Pentru poemul Lavanei Kray
gheață subțire -
la chemarea mamei
vine doar ecoul
s-au primit 5 comentarii aparținând următorilor autori Rodica C. Calotă, Ana Drobot, Tania Gogan, Lucreția Horvath și Irina Țipordei.
Autoarea poemului, după ce a citit comentariile fără a le ști autorii, a declarat câștigător textul scris de Tania Gogan.
Prima parte (gheață subțire) aduce în prim-plan cadrul unei zile de iarnă și ne teleportează direct în lumea copilăriei, unde totul era acoperit de zăpadă, inclusiv iazul/ pârâul din preajmă, care, în iernile geroase, se transforma într-un adevărat patinoar. Copiii, în general, vrăjiți și atrași de mirajul zăpezii, al gheții, nu dezvoltă simțul pericolului. Pentru ei nu există nicio amenințare, deoarece ei știu instinctiv că îngerii lor păzitori sunt pretutindeni, gata să intervină, orice ar fi.
Chemarea mamei (oare de câte ori nu s-a lăsat auzită vocea inconfundabilă a mamei în jocurile noastre interminabile, pentru a ne aduce târziu acasă, când pentru noi, pe atunci, timpul fizic nici nu exista) face direct, dar subtil, joncțiunea între cele două planuri. O mamă presimte întotdeauna și de la mare distanță amenințarea... De data aceasta însă, într-o anumită zi de iarnă, la chemarea ei, vine doar ecoul - cuvântul cheie - care aici capătă valențele și dimensiunea unei realități înspăimântătoare. Ecoul este un fenomen al naturii care multiplică sunetul, cuvintele rostite, numai atunci când lovește o suprafață tare, până când nu mai există posibilitatea auzirii lor. Ecoul este fără răspuns și fără întoarcere. În cazul de față, sintagma gheață subțire sună chiar de la început ca un avertisment.
În concluzie, poemul impresionează prin sobrietate și dramatism, dar în același oferă posibilitatea interpretării lui și în nuanțe mai puțin grave…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu