Despre natura haiku-ului (I)

Despre natura haiku-ului

Poemul haiku, originar din Japonia, se scrie cu succes într-un număr crescînd de limbi şi ţări. Deja se poate vorbi de tradiţii şi stiluri vestice, care au o valoare certă, independentă de haiku-ul japonez. Unde se situează, în acest context, haiku-ul scris în limba română? Este el haiku japonez sau, mai degrabă, îşi găseşte locul între stilurile apusene de haiku? Înainte de a răspunde la acestă întrebare, deoarece la noi s-a vorbit destul de mult despre haiku-ul japonez şi prea puţin despre cel vestic, să vedem cum se autodefineşte cel mai cunoscut stil de haiku apusean, cel scris în limba engleză.

Îi mulţumim şi pe această cale domnului David Cobb pentru materialul pus la dispoziţie, cu generozitate, cititorilor şi creatorilor de haiku români. În scrisoarea însoţitoare din anul 2000, el arată că acest text nu constituie, ca poruncile lui Moise, un set de principii cioplite în piatră, ci o contribuţie la discuţia şi descrierea haiku-ului în curs de desfăşurare.

Eseul a fost publicat prima dată în revista Orfeu din Tîrgu-Mureş (redactor-şef Ioan Găbudean),în nr. 11-12/2000. Fiind destul de lung pentru spaţiul nostru, îl vom publica în două părţi. (DD)

NATURA HAIKU-ULUI ÎN LIMBA ENGLEZĂ

David Cobb

Haiku-ul este originar din Japonia, dar de la mijlocul ultimului secol a devenit tot mai popular într-un număr crescînd de limbi şi ţări. Totuşi, în mod virtual oriunde a prins rădăcini haiku-ul – şi putem include aici Japonia însăşi – oamenii au păreri diferite privind natura sa. Unii îl privesc mai ales ca pe un gen de poezie, ca pe un fenomen literar. Pentru alţii el este o sursă de inspiraţie filosofică şi, într-un fel, de mare ajutor pentru stilul de viaţă ales, posibil inspirat de Zen. În fine pentru alţii haiku-ul reprezintă fascinaţia civilizaţiei japoneze, care atrage. Cititorii / scriitorii serioşi împărtăşesc ceva din toate aceste trei puncte de vedere, dar nu este neapărat necesar.

De asemenea, noi discutăm la nesfîrşit dacă nu cumva experienţa haiku-ului japonez (definită în termeni socio-culturali, literari, lingvistici şi ambientali) nu este prea exotică pentru a fi vreodată asimilată de Vest şi argumentăm asupra presupuselor reguli japoneze de a compune haiku – deşi nici măcar în Japonia nu a fost vreodată o unanimitate de vederi privind acest lucru.

Diferiţi specialişti care au căutat să transmită tradiţiile japoneze în Vest au fost adesea destul de subiectivi în selectarea exemplelor şi interpretărilor acesora.

Aşa că este puţin probabil, acum sau oricînd în viitor, să se ajungă la un consens informat şi complet privind natura haiku-ului.

Această lipsă a consensului nu i-a împiedicat pe scriitorii apuseni să scrie haiku: ei au scris în acord cu propriile lor cunoştinţe şi intuiţii artistice, astfel încît, după patruzeci de ani se poate vorbi de tradiţii şi stiluri apusene care au o valoare certă, independentă de haiku-ul japonez. S-ar putea argumenta aici că haiku-ul apusean datorează tot atît de mult celor şase principii comune din doctrina Şcolii de poezie imagistă (vezi anexa), cît şi exemplului japonez.

Pentru a recunoaşte şi a judeca haiku-ul, următoarele criterii sînt larg răspîndite în apus, dar ele pot varia în importanţă în acord cu punctele de vedere şi interesele subiective:

A. fidelitate faţă de spiritul haiku;

B. un sens al prezenţei;

C. o sumă de reguli convenţionale de scriere, incluzînd fragmentarea;

D. natura subiectului;

E. gustul poetic;

F. sensul proporţiei şi folosirea adecvată a formei.

A) Fidelitate faţă de spiritul haiku

În acest domeniu există un acord unanim al celor cu puncte de vedere diferite: aproape nimeni nu va susţine că forma haiku-ului este mai importantă decît spiritul său.

Deci, ce este acest spirit? Printr-un fel de abandonare egotică, voluntară sau întîmplătoare, poetul de haiku devine conştient de lucruri care au un impact brutal asupra lui şi care seamănă cu o revelaţie. (Prin lucruri se înţeleg aici obiecte fizice şi activităţi însufleţite care implică un contact cu obiectele fizice şi chiar cu emanaţii şi influenţe ale acestora, cum este vremea.) Aceste observaţii vor apărea de obicei în cursul vieţii obişnuite şi în situaţiile de fiecare zi.

Adepţii Zen-ului sînt tentaţi să interpreteze aceste observaţii ca momente de satori (adică de iluminare, cînd observatorul recunoaşte esenţa vieţii). Corolarul este, pentru un adept Zen, că doar experienţe actuale pot reprezenta substanţa haiku-ului; şi acestea trebuie păstrate ca „ale momentului”, “aşa cum este el“ şi “imediat“ (fără nici o intervenţie a proceselor mentale care ar putea deforma “momentul“ în scopuri artistice).

Alţii care acordă în continuare o mare importanţă “prospeţimii“ şi “autenticităţii“ sînt de părere că orice asemănare între spiritul Zen şi spiritul haiku este nepotrivită şi nu au reţineri în a folosi “experienţe reamintite“ sau amalgamări ale experienţelor, mai degrabă decît observaţia directă şi instantanee ca inspiraţie pentru haiku. Cu alte cuvinte, dacă un lucru este plauzibil, el nu trebuie neapărat să se fi şi întîmplat. Un număr considerabil de poeţi clasici de haiku japonezi erau imaginativi – de exemplu Basho şi Buson. Şi astăzi sînt destui cei cu un gust pentru fantastic, suprarealism şi haiku SF, atît în apus, cît şi în Japonia.

Există totuşi o opoziţie evidentă faţă de versurile aforistice, didactice şi sentenţioase. Deşi forma haiku-ului a fost folosită pentru a se scrie maxime şi epigrame, acestea lezează principiul haiku-ului “infăţişează şi nu spune“.

B) Un sens al “prezenţei“

Observaţiile sînt prezentate drept cazuri, nu ca generalizări, folosind aproape întotdeauna timpul prezent, pentru a da o nuanţă de imediat şi pentru ca poetul “să fie de fapt acolo“, deşi el/ea nu îşi declară prezenţa în poem prin folosirea pronumelui “eu“ (chiar dacă nu există nici o restricţie în acest sens).

Foarte puţini scriitori îmbrăţişează punctul de vedere extrem, potrivit căruia haiku-ul este creat ideal in situ şi nu trebuie finisat; cei cu o încredere fermă în ei ca poeţi tind să fie de acord că reconsiderarea şi retuşul exagerat pot distruge farmecul ingenuu al haiku-ului, dar pentru a crea literatură, un proces mai mult sau mai puţin nedefinit de rescriere este acceptabil (cum era şi la Basho), permiţînd poetului să zăbovească asupra percepţiei originare.

Scopul este acela de a oferi cititorilor, desenînd pe schema lor proprie de experienţă, şansa de a “simţi ei înşişi în interiorul“ observaţiei şi (fără nici o explicitare a simţirilor poetului) să împărtăşească o experienţă emoţională asemănătoare celei a poetului.

În haiku-ul japonez pot exista aluzii la lucruri pe care cititorul este de aşteptat să le cunoască (motive din legene, istorie, altă literatură) – cu alte cuvinte, lucruri care sînt prin nu se ştie ce mijloace “prezente“ - dar pînă acum scriitorii de haiku în limba enleză s-au ferit să le folosească.

Kireji

Începătorii în scrierea haiku-ului sînt sfătuiţi să nu aibă trei imagini distincte în poemele lor, adică să nu fie prezente două cezuri în acelaşi poem, marcate prin liniuţă, punct sau doar prin ruperea versurilor. În plus, vă amintiţi? trebuie să scriem şi mai puţine poeme nefragmentate, care, dacă nu sîntem atenţi, apar uneori ca o sentinţă ruptă după principiul viermelui tăiat Dar nu vom vorbi astăzi despre cele două fragmente care compun poemul, ci despre pauza care le desparte.

Să vedem ce scrie despre kireji Robert Spiess (1920-2002), poet american de haiku, renumit teoretician şi mulţi ani editorul uneia dintre cele mai importante reviste de haiku din lume, Modern Haiku.

Am corespondat puţin cu Robert Spiess, care mi-a trimis minunata lui carte de haiku The Cottage of Wild Plum - Coliba prunului sălbatic (1991), cu o dedicaţie semnată simplu: Bob.(DD)

KIREJI

Un haiku original capătă o parte a esteticii sale din kireji, acest scurt moment de pauză; şi oricît de scurt ar fi haiku-ul, de obicei referindu-se la un moment, pauza sa foarte scurtă îi dă calitatea de creatură negrăbită, de fiinţă chiar înceată. Haiku-ul este antiteza agitaţiei şi, în consecinţă, este salutar în vieţile noastre în aceste timpuri de stres şi activitate frenetică.

(Robert Spiess, Speculations, 689, în Modern Haiku, vol. XXIX, no. 2, summer 1998)

Prima lansare de carte RK

După doi ani de activitate online, cei care au luat parte la concursurile noastre se pot bucura de primele volume editate pe hîrtie. Sîmbătă 11 aprilie, ora 11, la sala AGIP din bd. Dacia 26 (aflată pe colţ cu Piaţa Romană) vor fi lansate volumele:

· Primul cocor

· Antologie de haiku RK

Primul cocor este un volum pregătit şi editat de membrii grupului Romanian Haiku la împlinirea unui an de cînd se desfăşoară concursul săptămînal. Un grup de persoane mai inimoase, Dan Norea, Valeria Tamaş, Corina Ion, Ion Untaru şi Livia Ciupav, a pregătit îndelung volumul.

În volum sînt incluşi următorii 17 autori care şi-au dat acceptul şi au participat financiar la tipărirea lui: Corneliu Traian Atanasiu, Corneliu Beldiman, Henriette Berge, Sorin Toma Boc, Oana Bold, Livia Ciupav, Marcel Cuperman, Corina Ion, Djamal Mahmoud, Ioan Marinescu-Puiu, Dan Norea, Ion Răşinaru, Valeria Tamaş, Mariana Tănase, Maria Tirenescu, Monica Trif, Ion Untaru, Sorin Zaha. Paginile fiecărui autor sînt precedate de o fotografie şi de o mică notă biografică.

Volumul cuprinde în prima parte poemele premiate în cele 52 de săptămîni, iar în partea a doua încă 12 poeme selectate de fiecare autor din cele cu care a participat la concurs. Grafica volumului a fost asigurată de Corina Ion.

Antologie de haiku RK este un volum care ţine să respecte ideea de antologie în sensul calitativ. Este un volum aniversar, marcînd împlinirea a doi ani de activitate a celor ce participă la concursurile lunare ROMANIAN KUKAI (haiku şi senryu), dar şi la cele săptămînale de pe Romanian Haiku. Volumul, mignon şi auster ca format, grupează un număr de 82 de haiku-uri alese din circa 3400 prezentate în 24 concursuri lunare, 69 de concursuri săptămânale şi 5 de senryu. Ambiţia lui este să fie o culegere de texte „alese” care să fie haiku-uri autentice şi să poată reprezenta valoarea reală a creaţiilor ocazionate de aceste concursuri.

Am ales să finanţez singur volumul, tocmai pentru a nu exista dispute legate de prezenţa cantitativă a autorilor în paginile lui. Am hotărît, de asemenea, să-i încredinţez Manuelei Miga, autor consacrat printre iubitorii de haiku, întreaga responsabilitate a selecţiei şi modului de prezentare a volumului. În măsura în care ceea ce a făcut are şi o amprentă subiectivă, ea este aceea firească a personalităţii oricărui creator autentic. Ceea ce a contat în primul rînd în înşiruirea poemelor a fost o anume coerenţă „percepută – cum spune cea care a întocmit-o - ca o fericită unicitate”.

Importante fiind poemele, autorii nu sînt asociaţi cu ele pe parcursul antologiei. Lista celor 36 de autori cuprinşi în volum, însoţită de numărul paginilor la care se găsesc poemele care le aparţin, se află la sfîrşitul volumului. Iat-o, cu numărul poemelor selectate în paranteze:

Adam, Maria (1), Atanasiu, Corneliu (7), Beldiman, Corneliu (1), Berge, Henriette (3), Bogdan Wurm, Doina (1), Bold, Oana (2), Ciupav, Livia (7), Cohn Botea, Jules (1), Creţu, Radu (1), Dale, Magdalena (3), Dalian, Loredana Florentina (4), Dan, Florică (1), Eftimie, Tefta (1), Enăchescu, Adina (1), Ghika, Ada (1), Grigoriu, Adrian (1), Horonceanu Bernevic, Tincuţa (1), Iancu, Vali (2), Ion, Corina (1), Iordan-Dorobanţu, Gabriel (3), Leş, Felicia (1), Marcian, Gabriela (1), Marinescu-Puiu, Ioan (5), Moldovan, Vasile (1), Muntean, Flavia (2), Nakata Soriu (3), Norea, Dan(5), Pop, Anghel(1), Radu, Dumitru (1), Radu, Rafila (1), Răşinaru, Ion (2), Ruse, Ana (2), Tamaş, Valeria (8), Tirenescu, Maria (1), Ţară, Eduard (1), Untaru, Ion (5)

Deşi, cum am spus, selecţia nu a ţinut cont de numele şi renumele autorilor şi nici de faptul că unele poeme au fost sau nu premiate, există totuşi o diferenţă marcată între numărul mare de poeme selectate la unii autori şi numărul mic al altora. Principalul motiv este baza de selecţie, şi anume, faptul că participanţii la concursul săptămînal au intrat la selecţie cu un număr de peste 200 de poeme fiecare, în timp ce aceea care au participat doar la concursul lunar au avut doar un maximum de circa 20.

Tuturor celor 36 de autori cuprinşi în antologie le ofer gratuit cîte 3 volume pe care le vor primi prin poştă.

Cîteva cuvinte despre haiku-ul japonez...

Acum trei ani a apărut în revista Albatros un eseu remarcabil, scris de Susumu Takiguchi, despre “regulile” atît de contradictorii ale haiku-ului, care îi fac pe poeţii din jurul lumii să vorbească simultan, dar fără să fie capabili să-şi înţeleagă unii altora limbajele haiku.

Din păcate, din lipsă de timp, articolul a fost tradus în limba română cu un program de traducere şi a fost prea puţin stilizat. Se oferă cineva dintre voi, pasionaţii de haiku, buni cunoscători de limba engleză, să-l re-traducă? (Eventual, materialul poate fi împărţit între doi-trei traducători, dintre care unul, la sfîrşit, va unifica şi stiliza rezultatul.)

Pînă atunci, ne-am gîndit să prezentăm doar un ciot- cîteva idei scoase din context - despre scrierea haiku-ului japonez. (DD)

Cîteva cuvinte despre scrierea haiku-ului japonez

Pentru cei născuţi în cultura japoneză, bazele haiku-ului: kigo, 5-7-5 sau kireji şi tot fundalul literar din care au derivat sînt predate la şcoală. Cine începe să scrie în mod conştient haiku, nu are nevoie de un set de reguli, ci doar să i se reamintească unele repere în scrierea haiku-ului şi, bazat pe ele, să fie îndrumat să scrie un haiku bun.

*

În afara Japoniei, este de dorit să umplem golurile de cunoaştere ale începătorilor în haiku, fără a-i bombarda cu numeroasele “reguli”.

*

Pe lîngă lucrurile tangibile, în haiku-ul japonez sînt şi unele lucruri intangibile:

• spiritul haiku
• simţul evaziv al umorului
• un simţ sau o trăire a conciziei
• un simţ al detaşării
• calea distinctă a haiku-ului de a privi lucrurile (tangenţial şi un pic pieziş)
• yojah (simţiri de durată şi reverberante)
• ritmul haiku
• multe dintre valorile haiku-ului japonez (wabi, sabi, shiori, hosomi, aware, yugen etc.)

(după Susumu Takiguchi, Marea Britanie, în Albatros nr. 2 (7) 2006, anul XIV, serie nouă)

Despre cinema şi haiku

Ne-am propus să prezentăm azi cîteva fragmente din cartea Timp cu pecete a regizorului rus Andrei Tarkovski (1932-1984), în care este vorba de analogia dintre cinema şi haiku. Prin ce se aseamănă şi prin ce se diferenţiază cele două arte? Care este punctul lor forte? Dar slăbiciunea lor?

Ar trebui să ne reamintim mereu că materia haiku-ului, ca şi a filmului, rezultă din observarea directă a faptelor concrete ale vieţii şi nu din recurgerea la simbol, alegorie şi alte figuri de stil, specifice altor genuri de artă.

Cartea merită să fie citită în totalitate, fiind scrisă de un artist şi un om de înaltă spiritualitate creştină. (DD)

Andrei Tarkovski

Despre cinema şi haiku

Ce este deci esenţial în munca unui regizor? A sculpta în timp. Aidoma unui sculptor, care ia un bloc de marmură şi, conştient de forma viitoare, înlătură tot ce nu aparţine acesteia, cineastul are în mîini „un bloc de timp”, o masă imensă de fapte ale existenţei, din care elimină tot ce nu-i este necesar, conservînd ceea ce va trebui să se constituie în componente ale imaginii cinematografice. O operaţie de selecţie comună tuturor artelor.

Există, apropo de asta, o expresie deja oarecum scîlcită, cea a „cinematografului poetic”. Ea desemnează un cinema care, în imaginile sale, se îndepărtează de faptele concrete pe care viaţa reală le oferă pe tavă, revendicînd, totuşi o coerenţă în construcţie. Este riscant pentru cinema să se îndepărteze de natura sa adevărată. „Cinematograful poetic” apelează la simbol, alegorie şi alte figuri de stil care n-au nimic de-a face cu bogăţia imaginii proprii cinematografului.

*

Se impune o precizare. Dacă timpul apare în cinema sub forma faptului, acesta din urmă nu poate fi pus în lumină decît prin observarea sa directă. Observaţia este, în ultima instanţă, elementul de bază al cinematografului: îl impregnează pînă la ultima sa părticică.

Cunoaştem forma tradiţională a vechii poezii japoneze, haiku-ul. Serghei Eisenstein cita cîteva astfel de poeme:

„o mînăstire veche

sub clarul de lună îngheţat--

urletul lupului”

*

„tăcerea cîmpului--

zburînd fluturele

adoarme”

Eisenstein găsea în ele un exemplu pentru a ilustra cum trei elemente distincte, montate împreună, pot produce o calitate de alt ordin decît oricare dintre ele. Dar, dacă acest principiu aparţine poeziei haiku, nu-i mai puţin adevărat că nu este specific artei cinematografice. Ceea ce m-a atras mai degrabă la acest tip de poezie sînt precizia, puritatea, grija pentru caracterul unitar al observaţiei.

„undiţa

abia atinsă de drumul

lunii pline”

*

„roua căzută--

picăturile pe spinii

tufei de porumbe”

Observaţie în stare pură! Adevărul ei îi atinge pînă şi pe cei văduviţi de orice urmă de sensibilitate, făcîndu-i să resimtă forţa poeziei sau să vadă imaginea din viaţă (iertaţi-mi această platitudine) surprinsă de autor.

Chiar dacă sînt suspicios faţă de orice analogie între formele artistice diferite, exemplul acestei poezii mi se pare aproape de esenţa cinematografului. Cu atenţie însă la marea diferenţă: în vreme ce poezia şi proza folosesc cuvinte, filmul se naşte din observaţia directă de viaţă, ceea ce constituie cheia poeziei filmice, imaginea cinematografică fiind, prin însăşi natura ei, observarea fenomenelor desfăşurîndu-se în timp.

