Doar (II)

În prima parte, am remarcat modul de extremă concizie în care, folosindu-l pe doar, este scos în evidenţă un exemplar singular plasat într-un loc pustiit pentru a evoca singurătatea. Doar poate îndeplini însă şi alte funcţii cu aceeaşi eficienţă.

El poate marca, pervertirea sau dispariţia unui lucru (care rămîne viu şi autentic doar în amintire).

O pocnitoare. / Colindul copiilor / doar o amintire (Duţu Niţu)

O vijelie – / păpădia a rămas / doar amintire (Vasile Smărăndescu)

Tot cu ajutorul lui doar, e evidenţiat faptul că ceva nu (mai) corespunde exigenţelor, că aşteptările, oarecum fireşti de pînă acum, ne sînt înşelate:

Toamna asta – / doar risipă de frunze / şi nimic altceva. (Doru Cosmin Radu)

Toamnă de aur. / În mâna care cere / doar o monedă (Dumitru Radu)

Un cerşetor orb. / În palma întinsă / doar fulgi de nea (Ana Udrea)

Ciuta-nsetatã / la izvorul îngheţat. / Doar cer, doar oglinzi... (G. Corbu)

Amurg sângeriu / nici un bujor în grãdinã - / vântul, doar vântul ... (Mioara Gheorghe)

Pe sanie / doar câteva vreascuri / iarna în toi (Elena Manta Ciubotariu)

Există o contrariere a observatorului: toamna e doar risipă, abundenţă aurită nu se revarsă ca mărinimie, izvorul nu mai adapă, coloritul ceresc al amurgului nu mai are pandant pe pămînt, săracul nu mai are cu ce se-ncălzi. Peste tot doar penurie şi calicie.

În alte situaţii, atmosfera momentului este confirmată în mod expresiv printr-o anume excepţie care întăreşte o regulă:

Octombrie – / doar luna se scaldă / în mare... (Radu Patrichi)

Un câine pribeag / adulmecă ceaţa: / doar frunze arse (Cristina Crăsnaru)

vară fierbinte – / doar umbrele ciorilor / răcoresc câmpul (Henriette Berge)

noapte fără somn – / doar greierii mai luptă / cu maneliştii (Gabriel Iordan-Dorobanţu)

pisoii în cojoc – / pentru prima ninsoare / iau doar paltonul (Ana Ruse)

Doar poate scoate în evidenţă şi urme din care se poate deduce o faptă reprobabilă sau o anume reacţie tăcută la o întîmplare nedorită.

Doar pene pe jos. / Mîţa-i sătulă: bestia, / să-nghiţi un cântec... (Jules Cohn-Botea)

Ariciul e mort - / Doar acele pinului / Împung tãcerea (Ioan Marinescu)

Doar poate să inducă însă şi o moţiune de reabilitare a unui lucru mărunt, insignifiant, efemer care dă în vileag neaşteptat puterea nebănuită şi misterioasă a mai nimicului.

Doar o petală... / Limba ceasornicului / a încremenit (Amalia Voicu)

Între mâlul greu / şi cerul de-azururi plin, / doar un nufăr alb (Paula Romanescu)

Zmeul rupt... / Doar sfoara / îşi aminteşte zborul (Victor Zoica)

În fine, doar poate să pregătească o surpriză minimalizînd faptul pe care îl introduce, pentru ca apoi un şi augmentativ să-l transfigureze într-o întîmplare cu totul şi cu totul ieşită din comun:

noaptea orbului / doar cântatul unui cocoş / şi-un dor de lunã (Rafila Radu)

aproape la fel ca în:

În urma broaştei / (doar) un plescăit în noapte / şi luna în ţăndări (Eduard Ţară)

unde doar este subînţeles.