuri, întrebările sunt mai interesante decât răspunsurile, suntem avertizaţi de moderatori. Sunt dezbateri care nu vor fi niciodată rezolvate, ca răspunsul exact la întrebarea: ce este un haiku? De ce este el popular? Haikuul îşi are originea în Japonia, de unde a fost preluat, adoptat şi adaptat de şi la alte culturi. S-a lansat şi ipoteza cum că acum japonezii învaţă de celelalte culturi care au preluat poemul haiku, în sensul că ei urmăresc stiluri şi tehnici din alte culturi aplicate pe haiku. Inclusiv stilul personal al autorului îşi pune amprenta pe haiku – o altă observaţie a moderatorilor.

Roberta Beary şi Margarest Chula ne-au prezentat ce se urmăreşte pentru acceptul poemelor de tip haibun în reviste online. Scopul este să ne facă atenţi să citim mai întâi regulamentul site-ului către care ne trimitem creaţiile pentru că, de multe ori, dacă uităm să trecem oraşul sau ţara lângă nume, editorii nu se mai complică şi trec peste ce am trimis. De asemenea, e chestiune de reputaţie să respectăm regula de a trimite un poem, fie haiku fie haibun care nu a mai fost văzut sau publicat oriunde în altă parte pe net sau tipărit. Iar haibun-ul nu trebuie sǎ fie un haiku “reciclat”.

În ultima zi, în care fusese anunţată o plimbare pentru scrierea de haiku, am rămas la muzeu, stând în cafenea la discuţii relaxate, primind şi oferind autografe şi privind castelul Wawel de pe terasă. Am scris haiku acolo (vremea arătând că urma să înceapă curând ploaia) la un kukai organizat asemenea celor la care participăm online.

Conferinţa a fost o îmbinare perfectă între creaţie, relaxare şi prezentări academice. Pe toată durata conferinţei am putut privi expoziţia de haiga cu lucrările organizatorilor, Robert Kanya şi Lidia Rozmus. Am cunoscut astfel autori de haiku şi haiga ale căror lucrări le admirasem online. Lidia Rozmus e o adevărată artistă, de pe site-ul ei (http://www.lidiarozmus.com/) aflăm că a avut o mulţime de expoziţii cu lucrările ei. Autorii care aveau publicate cărţi le-au expus pentru vânzare, printre ei aflându-se şi organizatorii. Un autor român celebru printre organizatori este Ion Codrescu, un foarte talentat creator de haiga, ale cărui lucrări ar fi trebuit să fie prezente la expoziţie cu ocazia conferinţei; autorul însuşi a fost invitat însă din păcate nu a putut veni. Dar se găsea spre vânzare volumul său Waiting in Silence.

De la prezentări unele idei şi teorii mi-au fost mai bine organizate şi fixate, şi sper să-mi folosească pentru a scrie în continuare haiku.

INTERVIURI RO KU(XXIV) - CFC cu ILIESCU COSTIN

          COSTIN ILIESCU

Sunt născut în oraşul Buhuşi judeţul Bacău, în anul 1950 pe 3 iunie. Am urmat cursurile Institului de Arhitectură Ion Mincu din Bucureşti. Am lucrat în proiectare, construcţii şi iar proiectare pâna la pensie. Lucrez şi în prezent având un birou individual de arhitectură.

1. Cum te-ai apropiat de acest gen de poezie? De câtă vreme scrii  haiku?

Prin 2012, cineva mi-a dăruit Primul Cocor  - anul 1 de concurs  şi  Antologia Romanian Kukai-aprilie 2007- martie 2009.

De scris am început prin vara lui 2014, dar de înţeles ce trebuie ... ceva mai târziu.

2 Cine/ce te-a ajutat să-i înțelegi mai bine esenţa?

Am postat pe site-ul poezie.ro. Unele încercări erau publicate, altele trimise la atelier. Au fost şi multe comentarii în care mi s-a spus fără menajamente unde greşeam.  

În bună măsură am fost autodidact în înţelegerea regulilor, învăţând din propriile greşeli şi citind.

3 Ai urmat nişte modele care ţi s-au părut demne de luat în seamă? Te-a ghidat cineva?  

Nu. Am citit pe internet ceva din haiku-urile haijinilor japonezi celebri şi din autorii români consacraţi încercând să înţeleg cu capul meu „ce vor” să spună.

Da, domnul profesor Corneliu Traian Atanasiu, cred că a întrezărit ceva în tristihurile mele şi de la el am primit mai multe sfaturi. Dumnealui a fost persoana care m-a ghidat. Citez din „ Mulcom picurând” cuvintele care m-au făcut să înţeleg relaţia mea cu acest gen : „Taina unui haiku se mărturiseşte doar celui ce rămâne prizonierul său voluntar si are răbdarea fără margini a rătăcitorului”

4.Ce alt gen de poezie mai abordezi? Ce părere ai despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală?

Am scris primele mele poezii pe la 15-16 ani, la început cu rimă apoi versuri albe, doar pentru a-mi satisface nevoia de a scrie şi fără a încerca să public ceva. După 1989 pînă în 2000 nu m-a mai tras inima la scris ba, la un moment dat  am distrus tot ce scrisesem până atunci. În următorii ani, recules fiind, am încercat să scriu un fel de rugăciuni şi rugăminţi adresate Celui de Sus, pe care le-am adunat într-o cărţulie pentru cei apropiaţi. Scriu în continuare astfel de versuri în paralel cu  haiku pe care-l consider tot un fel de rugăciune.

Nu pot emite păreri despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală, pentru că nu am aprofundat nici pe una nici pe cealaltă.

Cred totuşi că lirica japoneză, spre deosebire de cea occidentală a găsit un drum mai drept şi mai cinstit spre înţelegerea şi acceptarea lumii în care tăim, universului şi divinităţii, apropiindu-se de acestea prin infinitului mic (mai la îndemână) reflectat într-o „baltă”.

Părerea mea despre lirica japoneză, care la mine se rezumă din păcate  doar la haiku, este că scriitorii japonezi o fac cu un fel de parcimonie a cuvintelor, aşa cum arhitecţii japonezi în arhitectură fac economie de spatiu în simbioză cu mediul, ajungând şi unii şi alţii la esenţe prin cizelarea exprimarii. Găsesc mai multă ortodoxie în rigoarea lui 5-7-5 decât în libertinajul occidental.

 5.Ai obținut premiul -3- la concursul din iunie cu un poem  reușit 

peltea de căpşuni-

lângă ultimul borcan

reţeta mamei

Ne poți spune ce/cine anume te-a inspirat, cum  ai reuşit să scrii un haiku atît de bun?

Am obţinut rezultate bune şi la concursul săptămânal unde particip de anul acesta.

          Cât priveşte haikul cu tema „căpşuna”, cred că inspiraţia mi-a venit din cămară, unde soţia mea încarcă rafturile (o ajut şi eu) cu diverse bunătăţi şi de unde membri familiei întind mâna şi găsesc acolo cam tot ce doresc. Un mic exerciţiu de imaginaţie pentru ziua când rafturile vor fi goale (scuză-mă Gabi!) şi iată haiku-ul.

6. Ce valoare au pentru tine premiile obținute în acest domeniu?

          Sigur au o mare valoare sentimentală pentru că, cu premiu sau fără, scrierea unui haiku are în spate un moment de inspiraţie la care ajungi printr-un amestec special de concentrare şi detaşare.

7. Ce înseamnă pentru tine participarea la  concursurile de haiku de pe RO KU?

             Înseamnă că încă nu m-am ramolit, că mai pot să învăţ şi să înţeleg şi mai înseamnă bucuria apartenenţei la un grup.

8. Ce rol joacă în ceea ce scrii  viaţa ta personală şi activitatea profesională? Te ajută sau te încurcă?

          Nu, nicidecum un rol fundamental... oricum sunt la vârsta la care îmi permit să fac tot ce vreau cu excepţia a ceea ce se stie că este ilegal, imoral sau îngraşă.

          Mă ajută pentru că, în baza unei experienţe de viaţă proprii, pot exprima modul în care simt eu realitatea.

9. Poți numi trei poeme haiku  de-ale autorilor români si/sau străini care îți plac în mod deosebit și pe care ai fi vrut să le scrii tu însuți?

ţurţuri picurând-

bătrânul strânge-n palmă

un ceas ruginit

Eduard Ţară

două libelule -
sub povara dragostei
firul de iarbă

Monica Trif

parfumul ierbii -
în văi șuvoaie spală
umbra muntelui

Marian C. Ghilea

10. Ai publicat vreo carte de haiku? Ce  proiecte ai pe viitor?

Nu, poate de acum inainte.

Proiecte ? Să inventez maşina timpului de mers cu spatele. Ha, ha!

INTERVIURI RO KU(XXIII)-CFC cu LETITZIA IUBU

LETITZIA IUBU

M-am născut la 1 octombrie 1937 în comuna  Pleniţa județul Dolj, Am. absolvit Facultatea de Medicină Generală din Bucureşti în anul 1960. Am făcut specializarea în neurologie şi am lucrat ca medic specialist şi primar în municipiul Craiova din 1971 până la pensionarea din 2003. Din anul 1991 sunt membră a Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România, din 1996 a Societăţii Scriitorilor Olteni şi din 2003 a Societăţii Române de Haiku. Am publicat trei cărţi de proză şi trei plachete de poezie de inspiraţie.niponă ( haiku, tanka, haibun).

1. Cum te-ai apropiat de acest gen de  poezie? De câtă vreme scrii  haiku?

M-am apropiat de haiku la începutul aniilor 2000, prin intermediul colegei mele dr. Emilia Dumitrescu care scria acest gen de poeme, primise şi un premiu de excelenţă , Tokio 1994,cu următorul poem : pe plajă în zori - / pescari desculţi  şi lungi / ale lor umbre. Ea publica  in revista SMSPR," Clipa cea repede" Mi-a trimis şi primul ei volum "Alunecând în timp" cât şi pe următoarele, intitulate poeme în stil haiku, fiind la curent cu discuțiile : haiku sau tristhuri , micropeme.  La început nu ştiam decât că este o poezie în formă fixă, de sorginte japoneză, formată din trei versuri şi 17 silabe care imortalizeasă un moment din natură, format din două părţi  juxtapuse, separate printr-o cezură, având un kigo care să releve anotimpul.  Cu timpul, intrând în contact cu alţi haijini, şi citind mai multe despre lirica japoneză, am înţeles că regulile sunt mult mai multe şi întodeauna m-am minunat cum 3
 versuri ale unui haiku reuşit, pot să sugereze atât de multe, şi să genereze discuţii şi analize pe pagini întregi. Eu când scriu un haiku nu mă gândesc niciodată la reguli, fie acel moment mă atinge emoţional, sau când scriu la o temă dată, caut în amintire ceva legat de cuvântul respectiv.

 2 Cine/ce te-a ajutat să-i înțelegi mai bine esenţa?

În primul rând citind mai multe cărţi despre lirica japoneză apărute la noi în ultimii 25 de ani, scrise sau prefaţate de Florin Vasiliu, promotor al acesteia la noi în ţară şi continuând cu analizele, eseurile, documentările din reviste.
În al doilea rând am luat legătura cu membri ai societăților de haiku de la noi din ţară, SRH ( Valentin Nicoliţov, Vasile Moldovan, Adina Enăchescu, Cornelia Atanasiu, Magdalena Dale ş.a.), Societatea de haiku Constanţa ( Laura Văceanu, Radu Patrichi, Alexandra Flora Munteanu...) şi Clubul de Haiku " Bucurii efemere" de la Tg. Mureş  ( Ioan Găbudeanu ş.a.) fie prin corespondenţă trimițând şi publicând în revistele acestor societăţi, şi prin întâlniri directe, în special cele organizate la malul mări de Societatea de Haiku Constanţa.
În al treilea rând, începând din anul 2009, când l-am întâlnit pe dnul  Corneliu Atanasiu la un simpozion de la Constanţa, şi m-a invitat să particip la concursul on-line RO-KU, mi-am făcut cont pe internet şi am participat lunar la acest concurs. De asemenea am urmărit şi citit toate intervențiile şi analizele atât de pertinente şi documentate ale domniei sale, şi pot afirma cu certitudine c ă are un rol deosebit în atragerea tinerilor şi formarea unei noi generaţii de haijini  talentaţi, bine pregătiţi şi cu o cultură solidă
Tot on-line am luat legătura cu haiku-ul  francofon participând la unele concursuri primind si câteva premii şi menţiuni : Premiul IV şi III la concursul Haikuest 2012, 2013,  Premiul II laConcursul Mainichi 2013, Premiul III pentru haibunul Cățelul Puk la concursul anual organizat de editura L"Irol, Franţa 2011, Premiul III la concursul Villeneuve 2014
Tot online am participat aproape doi ani la un kukai francofon Herbe Folle, unde m-am situat de câteva ori pe primele locuri.

 3.Ai urmat nişte modele care ţi  s-au părut demne de luat în seamă? Te-a ghidat
 cineva?

Nu pot spune că m-a ghidat cineva, dar toate cele relatate la întrebarea anterioară, cât şi citind foarte multe poeme haiku, atât ale marilor maeştri japonezi : Basho, Issa, Sandoka, Shiki, Hosai ş.a. cât şi contemporani, străini şi români m-au făcut să înţeleg mai bine şi să mă apropi mai mult de acest gen de poezie.

 4.Ce alt gen de poezie mai abordezi? Ce părere ai despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală?

Am mai publicat în reviste şi antologii poezii cu rimă sau vers alb dar mai ales proză scurtă recenzii de cărţi etc.
În cea ce  priveşte lirica japoneză comparativ cu cea occidentală,  ştim că în haiku nu se foloseşte rima şi figurile de stil ca metafora, epitetul, comparaţia ,repetiţia, personificarea din poezia occidentală, dar sunt permise sau chiar apreciate elipsa, antiteza, paradoxul. În haiku emoțiile nu sunt descrise doar sugerate. Cele doua forme de poezie se bazează pe filosofii şi concepţii de viaţă diferite.
Un experiment interesant îmi pare al colegei noastre, Luciana Vladimir, care în placheta "Metamorfoze tăcute" adaugă unor micropoeme publicate anterior, trei versuri, păstrând tema, care respectă unele reguli ale haiku-ului. Voi da un singur exemplu din cele 110 prezentate de autoare:
        
DIN GRĂDINĂ
La fereastră
a înflorit corcodușul.

Un vârtej de vânt.
a aruncat în praf
albul petalelor.

Un parfum amar 
mă împresoară
Şi acum haiku-ul:

Un parfum amar -
vântul fură petalele
corcoduşului
  
5.Ai obținut premiul II la concursul RO-KU (octombrie 2009) cu un poem  reușit

Cerul înstelat -
în căuşul palmelorcastane fiebinţi

Ne poți spune ce/cine anume te-a inspirat, cum ai reuşit să scrii un haiku atît de bun?

Cuvântul dat era castană. Prima parte a poemului, cerul înstelat ,reprezintă partea perenă, fueki, care va dăinui veşnic. Partea a doua, mi-am imaginat perioada de studenţie, când mergeam la munte la un foc de tabără, momente  plăcute dar trecătoare.
 
6. Ce valoare au pentru tine premiile, obținute în acest domeniu?

Premiile obţinute au fost o confirmare şi un stimulent pentru a continua, dar în acelaşi timp şi o obligaţie de a încerca să scriu mai bine, de aceea în ultimul an am hotărât să nu mai fac nimic din obligaţie şi nu am mai participat la nici un concurs în afară de RO KU, care este o legătură de suflet pentru mine.

 7. Ce înseamnă pentru tine participarea la  concursurile de haiku de pe RO KU?Deja am răspuns la această întrebare.

 8. Ce rol joacă în ceea ce scrii viaţa ta personală şi activitatea profesională? Te
 ajută sau te încurcă?

În viaţa personală mă ajută, mă linişteşte, umple golul ce mă înconjoară. În activitatea profesională, fiind la pensie nu mai are un rol deosebit

 9.Poți numi trei poeme haiku de-ale autorilor români si/sau străini care îți plac
 în mod deosebit și pe care ai fi vrut să le scrii tu însuți?

Este foarte greu să aleg doar trei haiku-uri din atâtea care mi-au plăcut şi m-au marcat. Am să-l amintesc pe următorul care poate nu respectă toate regulile , dar a fost printre primele care mi-au plăcut şi l-am reţinut după mulţi ani
   
Seara-n câmp -
soarele apune
pe umerii ţăranului
        Domenica Pop

Pentru mine, amurgul reprezintă momentul zen, când comunicarea cu mama natură este posibilă. De asemenea acest haiku mi-a reamintit scenele cu ţărani din picturile lui Corneliu Baba.

Inspiratul haiku a lui Cezar Florin CIobică :
  
Capelă uitată -
paingi ţesându-i lui Iisus
un giulgiu nou

Şi deja celebru haiku a lui Şerban Codrin :
 
nopţi fără greieri  -
ceva se întâmplă
universului


 10.Ai publicat vreo carte de haiku?,Ce  proiecte ai pe viitor?

Am publicat trei cărţi inspirate din lirica niponă: Caruselul timpului, 2002.-ediţie trilingva,română, franceză, engleză
Clipa de taină,.2005 idem
Paşi pe nisip, 2013 - ediţie bilingvă română, franceză
Am mai apărut în câteva Antologii din ţară şi strainătate şi in câteva volume colective din Franţa : Enfansillages, ed.Unicite Franţa 2012
HAIGA, pictură în poezie de Ion Codrescu ed..AFH 2012
Amourse, ed.Forgerus d etoiles 2014
Jours d ecole, Ed,AFH e tRenee Clairon2014

Proiecte de viitor ? Să lăsăm timpul să-şi spună cuvântul.

INTERVIURI RO KU (XXII)-CFC CU GRIGORE CHITUL

GRIGORE CHITUL

Inginer, născut la 16.12.1960, în Năsăud, locuind în prezent în Bistriţa. Absolvent al Universitatii din Braşov, Facultatea de Mecanică, specializarea 

„Autovehicule rutiere”  ,1985.

Membru al Uniunii Epigramiştilor din România precum şi al site-urilor literare Agonia.ro, Romanianhaiku şi Romanian Kukai.

Participant la concursuri de epigramă, poezie umoristică, proză umoristică şi de haiku, uneori cu succes.

Publicat în peste 25 de volume colective şi antologii de epigramă şi de haiku.

          Pasiuni: literatura, rebusul, şahul.

...............................................................................

1. Cum te-ai apropiat de acest gen de poezie? De câtă vreme scrii  haiku?

Am citit mai multe haiku-uri pe site-ul agonia.ro, fără să le pot aprecia, la început, la adevarata valoare, iar primele mele încercări datează din 2009.

2 Cine/ce te-a ajutat să-i înțelegi mai bine esenţa?

M-au ajutat foarte mult la început excelentele sinteze despe haiku pentru începători ale lui Dan Norea, postate pe site-ul agonia.ro, pe care le recomand oricui vrea să se apuce de scris haiku. Ulterior am inceput să citesc şi alte articole  şi cărti despre haiku.

3.Ai urmat nişte modele care ţi s-au părut demne de luat în seamă? Te-a ghidat cineva?

Nu am urmat nişte modele şi probabil ca aş fi rămas la stadiul de cititor de haiku, dacă, pe site-ul agonia.ro, în 2009, Cristina Rusu nu mi-ar fi propus să particip, alături de alţi membri ai site-ului mai experimentaţi, la mai multe lanţuri de haiku-uri, care porneau de obiciei de la un grupaj de poze tematice, dându-mi astfel prilejul să progresez şi ghidându-mă în perioada uceniciei mele în haiku. După ce în 2012 am devenit membru activ al site-ului Romanianhaiku am inceput să citesc şi să scriu mai mult haiku, de data asta urmărind articolele şi comentariile d-lui Corneliu Traian Atanasiu dar şi creaţiile haijinilor mai experimentaţi de pe acest site.

4.Ce alt gen de poezie mai abordezi? Ce părere ai despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală?

Cel mai mult scriu epigrame dar mai scriu parodii şi poezii umoristice.

Dupa părerea mea, lirica japoneză reuşeşte prin simplitate şi concizie să atingă o profunzime pe care lirica occidentală o realizează prin mijloace artistice mult mai complicate şi laborioase.

5.Ai obținut premiul I  la concursul RomanianHaiku - martie 2013 cu un poem  reușit:

urzici lângă gard –
brusc prin palme fiorii
copilăriei

Ne poți spune ce/cine anume te-a inspirat, cum  ai reuşit să scrii un haiku atît de bun?

Ca orice haijin care se respectă, observ cu atenţie orice loc pe unde trec. Câteva urzici de lângă un gard mi-au amintit de perioada fericită a copilariei mele, când mă jucam, de dimineaţa pană seară, împreună cu prietenii, chiar dacă în entuziasmul nostru nimeream uneori în câte o tufă de urzici, iar senzaţia pe care o simţeam era de neuitat.

6. Ce valoare au pentru tine premiile obținute în acest domeniu? 

Îmi confirmă faptul că sunt pe drumul bun.

7. Ce înseamnă pentru tine participarea la  concursurile de haiku de pe RO KU?

Prilejul şi motivaţia de a scrie şi a citi saptămânal haiku-uri.

8. Ce rol joacă în ceea ce scrii  viaţa ta personală şi activitatea profesională? Te ajută sau te încurcă?

Scrisul este un mod plăcut de a-mi menţine vie creativitatea, singura problema care mă încurcă fiind criza de timp în care mă aflu în permanenţă.

9.Poți numi trei poeme haiku  de-ale autorilor români si/sau străini care îți plac în mod deosebit și pe care ai fi vrut să le scrii tu însuți?

nopti fără greieri –

ceva i se întâmplă

universului

(Şerban Codrin)

lumea-i ca roua –

doar ca roua

şi totuşi…

(Issa)

pojghița unui greier :

el s-a mistuit în cântec

cu totul

(Basho)

10.Ai publicat vreo carte de haiku? Ce  proiecte ai pe viitor?

Nu am publicat nicio carte de haiku. Am fost inclus în trei volume colective Zbor de cocori, Iarăşi cocorii, Chemarea cocorilor şi am participat la volumul Vioara de lut (hyakuin). Datorită numarului mic de haiku-uri pe care le-am scris până în prezent , nu am în vedere, în viitorul apropiat, să public un volum de haiku.

Grigore  Chitul

INTERVIURI RO KU(XXI)-CFC CU VASILICA GRIGORAŞ

Născută în satul Robeasca, Judeţul Buzău.  Absolventă a Facultăţii de Filosofie, Universitatea "Al. I. Cuza", Iaşi.

Cărţi publicate: Fragmente de spiritualitate românească, Bucureşti, Edit. Oscar Print, 2001; Petre Iosub - Un destin exemplar, Vaslui, Edit. Thalia, 2008; ediţia a doua 2011; Anghel Rugină - Omul şi savantul,  Vaslui, Edit. Thalia, 2011 (coautor); Raze de soare pentru Sara : versuri pentru copii, Vaslui, Edit. Thalia, 2012; a doua ediţie, Bucureşti, Edit. Oscar Print, 2012; Aşa vreau eu : povestiri pentru copii, Bucureşti, Edit. Oscar Print, 2012; Reflecţii filosofice : Convorbiri cu prof. dr. Petre Iosub, Vaslui, Edit. Thalia, 2015; Odă prieteniei : Jurnal de călătorie în Noua Zeelandă, Bucureşti, Oscar Print, 2015.

În decursul timpului am colaborat la mai multe publicaţii periodice din ţară şi din străinătate, pe suport hârtie şi în format electronic.

