Imaginea orizont şi cadrul decupat

De multe ori, una din imaginile poemului este înglobată în cealaltă. Este ca şi cum o primă imagine ar deschide un orizont în care, printr-un zoom, un aparat foto ar focaliza pe o a doua inclusă în această primă deschidere.

Prima imagine devine astfel zarea în care evoluează scena surprinsă de cea de a doua. Este, în primă instanţă, cadrul spaţio-temporal, localizarea, datarea, fundalul evenimentului sau momentului haiku. Dar nu un oarecare cadru neutru, o ramă sau o cercevea pasivă, ci o ambianţă dinamică, un climat, o atmosferă, un cîmp de forţe care o pătrunde şi îi dă o formă interioară celei de a doua. Prima imagine deschide astfel o perspectivă întregului poem şi îşi pune amprenta asupra a tot ce va urma.

Fără pretenţia de a da o listă cît de cît completă a tipurilor de imagine orizont şi a posibilităţilor de cuplare cu cea de a doua imagine, folosind doar cîteva din poemele lui Şerban Codrin, pot fi enumerate:

a)   un simplu fond auditiv: muzică mută – aici un oximoron care pregăteşte paradoxal auzul pentru o senzaţie vizuală ulterioară:

Muzică mută –

înserări cu rapiţă

vibrând pe şesuri

b)  un cadru natural circumstanţial: ploaie cu soare – o situaţie cu conotaţii emoţionale deja codificate simbolic în care gestul nonşalant al deschiderii (hainei şi sufletului) se încadrează perfect:

Nimeni pe stradă

nu-şi încheie hainele –

ploaie cu soare

c)   o localizare spaţială: sat părăginit – precizarea locului impregnînd poemul cu o întreagă atmosferă wabi-sabi:

Sat părăginit –

prin geamuri luminează

măceşi în floare

lungul cărării – privirea primeşte o indicaţie de perspectivă a ulterioarei explorări care va fi mereu contrazisă de ţîşnirea intempestivă a şopîrlei:

Lungul cărării –

câte-o şopârlă-n fugă

numai de-a latul

d)  o îndeletnicire umană: lectură în zori – capabilă aici să fie percepută şi la figurat, în zorii vieţii, cînd lecturile sînt extrem de fecunde:

Lectură în zori –

de pe carte cu palma

adun polenul

desăvârşindu-şi / cu răbdare lucrarea – gerunziul creează doar un cadru modal pentru o acţiune nenumită (ecloziunea) ale cărei efecte apar în a doua imagine:

Desăvârşindu-şi

cu răbdare lucrarea –

coji de ou sub cuib

descălţându-se  / cu un picior pe altul – din nou modalitatea răzbate din gestul din care pare să izbucnească noul anotimp:

Descălţându-se

cu un picior pe altul –

zintâi de vară

e)   o atitudine umană: fără iluzii – care-şi va pune amprenta pe cea de a doua imagine:

Fără iluzii –

dintre cireşe aleg

pe cele-amare

f)    un sindrom al muncii ţăranului, vechi dureri în mâini, care introduce în atmosfera trudei de zi cu zi

Vechi dureri în mâini –

sapa răscolind primul

cuib de cartofi noi