*

Nici o artă nu se poate compara cu cinematograful în privinţa forţei, exactităţii, asprimii cu care face să fie perceput faptul şi materia trăind şi transformîndu-se în timp. Este un motiv serios să fii iritat de pretenţiile „cinematografului poetic”, care implică o ruptură cu faptul şi realismul temporale, înlocuindu-le prin manierism sau afectare.

*

Nu voi obosi să repet în ce mare măsură condiţia sine qua non, adevăratul criteriu de construcţie plastică a unui film este autenticitatea sa în raport cu faptele vieţii. De aici îşi trage caracterul cu totul unic, pe care sînt departe de a i-l conferi compoziţiile plastice ale unui autor care l-ar investi cu vreo misterioasă turnură a gîndirii sale, din care se nasc, de altfel, simbolurile facile, repede prefăcute în clişee. Puritatea cinematografului, forţa sa particulară, nu ţin de potenţialul simbolic al imaginilor sale, fie ele cît de îndrăzneţe, ci mai degrabă, de ceea ce ajunge să exprime prin imagini tot ce poate avea un fapt mai concret şi mai unic.

*

În totul, nimic mai mult decît o observare modestă şi simplă a vieţii. Acest principiu are ceva din arta zen, unde observaţia asupra vieţii se transformă, paradoxal, în percepţia noastră, într-o sublimă imagine artistică.

Andrei Tarkovski, Timp cu pecete (traducere din limba franceză de Cristian Tudor Popescu, apărută în Adevărul literar şi artistic din iarna 1992-1993)

ROMANIAN KUKAI - DOI ANI

Se împlinesc azi doi ani de la lansarea primei invitaţii de participare la concursul ROMANIAN KUKAI. S-au desfăşurat de atunci 24 de concursuri de haiku cu un total de 904 participări şi 119 participanţi diferiţi.

Şi au avut loc, de asemenea, 5 concursuri de senryu cu un total de 124 participări.

Cîteva tabele şi grafice legate de participare, cîştigători şi fidelitate găsiţi în secţiunea Tabele, grafice de pe calaméo.

Succesul de public ne obligă însă să trecem la o nouă etapă în care accentul să fie deplasat pe calitate. Al treilea an de concurs va marca o schimbare în aprecierea poemelor. Juriul va încerca să stabilească o ierarhizare mai conformă cu exigenţele pe care trebuie să le îndeplinească poemele veritabile. Şi va asigura şi comentarea celor mai bune poeme.

Începînd de la sfîrşitul primăverii trecute, am găsit o oportunitate nebănuită pentru a stoca pe internet informaţia necesară atît iniţierii în poezia niponă, cît şi a unei mai potrivite cunoaşteri a comunităţii pe care o formăm cu toţii, dar şi a ceea ce facem zi de zi. Pe un site generos, calaméo, am înfiinţat BIBLIOTECA ROMANIAN KUKAI, unde se pot găsi azi 8 antologii, 16 plachete de autor, 7 publicaţii cu grafice şi tabele (imposibil de publicat altfel) şi secţiunea Cărţi şi autori (cu 5 publicaţii) în care încercăm să adunăm informaţii despre autori, cărţi şi reviste. În felul acesta, comunitatea iubitorilor de haiku va fi mai conştientă de dimensiunile ei şi va beneficia de o bază de date mai consistentă şi uşor accesibilă.

Două noi site-uri testează posibilitatea ca autorii să coopereze în a ţine la curent comunitatea cu rezultatele participanţilor români la concursurile din afară: Prezenţe româneşti (cu 10 postări pînă acum), şi cu volumele publicate în limba română: Raftul cu cărţi, (6 postări deocamdată). Oricine doreşte şi are abilitatea necesară poate fi autor pe site-urile respective.

În luna aprilie, avem şi o premieră: apariţia primelor două volume de haiku (pe hîrtie) ale celor care au participat la concursurile lunare şi săptămînale. Ambele sînt volume aniversare. Cel al grupului ROMANIAN HAIKU este realizat cu ocazia împlinirii unui an de cînd se desfăşoară concursul săptămînal şi cuprinde poemele premiate la acest concurs, precum şi un număr restrîns de alte poeme ale autorilor care au fost de acord cu participarea şi au finanţat volumul.

Al doilea volum este mai ambiţios în ce priveşte selecţia şi vrea să fie o antologie a poemelor care s-au prezentat la toate concursurile online – lunar de haiku, trimestrial de senryu şi săptămînal (de haiku şi senryu). Numărul poemelor alese este foarte mic, doar 82 din circa 3400, totul a ţinut însă doar de competenţa şi responsabilitatea celui ce a întocmit culegerea, fără să ia în considerare felul cum s-au clasat poemele în concurs, cine erau autorii şi mai ales cine era sau nu dispus să-şi plătească publicarea.

Despre ceea ce am făcut de-a lungul acestor doi ani, puteţi afla detalii dacă accesaţi grupajele aflate sub etichetele ce şi cum facem (56 de postări) şi intenţii şi realizări (22 de postări) referitoare la iniţiative, proiecte, tatonări, încercări şi reuşite sau insuccese.

INVITAŢIE DE PARTICIPARE APRILIE 2009

Dragi iubitori de haiku,

Astăzi vă invităm să participaţi la al 25-lea concurs RK, concursul lunii APRILIE 2009. Concursul este organizat de ROMANIAN KUKAI, site unde găsiţi şi Regulamentul în detaliu, precum şi multe alte informaţii despre poezia niponă. Dacă participaţi pentru prima oară, este bine să citiţi în prealabil regulamentul concursului.

Luna aceasta, trebuie să trimiteţi un poem care să includă cuvîntul CUC în oricare din înţelesurile sale şi în oricare din formele sale gramaticale. Cuvîntul este un kigo de primăvară şi poemul vostru trebuie să se încadreze în atmosfera acestui anotimp.

Fiecare participant va trimite un singur haiku, respectînd în compunerea lui tematica anunţată, numai pe adresa concursului – soimana@yahoo.com. Deoarece se votează poeme anonime, este indicat să nu trimiteţi poeme care au fost afişate sau publicate sub numele vostru anterior, oriunde în altă parte. Şi nici să nu-l postaţi în altă parte pînă la sfîrşitul etapei de concurs.

Noi le vom trimite pentru a fi apreciate de dv. identificate doar prin numărul pe care îl vor avea în lista tuturor celor primite.

Termenele concursului sînt:

· primirea poemelor pînă la 14 aprilie ora 24 (a României),

· votarea pînă la 21 aprilie aceeaşi oră,

· anunţarea rezultatelor pînă la 27 aprilie.

Singura adresă la care trebuie să trimiteţi corespondenţa pentru concurs este:

soimana@yahoo.com

Tot ce trimiteţi la alte adrese nu e luat în consideraţie pentru concurs.

Pentru ca textul dv. să nu fie alterat datorită modului diferit de a vedea diacriticele la destinaţie, e bine să-l trimiteţi în ataşament, aşa cum trimitem şi noi această invitaţie.

Poemele odată trimise nu mai pot fi corectate.

Nu uitaţi să semnaţi sub poem şi vot cu numele pe care îl doriţi afişat (care poate fi altul decît cel afişat de email). Numele votantului trebuie confruntat cu al participantului pentru că nu vă puteţi vota propriul poem.

Vă rugăm să încercaţi să vă ortografiaţi poemele în acord cu obişnuinţa deja încetăţenită de a evita pe cît se poate alte semne de punctuaţie decît linioara de despărţire care marchează kireji-ul, precum şi majusculele (în afară de începutul poemului şi de substantivele proprii cuprinse în el).

Poemele fără semnătură sub ele (şi nu în adresa email sau oriunde în altă parte) şi cele care nu vor respecta ortografierea de mai sus vă vor fi înapoiate pentru a le corecta.

Aşteptăm cu nerăbdare trimiterile voastre.

Corneliu Traian Atanasiu

Magdalena Dale

Maria Tirenescu