Continuăm serialul exerciţiilor de îmbunătăţire a unui poem pe care ni-l oferă Şerban Codrin.
*
Propun încă un citat (5-8-5):
Noapte de-o vreme...
Luna un pic cuibăreşte
în hornul casei
În primul rând, hornul casei este, stilistic, redundant. Ajunge hornul, se subînţelege al casei. A doua redundanţă, de altfel foarte întâlnită de la începători până la mari maeştri: noapte, lună.
O variantă de lucru ar fi:
Noapte de-o vreme –
luna un pic ciobită
cuibărind pe horn
A dispărut o primă redundanţă si s-a introdus o nuanţă a conceptului estetic de sabi, savoarea dispariţiei lente a lucrurilor. Încă o variantă de lucru:
Un pic ciobită
aceeaşi lună din veac
cuibărind pe horn
În orice caz, a dispărut a doua redundanţă. Cu puţină inspiraţie ajungem la:
Un ou de barză –
luna un pic ciobită
coboară spre horn
Şi, în sfârşit, această propunere:
Un ou de barză –
spre cuib coboară luna
un pic ciobită.
Un ou de barză sugerează primăvara. Jocul nuanţelor efemer/ etern dă lărgime viziunii. Categoria estetică sabi imprimă întregului poem o nuanţă oarecum existenţialistă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu