„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară


locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

joi, 9 iulie 2015

INTERVIURI RO KU (XIV) CFC cu STELIANA VOICU



STELIANA VOICU
M-am născut pe 16 mai 1987 în Ploieşti, unde locuiesc. Sunt absolventă a Facultãţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică (specializarea Informatică Economică) în cadrul Universităţii Petrol – Gaze din Ploieşti, promoţia 2010, iar în 2012 am obţinut diploma de Master în Sisteme cu Baze de Date pentru Afaceri în cadrul aceleiaşi universităţi.
Am început să scriu poezie prin clasa a V-a, cam tot atunci am început să învăţ limba japoneză (fiind mare fan "Sailor Moon"), astfel că în vacanţele de vară, când mergeam la ţară, îmi luam după mine ghidul şi dicţionarul şi îmi conspectam aşa cum mă pricepeam. Abia prin facultate am reuşit să-mi îmbogăţesc cunoştinţele de japoneză, găsind tot felul de lecţii şi cursuri gratuite pe internet.
Pe lângă poezie, iubesc pictura, astronomia, fotografia şi Haiku.
Pentru mine, Haiku-ul este ceva diferit, e ca atunci când am învăţat să pictez cu acrilice, deşi eram obişnuită până atunci cu tempera… altă textură, alte proprietăţi, alt timp de uscare…
Mi-au fost publicate Haiku, Haiga şi Tanka în: A Hundred Gourds, Chrysanthemum, Ploc¡ la revue du Haiku, Asahi Haikuist Network, WHA Haiga Contest, The Mainichi, Daily Haiga, Shamrock, CIRRUS tankas de nos jours, DIOGEN pro kultura magazin, Under the Bashō, Haikouest, Wild Plum şi alte antologii.
1. Cum te-ai apropiat de acest gen de poezie? De câtă vreme scrii  haiku?

R: Scriu Haiku din 2007, am aflat despre acest gen de poezie de pe site-ul pe care-l frecventam la acea vreme (poezii.biz). Am început cu un proiect, pe atunci “366 de zile”, cu scopul de a scrie un haiku dedicat fiecărei zile, în funcţie de anotimp, evenimentele din viaţa mea sau locurile pe care le vizitam. Iar din pasiunea pentru haiku s-a născut blogul “366 de zile”.
Haiku-ul a fost pentru mine ca o scânteie, odată ce-am făcut cunoştinţă cu el, m-am îndrăgostit iremediabil…
2 Cine/ce te-a ajutat să-i înțelegi mai bine esenţa?

R: Consider că trebuie să citeşti cât mai mult şi câţi mai mulţi autori, pentru a observa cum este perceput haiku-ul în diferite medii culturale.
Mie îmi plac cel mai mult haiku-urile scrise de Kobayashi Issa (o arhivă impresionantă am găsit pehttp://haikuguy.com/issa/), stilul său fiind mai aproape de felul cum simt eu.
Printre articolele pe care le-am citit şi care m-au ajutat este şi “Haiku Techniques” – Jane Reichhold” (pehttp://www.ahapoetry.com/haiartjr.htm). De asemenea, mă ghidează mult articolele domnului Corneliu Traian Atanasiu.
Pe lângă lecturarea regulilor despre cum să scrii sau să nu scrii, îţi trebuie multă practică. Cel mai adesea învăţăm din propria experienţă, din haiku-urile bune sau greşite pe care le scriem, pentru că greşelile ne fac să evoluăm.
3.Ai urmat nişte modele care ţi s-au părut demne de luat în seamă? Te-a ghidat cineva?

R: Am răspuns mai sus.
4.Ce alt gen de poezie mai abordezi? Ce părere ai despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală?

R: Pe lângă Haiku, scriu poezie (în anii de gimnaziu scriam versuri clasice, iar în liceu am trecut la vers alb) şi proză scurtă, pentru care am obţinut diferite premii la concursurile de literatură. Am fost publicată în reviste şi antologii din ţară şi din străinătate.
Cât despre a face comparaţie între lirica japoneză şi cea occidentală… Nu ştiu dacă ar trebui comparate, pentru că nu au acelaşi sistem de referinţă. Un exemplu: Românii au doina, japonezii au haiku-ul. Sunt două specii diferite şi fiecare trebuie apreciată în contextul său cultural.
În schimb, dacă ar fi să compar haiku-ul oriental cu haiku-ul occidental, găsesc destul de multe diferenţe, pentru că avem culturi, idei, educaţie, superstiţii şi tradiţii diferite. Oamenii se nasc într-un anumit loc şi poate apoi se stabilesc în altă ţară, scriind sub influenţa locului natal sau/şi sub influenţa ţării adoptive. Frumuseţea se naşte tocmai din aceste contraste.
Spre exemplu, îmi place haiku-ul francez pentru frumuseţea  şi bucuria din lucrurile simple:“small bits of lightning / streaking around so quickly / dancing fireflies” – Sam Cannarozi (francez de origine canadiană).
Găsesc la haiku-ul american aceeaşi (şi totuşi altfel de) simplitate şi naturaleţe: “mountain cabin – / the clink of a ringer / on a Sunday afternoon" – Jerry Foshee
La fel de mult apreciez farmecul unui haiku indian: “sleepless … / a swaying web catches / and loses the light” – Kala Ramesh.
Iubesc haiku-ul japonez pentru frumuseţe (pare desprins din altă lume), pentru profunzime, pentru latura filozofică sau acel moment de meditaţie şi pentru toate acele lucruri greu de tradus şi echivalat în altă limbă:“What a strange thing! / to be alive / beneath cherry blossoms.” – Kobayashi Issa.
5. Ai obținut premiul III la concursul RoKu din Ianuarie 2014 cu un poem foarte reușit 

primul vis din an – 
ne scoatem de la amanet
verighetele 

Ne poți spune ce/cine anume te-a inspirat, cum  ai reuşit să scrii un haiku atît de bun?

R: Tema din acea lună a fost "primul vis din an". Ceea ce m-a inspirat a fost un eveniment de după sărbătorile de iarnă din 2013/2014: aşteptam aprobarea unui credit. Mama îşi amanetase inelul, iar în faţa ei, doi tineri îşi scoteau verighetele de la amanet. Noi începeam, ei terminau. Primul meu vis din acel an a fost să rezolvăm cu creditul, pentru ca mama să-şi scoată mai repede inelul de logodnă de la amanet. Acel haiku l-am scris şi pentru mama, dar şi pentru acei tineri, chiar dacă nu-i cunosc…
Mai târziu, a venit şi partea mai frumoasă: acest haiku mi-a fost tradus în chineză (http://neverendingstoryhaikutanka.blogspot.ro/2015/01/butterfly-dream-new-year-haiku-by.html) la începutul acestui an, de către domnul Chen-ou Liu, în cadrul proiectului “Butterfly Dream” (unde fiecare autor îi poate trimite domnului Chen-ou Liu maxim 20 de lucrări publicate pentru a fi traduse în chineză, dacă sunt selectate). Printre haiku-urile pe care mi le-a selectat mie a fost şi acesta cu “primul vis din an”, ceea ce pentru mine a venit ca o confirmare că lucrările câştigătoare la Romanian Kukai sunt apreciate şi în afară :)
6. Ce valoare au pentru tine premiile obținute în acest domeniu? 

R: În urma olimpiadelor din liceu şi a concursurilor de poezie, proză sau haiku la care am participat de-a lungul anilor, am învăţat să mă bucur de premiul al doilea sau de un premiu de revistă în egală măsură, pentru că atunci când mă înscriu, îmi spun “uite un oraş pe care aş vrea să-l cunosc (sau revăd)”. Îmi place competiţia pentru că astfel îmi descopăr limitele şi mă motivează să mi le depăşesc, să cunosc oameni şi locuri noi, să-mi înving emoţia de a citi în faţa unui public (în cazul concursurilor literare)… să mă cunosc. Fiecare concurs e o experienţă diferită şi fiecare premiu e o bucurie, ce mă încurajează să merg mai departe.
7. Ce înseamnă pentru tine participarea la  concursurile de haiku de pe RO KU?

R: Concursul lunar de haiku de pe RoKu este frumos şi antrenant, mă face să scriu pe teme la care nu m-aş fi gândit până atunci, îmi place acest tip de provocare. Îmi place să citesc ce scriu ceilalţi autori de haiku, consider că haiku-ul are proprietatea de a micşora distanţele dintre oamenii care nu se cunosc, dar împărtăşesc aceeaşi pasiune.
8. Ce rol joacă în ceea ce scrii viaţa ta personală şi activitatea profesională? Te ajută sau te încurcă?
R: Deşi am urmat un liceu cu profil real (bio-chimie) şi apoi studiile universitare în informatică economică, nu am renunţat să scriu şi nici nu m-a încurcat. Îmbin utilul cu plăcutul. Când eram elevă, mergeam la olimpiadele de literatură, iar mai târziu, în facultate, am descoperit concursurile de poezie sau proză scurtă. Uneori mă inspiră un loc pe care-l vizitez sau un eveniment, iar alteori un borcan de gem, (aparent) banal. Aşa a luat naştere, de exemplu, haiku-ul “afine – / capturând noaptea / în borcanul cu gem”, pentru care am obţinut o menţiune la Concursul Betty Drevniok din Canada, din mai 2015.
9.Poți numi trei poeme haiku  de-ale autorilor români si/sau străini care îți plac în mod deosebit și pe care ai fi vrut să le scrii tu însuți?

R: Îmi plac foarte mult haiku-urile lui Kobayashi Issa. Dintre acestea, mi-au rămas în suflet:
“plum trees bloom
in full glory...
my broken inkstone”
“What a strange thing!
to be alive
beneath cherry blossoms.”
“Summer night—
even the stars
are whispering to each other.” 
10.Ai publicat vreo carte de haiku? Ce  proiecte ai pe viitor?

R: Nu am publicat (deocamdată) o carte de haiku din lipsă de resurse financiare, dar şi pentru că particip la concursuri literare (de la noi) pentru nedebutanţi (unde trebuie să nu ai volum de debut publicat). Voi face acest pas când voi simţi că a venit momentul.
Am mai multe proiecte, unul dintre ele este “366 de zile”, “Kalimera, Patras!” (pe care am încercat să-l traduc în greacă şi pe care l-am dedicat surorii mele mai mari), “La tristesse de la Lune” (având ca temă universul) şi multe altele.
Îmi doresc să-mi promovez ţara prin ceea ce scriu, iar în acest sens, mi-a fost publicată o poezie “Mărţişor” într-o antologie din SUA, lucru care m-a bucurat foarte mult.
Cu deosebită consideraţie,
Steliana Cristina Voicu

miercuri, 8 iulie 2015

INTERVIURI RO KU (XIII) CFC cu VALER G. POP






VALER G. POP
Născut la 25.08.1949 în localitatea Şanţ, Bistriţa Năsăud.
Absolvent al Institutului Pedagogic de 3 Ani din Cluj-Napoca, facultatea de matematică, în 1971.
Profesor de matematică în perioada 1971-2009. Pensionat pe caz de boală din 2009.
Participant la concursurile ROKU din decembrie 2011.
Am publicat articole în presa locală, probleme de matematică în reviste de specialitate şi culegeri de probleme de matematică pentru ciclul gimnazial.


1. Cum te-ai apropiat de acest gen de poezie? De câtă vreme scrii  haiku?

            Am citit ocazional  poeme haiku. În luna decembrie 2011 am descoperit împreună cu fiul meu site-ul ROMANIAN KUKAI unde am văzut că se organizează concursuri lunare de haiku. La îndemnul său am început să scriu poeme haiku şi să particip la aceste concursuri iar după un timp de aproximativ un an am fost invitat să particip şi la concursurile HAIKU CLUB.

2 Cine/ce te-a ajutat să-i înţelegi mai bine esenţa?

            Am citit Regulamentul concursului ROKU, poeme ale participanţilor la aceste concursuri, câteva cărţi din biblioteca şcolii şi diverse comentarii la concursurile desfăşurate.

3.Ai urmat nişte modele care ţi s-au părut demne de luat în seamă? Te-a ghidat cineva?
            Fără să am un model anume, am ţinut seama de ce mi-a plăcut din creaţiile altora fără să renunţ la originalitatea mea.

4.Ce alt gen de poezie mai abordezi? Ce părere ai despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală?
            Când am ocazia citesc orice gen de poezie dar nu mă simt în stare să fac judecăţi de valoare privind comparativ lirica occidentală cu cea japoneză.

 5.Ai obţinut premiul I la concursul ROKU din luna iunie 2012 cu un poem reuşit:

plouă cu soare –
cântărind curcubeul 
cumpăna fântânii.

Ne poţi spune ce/cine anume te-a inspirat, cum  ai reuşit să scrii un haiku atât de bun?

            Într-o zi din luna iunie 2012, după ce s-a anunţat concursul având  ca temă folosirea cuvântului „curcubeu”, eram ieşit într-o plimbare pe dealurile din apropierea satului unde locuiesc şi am fost surprins de o ploaie cu soare în urma căreia s-a format un superb curcubeu. Din locul unde mă aflam am avut imaginea descrisă în poem. A fost observaţie şi inspiraţie de moment sau poate un dar primit de la natură.

6. Ce valoare au pentru tine premiile obţinute în acest domeniu? 

            Premiile obţinute sunt motive de bucurie şi de încurajare pentru participarea la concursurile următoare.

7. Ce înseamnă pentru tine participarea la  concursurile de haiku de pe RO KU?

            Participarea la aceste concursuri mă ajută să înţeleg mai bine spiritul poeziei nipone şi mă bucură diversitatea poemelor create pe aceeaşi temă de diverşi autori.

8. Ce rol joacă în ceea ce scrii  viaţa ta personală şi activitatea profesională? Te ajută sau te încurcă?

            Mă ajută prin bucuriile care mi le dau poemele valoroase şi-mi creează un anumit echilibru interior.

9.Poți numi trei poeme haiku  de-ale autorilor români si/sau străini care îţi plac în mod deosebit şi pe care ai fi vrut să le scrii tu însuţi?

            Este greu de ales trei haiku-uri din oceanul de poeme creat de atâţia haijini. Totuşi dacă încerc pot numi următoarele:

            Voroneţ – parcă
            nicăieri nu e cerul
            atât de-aproape
                       Dan Norea

            trenul în gară –
            un funigel mă leagă
            de prispa casei
                           Adrian-Nicolae Popescu

            lacăt la poartă –
            parfum de crizantemă
            ieşită prin gard
                        Lavana Kray

10.Ai publicat vreo carte de haiku? Ce  proiecte ai pe viitor?

            Nu am publicat cărţi de haiku dar am participat la concursul de debut ROKU din anul 2013. Să vedem ce-mi va rezerva viitorul.

INTERVIURI RO KU (XII) CFC cu RADU TUDOSAN






RADU TUDOSAN: Sunt născut pe 28/08/1993, în judeţul Dolj.
Am copilărit în Craiova, unde am fost elevul Liceului 
"Elena Cuza.Pasiunea pentru scris am descoperit-o la o vârstă destul de fragedă, cred că prin clasa a 7-a, însă până am ajuns la facultate nu am publicat nimic.Urmez facultatea de drept "Nicolae Titulescu" din Bucureşti. Pe lângă facultate şi pasiunea pentru scris, de aproximativ 9 ani practic dans sportiv de performanţă, în prezent sunt legitimat la Academia de Dans "Mihai Petre", din Bucureşti.


1.Cum te-ai apropiat de acest gen de poezie? De câtă vreme scrii  haiku?

Fără să-mi dau seama şi fără să fii căutat în mod special genul acesta de poezie, m-am apropiat de el prin intermediul unui site de poezie, www.poezie.ro, unde am văzut pentru prima dată un haiku.M-a atras foarte mult simplitatea haiku-ului şi profunzimea lui, în ciuda dimensiunii reduse a acestuia.Am început să scriu haiku în urmă cu aproximativ jumătate de an.

2. Cine/ce te-a ajutat să-i înțelegi mai bine esenţa?

Mi-am dat seama foarte repede că scrierea haiku-ului necesită studiu aprofundat pentru a-i înţelege esenţa.Primele haiku-uri, care defapt nu pot fi numite haiku-uri ci doar poeme de mici dimensiuni, le-am postat pe acel site de poezie, iar editorii site-ului m-au îndrumat către articole despre haiku.Tot pe poezie.ro, am intrat în legătură cu domnul Corneliu Traian Atanasiu, care m-a iniţiat cu adevărat în arta haiku-ului.

3.Ai urmat nişte modele care ţi s-au părut demne de luat în seamă? Te-a ghidat cineva?

Am urmat modele consacrate ale autorilor de haiku din Romania, am citit comentarii pe seama lor făcute de domnul Atanasiu şi articolele dânsului.Acestea m-au ajutat foarte mult să înţeleg mai bine haiku-ul.

4.Ce alt gen de poezie mai abordezi? Ce părere ai despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală?

Pe lângă scrierea haiku-ului, scriu şi poezie occidentală, ambele îmi plac foarte mult.Cred ca o diferenţă majoră între cele două genuri este modalitatea prin care autorii işi transpun ideile, trăirile.Haiku-ul nu are nevoie de figuri de stil pentru a transmite trăirile autorului, acestea există şi ies la suprafaţă într-un mod pur, simplu şi profund.

5.Dacă îţi mai aminteşti, te rog să ne spui cine sau ce  anume te-a inspirat în scrierea unui poem drag ţie şi pentru faptul că ţi-a adus un premiu.

O să fac referire aici la un poem care a obţinut locul 1 la kukai-ul Paştele la români, 2015.
vopsind ouăle-
o pată de culoare
pe chipul bunei

Poemul este inspirat din realitate, făcând referire la străbunica mea, rămasă singură la casa de la ţară, după moartea bunicii mele, fiica ei.Paştele este una din sărbătorile în care putem fi ceva mai mult timp alături de ea, în acest timp petrecut împreună cu familia, fiind fericită că suntem alături de ea.

6. Ce valoare au pentru tine premiile obținute în acest domeniu? 

Premiile obţinute mă încurajează foarte mult să continui în scrierea haiku-ului, îmi dau o stare de spirit pozitivă.

7.Ce înseamnă pentru tine participarea la  concursurile de haiku de pe RO KU?

Particip la concursurile de haiku de pe RO KU pentru că prin prisma lor pot împărtăşi haiku-urile mele cu alţi autori de haiku, pot citi alte haiku-uri şi intra în contact cu alţi iubitori de haiku.

8.Ce rol joacă în ceea ce scrii  viaţa ta personală şi activitatea profesională? Te ajută sau te încurcă?

În general, mă inspir foarte mult din viaţa personală şi activitatea profesională, în scrierile mele.Cu siguranţă mă ajută.


9.Poți numi trei poeme haiku  de-ale autorilor români şi/sau străini care îți plac în mod deosebit și pe care ai fi vrut să le scrii tu însuți?

O să încep cu un poem străin pe care l-am citit la concursul "Sharpening the green pencil", care mi-a plăcut în mod deosebit:

letting go...
the butterflies I'll never
see again
(Asni Amin)

De asemenea, mi-au plăcut foarte mult şi mi-au rămas întipărite în minte următoarele:

seară cu dansuri
şi moarte în lumină-
efemeride
(Şerban Codrin)

ceaţă peste sat-
din ce în ce mai multă
şi pe-ai mamei ochi
(Cezar Florin Ciobâcă)

10.Ai publicat vreo carte de haiku? Ce  proiecte ai pe viitor?

Încă nu am publicat nicio carte, pe viitor poate că voi face asta.

sâmbătă, 4 iulie 2015

Despre imitație



Mihai Mateiciuc, participant la concursurile ROMANIAN KUKAI și HAIKU CLUB, mi-a trimis mesajul de mai jos cu rugămintea de a-l folosi pentru amorsarea unei discuții despre imitație la care vă provoacă atît pe cei care participați la concursul HC, cît și pe cei care participați doar la RK sau RH. Vă puteți spune părerea în comentarii la această postare. Nu vă impacientați dacă textul comentariului nu apare imediat, comentariile sînt moderate și trebuie să le validez, ceea ce poate lua ceva timp.

*

 „Tema va fi imitaţia poemului de mai jos pe cât e posibil”.

Cu acest îndemn duios - de regulă - debutează invitaţia dv. către membrii concursului Haiku Club. Însă, observ de o vreme că verbul a imita are de suferit mult, prin maniera în care este înţeles şi folosit în contextul acestui concurs ce se adresează, tocmai, unor practicanţi avansaţi. Nu cred că sunt singurul care crede în fidelitatea esenţială a unei bune reuşite poetice, potrivit regulei concursului. Asta rămâne ţinta.

Acest adevăr e departe de a fi atât de lesnicios pe cât pare. Nu "echivalenţele" [şi acelea aproximative, subiective] ar trebui - părea mea - avute în vedere, ci supunerea simpateică [nu totală ca-n cazul unei veritabile traduceri] faţă de mesajul estetic integral al poemului-model propus. În primul rând supunerea la sens; sensul poetic nu este semnificaţia cuvântului izolat ci, mai ales, rezultanta dintre spectrul său conotativ şi înţelesul [original] contextual: percepţia simultană a întregii reţele de relaţii ce leagă [elementul] de întreg.

Ei bine, pentru ca "naturalizarea" unui haiku străin să fie organică, atât faţă de valoarea intrinsecă creatoare a acestuia, cât şi faţă de literatură în cadrul căreia încercăm să-i cucerim o "cetăţenie"  proprie, trebuie să decidem - şi-aici dv. veţi decide - câteva reguli de respectat. E regretabil că unii "încetăţenesc", sub propria lor semnătură, un vers şi - uneori ceva peste - din cuvintele de dicţionar ale modelului de imitat. Imitaţia astfel înţeleasă [de unii] frizează facilul. O studiere retroactivă poate scoate în evidenţă această tendinţă, care, măcar de-ar fi soră geamănă cu fidelitatea unei intenţii de a "traduce", ar mai avea nevoie, pe lângă [şi poate chiar înainte de] talent, de o penetrabilă conştiinţă critică.

În concluzie, concursul HC este, fără doar şi poate, unul de TALENT, chiar şi pentru cazul când, lună de lună, ni se propune să mânuim un instrument lingvistic care este şi nu este numai al nostru, dacă e să ne raportăm la "arta imitaţiei".

Rog ca acest amendament, nemaliţios, să fie adus la cunoştinţă într-o rubrică pusă la dispoziţia membrilor celor două grupări de membri partipanţi la concursurile noastre.




Dan Norea spunea...

Domnule Mateiciuc, intervenția dvs este cât se poate de oportună. La etapa precedentă a concursului Haiku Club, 5 poeme au reluat versul "sporind liniștea", alte câteva poeme "sporind" și ele câte ceva. Cum poemele de pe locurile I și II se încadrează în acest tipic, există pericolul ca, în goana după puncte, această tendință să se generalizeze și concursul Haiku Club să devină unul de pastișe.

Nu vreau să intru într-o polemică de tipul plagiat-similitudine-hokandori, dar cred că interesul nostru, al tuturora, este să creem poeme originale, nu să câștigăm puncte cu orice preț.


calota.rodica spunea...

Cred ca viteza de adaptare a implantului este cea care determina productia de variatiuni pe aceeasi tema.Intocmai cum balegarul are nevoie de timp, in care diversitatea factorilor externi il transforma in mranita, sau in acel pamant de flori atat de cautat, tot astfel, acest gen de poezie are nevoie de distilare: haiku-ul este singurul gen care nu poate fi scris cand esti irascibil, nici cand esti suspicios, razvratit sau egoist, este genul care cere trairi aristocratice; mai rar veti gasi aici buni epigramisti sau pamfletari, pentru ca acestia din urma au nevoie de o epiderma mai groasa, pentru a rezista la stresul criticilor, pentru a lansa atacuri si a fi atacat. Haijinul are o piele fina, translucida, agitatia epigramistica pprodusa de cafea este inlocuita cu meditatia produsa de un ceai din plante aromate. Eu inca mai cochetez cu epigrama si cu epifenomenele cafelei, dar tot mai sper sa-mi decantez pornirile gregare si sa devin "cel mai rafinat haijin"(daca nu cumva este tautologica formularea!)

Ana spunea...

Mie mi se pare ca oricum sunt altfel haiku-urile si daca repeta acelasi vers - sensul vine din imbinarea tuturor versurilor.

Corneliu Traian Atanasiu spunea...



Imitația care ne interesează aici este soră geamănă cu acel mimetism inexplicabil și miraculos pe care-l realizează unele specii pentru a se identifica cu mediul. Hai să zicem, felul în care aripile deschise ale unui fluture ajung să semene la perfecție cu ochii unei bufnițe. Important aici este faptul că mecanismele prin care se realizează aceste lucruri sînt involuntare și par de-a dreptul magice.

Se întîmplă însă un lucru asemănător și în ce privește comportamentul uman în grupuri. Se copiază un pattern, un model, un tipar de a fi care face ca membrii grupului să semene între ei. E vorba de asemănări fizionomice, de gesturi, mimică și chiar de accent al vorbirii. Și lucrurile nu se întîmplă decît parțial voluntar. Există o mimare involuntară care seamănă pur și simplu cu molipsirea. Un exemplu este aici foarte bun. Copil fiind, stăteam trei luni, în vacanța de vară, la bunici la țară. Altfel eram bucureștean. Cînd mă-ntorceam de-acolo vorbeam cu accent (local) și colegii rîdeau de se prăpădeau de mine. Evident nu aveam nicio intenție să dobîndesc accentul respectiv. Se lipea însă de mine fără să-mi dau seama cum. Și nu scăpam de el decît după cîteva săptămîni. Redobîndindu-l pe cel vechi în anturajul reluat.

Există ceea ce se numește a face școală. Înțelesul fiind că o personalitate științifică sau spirituală înrîurește pe cei care-i stau în preajmă, indiferent dacă are sau nu vreo intenție pedagogică. Școala aceasta este mult mai temeinică și mai ales mai subtilă decît a instituțiilor unde învățătura se face sistematic. O carte a lui George Gamow, fizician rus, emigrat în SUA, autor al multor cărți de popularizare despre fizica nucleară, povestește despre miracolul de a face școală pe lîngă Niels Bohr. Nu cu, ci pe lîngă. În preajma, în grupul pe care-l coagula fizicianul în jurul său. Prin contaminare.

Cam asta aș vrea să înțeleg cînd propun imitarea unor haiku-uri bune. În preajma lor, încercînd să le imiți, se poate învăța mai mult decît pe alte căi. Printr-un efect de cîmp. Care te pătrunde și te iradiază. Mai ales dacă acest exercițiu îl face într-un grup afin care încearcă același lucru.

*

         Există evident mai multe înțelesuri ale lui a imita. Pentru ceea ce ne interesează la imitarea propusă în concursul HC, sensul ar fi: a lua ca model un haiku bun. Desigur nu poate fi vorba de o reproducere, de o copie servilă a poemului dat. Și nici de una facilă. Produsul trebuie să fie, pe cît posibil, un alt poem original. Dacă se poate spune așa, este vorba de o imitație originală.

         În cazul cel mai bun e vorba de ceea ce remarcă Mihai Mateiciuc: „supunerea simpatetică faţă de mesajul estetic integral al poemului-model propus […], (la) rezultanta dintre spectrul său conotativ şi înţelesul contextual: percepţia simultană a întregii reţele de relaţii ce leagă […] întregul”. Cred că o conștientizare limpede a ceea ce se spune mai sus, pentru a găsi cum să faci lucrul respectiv, este aproape imposibilă. Tocmai de aceea, a-ți propune să imiți ceva este realmente o chestiune de talent histrionic. Ceva care se face din surse și resurse pe care nu le cunoști și nu le poți dirija așa cum ai vrea. Dar, deși nu știi prea bine cum și ce faci, între maimuțăreală și reușită norocoasă, îți iese.

         Ca la toate concursurile-școală (asta este orice kukai, unde clasamentul se face prin votul participanților), important este jocul, întrecerea, nu ierarhia, care oricum se schimbă de la etapă la etapă. Faptul că prin concurs găsim o stimulare a contactului dintre cei care iubesc haiku-ul și un mod de a ne cultiva gustul și a progresa în scrierea lui.  

         Înțeleg că supărarea a venit de la repetarea unui vers – sporind liniștea. Eu nu cred că asta micșorează calitatea poemelor care au procedat astfel. Sigur că pare mai comod și că o exigență sporită însemna să folosești calapodul și să lucrezi cu alt material verbal. Dar riscul era să nu reușești totuși să faci un lucru de calitate.

         Chiar dacă n-au folosit sporind liniștea, 11 din cele 19 poeme au recurs la sporind, cuvîntul care realiza transfigurarea, alte două înlocuindu-l cu cuvinte cam cu aceeași valoare stilistică – adîncind și răspîndind.

         M-aș bucura dacă, în virtutea opțiunii pentru o înțelegere mai exigentă a imitației, a-ți menționa poemele care vi s-a părut că au făcut acest lucru cu brio (sau cu talent) și care vi se pare că au ratat pentru că au uzat de o imitație facilă. Discutăm altfel la concret. Eu mi-am spus părerea în comentariul etapei. Dar pot reveni în discuție.

Maria Doina Leonte spunea...
Ce-am înțeles eu din verbul „a imita” în contextul concursurilor HC este a împrumuta, pentru început, parfumul trandafirului, nu petalele, frunzele sau spinii. Stând lângă un trandafir, „fiind în școala lui”, ne umplem de parfum, apoi descoperim care îi sunt o parte din secretele producerii acelui parfum, ce sevă are, cu structură interioară, ce îmbinare a elementelor... În acest joc ne vom descoperi propriul parfum, propria formă, propria culoare ce îi vor face pe alții să ridice sprânceana a mirare și să arcuiască un zâmbet complice.

Eu, în temele care propun imitarea unui poem, încerc să imit forța din spatele lui, cea care îl face irezistibil. Doar că, uneori, mi se pare că forța aceea nu se poate desprinde de un cuvânt (cum a fost cazul verbului „sporind”), iar aceasta o consider, în ceea ce mă privește, o neputință. Am căutat altceva... am fost ispitită să înlocuiesc cu un sinonim, dar mi se părea că nu e fair play. Poate că am fost influențați de comentariul în care se arăta valoarea extraordinară a verbului „sporind”... Poate!. Comentariul atașat poemului care trebuie imitat este deosebit de util fiindcă ne arată clar valențele artistice și modul de realizare a acestora, însă, uneori poate constitui un fel de glob de cristal în care intrăm și nu mai putem ieși. Ce-ar fi să alternăm „resursele”: într-o lună să avem comentariu atașat poemului de imitat, iar în următoarea lună nu. Să fim puși în situația de a-i descoperi singuri strălucirile și umbrele. E doar o părere.
Profit de ocazie și mulțumesc public „școlii” domnului Cornel Traian Atanasiu și tuturor colegilor de concursuri :)

miercuri, 1 iulie 2015

INVITAŢIE DE PARTICIPARE - IULIE 2015



Am introdus înscrierea poemelor doar prin completarea
formularului online încorporat în

INVITAȚIA DE PARTICIPARE

trimisă în fiecare lună celor care sînt membri ai


Nu uitați: 
ca să ajungeți la formular
ori vă faceți un cont pe grup, ori intrați pe ROMANIAN KUKAI și căutați invitația postată pe data de întîi a fiecărei luni.

Dragi iubitori de haiku,

Astăzi vă invităm să participaţi la al 100-lea concurs RK, concursul lunii IULIE 2015. Concursul este organizat de ROMANIAN KUKAI, site unde găsiţi şi Regulamentul în detaliu, precum şi multe alte informaţii despre poezia niponă. Dacă participaţi pentru prima oară, este bine să citiţi în prealabil regulamentul concursului.

Luna aceasta, trebuie să trimiteţi un poem care
să includă cuvântul EFEMERIDĂ.*





 Cuvântul, fiind kigo de VARĂ,  
poemul vostru trebuie să se încadreze în atmosfera acestui anotimp.
Nu uitaţi că poemul e bine să aibă un singur cuvînt kigo,
restul cuvintelor pot în acest fel să aducă altă informaţie
pentru realizarea unor imagini cît mai complexe.


Drept model vă pot folosi poemele:

 seară cu dansuri
şi moarte în lumină-
efemeride
(Şerban Codrin, Marea tăcere)

fără CV-
pe crucea haijinului
o efemeridă
(Cezar Ciobîcă, Chemarea cocorilor)



Fiecare participant va trimite un singur haiku, respectînd în compunerea lui tematica anunţată

AMENDAMENT: 
Concursul nostru presupune că autorii poemelor votate nu sînt cunoscuți decît după publicarea rezultatelor. Se înțelege că participanții la concurs nu trebuie să prezinte poeme care, în orice fel, au putut fi văzute deja în texte tipărite sau afișate pe internet, nici înainte de, nici în timpul concursului. Din această lună, poemele recunoscute ca atare vor fi eliminate din concurs.
 
 Trimiterea poemului se face completînd toate rubricile din formularul de mai jos, apăsînd la sfîrșit butonul Submit/Trimiteți. Veți primi o confirmare imediat pe site și una ulterioară pe adresa email menționată de voi.

ROMANIAN KUKAI - IULIE 2015


    Numele și prenumele *
    nume pe care îl veți folosi și la votare

    Adresa email *
    adresă pe care veți primi confirmarea înscrierii

    Haiku *
    Vă rugăm să încercaţi să vă ortografiaţi poemul în acord cu obişnuinţa deja încetăţenită de a evita pe cît se poate alte semne de punctuaţie decît linioara de despărţire care marchează kireji-ul, precum şi majusculele (în afară de substantivele nume proprii cuprinse în el).

Lista tuturor poemelor pentru votare
va fi inclusă în invitația la vot afișată pe ROMANIAN KUKAI.
Anunțul va fi trimis personal și tuturor membrilor grupuluihttp://groups.yahoo.com/group/INFORMATIIROKU/


Termenele concursului sînt:

primirea poemelor pînă pe 14 IULIE ora 24 (a României),
votarea pînă pe 21 IULIE aceeaşi oră,
anunţarea rezultatelor pînă pe 27 IULIE 
  

Aşteptăm cu nerăbdare trimiterile voastre.


Nu mai trimit înștiințări pe lista LAPNO.
Dacă v-aţi obişnuit să vă sosească prin email
anunţurile, reamintirea şi ultima strigare
pentru concursul lunar
precum și tabelul voturilor
e musai să vă faceţi un cont pe:


Puteţi face acest lucru înscriindu-vă direct pe site
sau cerîndu-mi pe adresa
să vă trimit o invitaţie.

Pînă acum grupul are 121 de membri.