1.Cum te-ai apropiat de acest gen de poezie? De câtă vreme scrii  haiku?

Am citit prima oară haiku după anii ’90, când au apărut cărţi cu micropoeme nipone pe piaţa editorială din România şi în biblioteci. De la început am îndrăgit haiku-ul şi l-am considerat a fi ”esenţă tare în sticlă mică”. Unele chiar mă fascinau, lectura lor îmi dădea o stare de spirit pozitivă, interesantă. Tot citind şi recitind, la un moment dat, mi-am zis: ce-ar fi să încerc să şi scriu? Acest lucru s-a întâmplat în anul 2012, la frageda vârstă de 16 ani (a se citi ca în japoneza tradiţională, de la dreapta la stânga). A fost  curiozitate, poate copilărească, o joacă, o provocare,  un pariu cu mine însămi... sau toate la un loc. Dacă la prima vedere, a scrie haiku pare ceva simplu, pot spune că nu este deloc aşa (cel puţin pentru mine). Cred că pentru a scrie haiku, pe lângă inspiraţie sunt necesare: percepţie, observaţie, imaginaţie şi reprezentare, meditaţie, precum şi efort. Trebuie să-ţi mobilizezi întreaga fiinţă: simţurile, sufletul, mintea. Mai cred că este nevoie de echilibru între analiza şi sinteza unor fapte, fenomene, întâmplări, imagini… Este nevoie să încerci să vezi toate faţetele acestora, să le despici în aşa fel şi-n aşa măsură încât să sesizezi esenţa, însă să ai şi forţa şi capacitatea de a sintetiza  totul în tiparul versuri/silabe, pe care îl cunoaştem, fără însă a povesti, a dezvălui, a spune totul. Zicerea este doar o aluzie, un apropo, scena fiind compusă/recompusă de cititor. Uneori, scrierea unui haiku poate veni spontan, să curgă precum un flux de inspiraţie, alteori poate fi un proces lent, asemenea realizării unei sculpuri. Întâi schiţezi proiectul, ridici piloni de rezistenţă, încărcând spaţiul dintre ei cu mult mai mult material decât este nevoie, apoi începi să ciopleşti, să şlefuieşti, să cizelezi, adaugi lumină şi culoare până îi dai forma care te mulţumeşte.

Apropierea de haiku a fost treptată, bâjbâind uneori printre cele 3 versuri şi 17 silabe, hălăduind printre imagini şi trăiri, trecând de la veridic la metaforă (neacceptată în haiku, dar tentant de folosit) şi invers. Încă mă mai confrunt cu aceste lucruri, însă întotdeauna am fost o şcolăriţă dornică de a învăţa şi cunoaşte mai mult, aşa că voi persevera.

Şi, ca să mai şi glumim, mă tot gândesc dacă să cred sau nu în reîncarnare! Am aflat că, într-o viaţă anterioară m-am născut în Nordul Japoniei, în jurul anului 1575. Aş putea zice că de-acolo mi se trage aplecarea spre lirica niponă!!

2 Cine/ce te-a ajutat să-i înțelegi mai bine esenţa?

Ca în multe lucruri din viaţă, şi în creaţia de haiku am început ca autodidact. O mare bucurie a fost pentru mine descoperirea  celor patru concursuri de haiku (la cele trei: CSH, RK şi CH, adaug şi Haiku la fotografie, exprimându-mi regretul că nu mai funcţionează).  Astfel am regăsit o bună şi dragă prietenă din tinereţe, poeta vasluiancă, Ana Urmă. Îi sunt profund recunoscătoare şi îi mulţumesc pentru toate discuţiile avute pe tema haiku şi încurajările ei. O admir sincer şi o felicit pentru tot ceea ce scrie, ca şi pe mulţi alţi autori. Nu dau nume, tocmai din respect pentru toţi.

De asemenea, lectura poemelor şi  a materialelor despre  haiku m-au făcut să înţeleg mai bine ce este un haiku, dar şi ce nu este un haiku. De un real folos mi-au fost, îmi sunt şi, cu certitudine îmi vor fi comentariile pertinente ale mentorului mişcării de haiku din România, Corneliu Traian Atanasiu, respectat şi preţuit de noi toţi. Unele comentarii mi-au confirmat că sunt pe drumul cel bun, altele mi-au dat a înţelege că mai am multe de învăţat. Pentru toate, sincere mulţumiri!

3.Ai urmat nişte modele care ţi s-au părut demne de luat în seamă? Te-a ghidat cineva?

Am povestit mai sus despre întâlnirea cu Ana şi ajutorul ei, însă n-aş putea spune că am  avut sau am urmărit anumite modele. În creaţie, modelele, uneori încurcă. Aici e vorba de inspiraţie, de puterea de sugestie şi imaginaţie, de trăiri şi experienţe personale. Chiar şi în concursul Club Haiku, unde se cere imitarea unui poem este nevoie de a pune o amprentă personală asupra poemului, de a-i da parfumul care crezi că te reprezintă şi, în final să fie un cu totul alt haiku decât cel propus spre exemplu.  Mai pot aminti şi faptul că am citit haiku-uri ale multor autori, am urmărit autorii care s-au remarcat în concursurile româneşti şi internaţionale, le-am apreciat reuşita şi, firesc, îmi doresc să pot să scriu şi eu haiku-uri cât mai adevărate.

4.Ce alt gen de poezie mai abordezi?

Când am devenit bunică am simţit nevoia să scriu versuri pentru copii şi mă bucur. Poezia pentru copii te ”teleportează” în locurile şi timpurile cele mai apropiate de suflet, cele mai frumoase din viaţă. Te ajută să retrăieşti crâmpeie din copilărie, să mai visezi nevinovat, să te mai crezi a fi zmeu, să mai zbori cu aripi şi fără de aripi... Asemenea sentimente le retrăiesc uneori şi atunci când scriu poezie niponă: haiku,  senryu, tanka, haibun.  Ar fi minunat dacă cineva ar avea iniţiativa să ne provoace la o competiţie de poeme tanka în limba română. Aş afla cam pe unde mă aflu şi în postura de autoare de tanka şi, sunt convinsă că mulţi dintre noi am avea de învăţat.

Ce părere ai despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală?

În ciuda tuturor diferenţelor de civilizaţie, filosofie, religie… între Extremul Orient (Japonia…) şi Occident, asistăm la o tendinţă din ce în ce mai tenace de universalizare a culturii, a literaturii, implicit a poeziei. În acest sens, este evident faptul că haiku-ul a devenit universal. Se scrie haiku în întreaga lume, pe toate meridianele şi continentele, în toate limbile. Este un mod de comunicare a culturilor şi nu este nimic rău în acest lucru atât timp cât fiecare îşi păstrează specificul ţării, al poporului respectiv. Importat de alte popoare, haiku-ul original nipon îşi pierde din strălucire, împrumutând din patina limbii în care este scris şi a culturii neamului căruia îi aparţine autorul. Departe de mine gândul de a nu remarca şi aprecia frumuseţea şi expresivitatea haiku-ului scris în alte limbi, cu atât mai mult în limba română.  Ca o paralelă, cred că nimeni în această lume nu poate să scrie o doină mai frumoasă ca a noastră, fie şi numai datorită faptului că doar limba română are în lexic cuvântul dor.

Dacă mă refer la poezia niponă şi cea românească aş putea spune că au deosebiri fundamentale care vin din istoria şi viaţa profundă a celor două popoare, însă au şi asemănări. Aş menţiona doar câteva aspecte. Atât în poezia japoneză cât şi în cea română, temele principale sunt iubirea şi natura. În ambele poezii se foloseşte o limbă care a fost întotdeauna aceea a inimii. E drept, cu invazii mai mult decât nepotrivite în anumite perioade, mult mai accentuate în prezent. Despre român se spune că s-a născut poet, în Japonia este cunoscut faptul că orice persoană ştie în orice moment să improvizeze un haiku.

5.Ai obținut premiul III la concursul ROMANIAN KUKAI cu un poem  reușit 

candelă vie-

un licurici prin rouă

sub crucea mamei

Ne poți spune ce/cine anume te-a inspirat, cum  ai reuşit să scrii un haiku atât de bun?

Da, este un haiku de suflet, ştiu foarte bine ce-am vrut să spun, am vie imaginea din poem, voi încerca să şi explic. Copilă fiind, îmi plăcea să merg cu mama la cimitir în anumite zile în care se tămâiau mormintele. Conform unor credinţe sau supersiţii, mergeam cu noaptea în cap, când abia începea să se crape de ziuă. Odată, am văzut că sclipea ceva lângă crucea unui mormânt. Întrebând-o pe mama ce este, mi-a spus că este un licurici, pe care l-a trimis Doamne-Doamne să lumineze mormântul mătuşii. Întâmplarea şi imaginea au rămas în tolba mea de amintiri, alături de multe altele (păpuşile din pănuşi, ulcica gătită cu cireşe la moşii de vară, cloşca cu puii pe prispa proaspăt lipită, mielul din tindă…). Acum ceva timp, am simţit nevoia să scriu un haibun, în memoria scumpei mele măicuţe, intitulat: Mama şi mirarea copilăriei, postat pe blogul meu Grădina cu lecturi https://gradinaculecturi.wordpress.com/2015/02/03/vasilica-grigoras-mama-si-mirarea-copilariei-haibun/  Cu această ocazie, printre alte haiku-uri,  l-am scris şi pe acesta.

Fiind mai la distanţă de locurile natale, merg mai rar sau în fugă la mormintele părinţilor. Mă gândesc că, poate sclipirea unor licurici mai luminează măcar din când în când locul în care odihnesc somnul de veci ai mei părinţi. Dumnezeu să-i odihnească!

6. Ce valoare au pentru tine premiile obținute în acest domeniu? 

Cum e şi firesc, premiile mă bucură şi  mă motivează să merg înainte. Însă, nu scriu neaparat pentru premii. Scriu pentru că asta îmi doresc să fac, scriu pentru că îmi place ce citesc pe site-urile autorilor de haiku şi mă bucur că sunt şi eu printre ei. E frumos şi interesant concursul în sine. Sunt o adeptă a concursurilor, a confruntărilor bazate pe fairplay, sentiment învăţat din perioada liceului,  fiind sportivă de performanţă, jucătoare de baschet. Este frumos să câştigi, însă a învăţa să recunoşti că şi alţii au merite, că uneori pot fi mai buni decât tine este o valoare  de necontestat care, din păcate, astăzi este pe cale de dispariţie sau rara avis. În acest sens, poate nu e rău să atragem cât mai mulţi copii şi tineri în rândurile autorilor de haiku. Am văzut câteva iniţiative în acest sens, şi-i felicit sincer pe iniţiatori, mentori, formatori şi, nu în ultimul rând pe autori.

7. Ce înseamnă pentru tine participarea la  concursurile de haiku de pe RO KU?

Scrierea de haiku şi participarea la concursuri înseamnă o "ţinere în priză" a spiritului şi minţii. Astfel, îmi asigur o parte din hrana spirituală, urmez un "tratament de întreţinere" cât se poate de natural, la îndemână şi fără nicio cheltuială. Fără teama de a exagera, pot spune că mi-am reconfigurat stilul de viaţă, am dat culoare anilor de pensie, am descoperit noi izvoare de energie pozitivă şi de bună dispoziţie, iar publicarea haiku-urilor, chiar şi numai în mediul virtual este o bucurie, o împlinire, şi, de ce nu o fomă de generozitate, oferind şi altora ceea ce-mi trece prin minte. Este o oportunitate ideală de a-mi petrece o parte din vremelnicia acestei vieţi, de a socializa şi relaţiona, de a-mi abate mintea de la tot ceea ce se întâmplă urât în aceste vremuri în ţară şi în întreaga lume.  Cu puţină atenţie, scriind aceste micropoeme încerc să-mi schimb cumva modul de a gândi, să văd viaţa dintr-o perspectivă mai luminoasă, să am o atitudine plină de iubire faţă de mine, faţă de ceilalţi, faţă de Divinitate şi creaţia Sa.

8. Ce rol joacă în ceea ce scrii  viaţa ta personală şi activitatea profesională? Te ajută sau te încurcă?

Din punct de vedere profesional am fost privilegiată de viaţă. Din cei patruzeci de ani de muncă, câţiva am fost dascăl, iar în cea mai mare parte bibliotecar. Domenii care permit şi facilitează informarea şi formarea, cunoaşterea şi creaţia. Am parcurs perioade în care m-am aplecat spre toate acestea, însă au fost şi vremuri în care preocupările pentru familie, copii, nepoţi au fost priorităţi şi, e bine că a fost aşa, acum mă bucur de roade.  O împletire a acestora chiar este o soluţie bună, poate nu uşoară, de a trece peste încercări, probleme, neajunsuri. Se spune că o problemă are cel puţin o soluţie sau, alţii spun că nu există probleme, ci doar soluţii. Ei, scriind câteva haiku-uri sau alt gen de poezie, putem alunga o stare de spirit proastă care nu foloseşte nimănui şi putem atrage lucruri frumoase în viaţă.

9.Poți numi trei poeme haiku  de-ale autorilor români şi/sau străini care îți plac în mod deosebit și pe care ai fi vrut să le scrii tu însuți?

Ce întrebare grea! Tare dificil acest lucru! Sunt atât de multe poeme extrem de frumoase, geniale chiar. Şi la unele concursuri îmi este greu să votez, dar acum, şi mai şi. Dacă asta este regula jocului, voi încerca.

pelerinul porneşte

deşirând mătăniile-

ploaie de iarnă

(Masaoka Shiki)

soare în amurg-

aninată de pleoape

ultima rază

(Ana Urmă)

vechea troiţă –

vântul I-aşează pe răni

petale de prun

(Cezar Florin Ciobîcă)

10.Ai publicat vreo carte de haiku? Ce  proiecte ai pe viitor?

Nu am publicat un volum de autor. Sunt inclusă în Antologia  Chemarea cocorilor, Anul VII de concurs, Romanian Kukai.

Printre fişiere din calculator stau cuminţi şi aşteaptă câte un volum de haiku, senryu, tanka  şi  haibun. Nu ştiu când le voi publica, însă ştiu că pentru toate există un moment oportun. Doamne ajută!