Anastasia Dumitru face o primă şi succintă prezentare a colocviului care s-a desfăşurat la sfîrşitul săptămînii trecute la Constanţa. Îi mulţumim pentru intervenţie şi aşteptăm şi imaginile promise.
*
Haibunul între jurnal de călătorie şiColocviul Naţional de Lirică Japoneză, ediţia a XV-a: proză poetică
,,Cu tristeţe mă despart de voi[1]
ca o scoică ruptă din carnea-i,
plec, iar toamna se-ndepărtează”
(Bashô – Călătorie spre nord)
Articolul de faţă este ca o continuare a celui semnat de Iulian Băicuş în eseul Japonia într-o ceaşcă de ceai aburindă (Sporovăind despre Japonia cu Roland Barthes, Nicolae Steinhardt, Okakura Tenshin, Claudia Golea şi Mircea Eliade), a se vedea Contrafort, nr. 7-8, (165-166), din iulie-august 2008. Mi-a fost dat să mă întâlnesc şi eu cu miracolul japonez, mai precis cu fenomenul HAIKU şi cu revista Albatros la Constanţa, unde anual se organizează colocviul naţional. S-au împlinit 16 ani de la fondarea Societăţii de Haiku din Constanţa, înfiinţată la 18 ianuarie 1992 de I. Codrescu. M-am ataşat de lirica japoneză tocmai datorită simplităţii cu care transpune esenţa în câteva stihuri asemeni unui diamant, ca o ceremonie a ceaiului, ca o ikebana, ce surprinde, impresionează, captează clipa, sustrăgându-ne din contingent. Aşa am devenit membră a societăţii de Haiku, aşa am cunoscut personalităţi din lumea literaturii.
În zilele de 5-6-7 septembrie anul curent am participat în la Colocviul Naţional de Lirică Japoneză, ediţia a XV-a. Programul a fost interesant şi variat: lansări şi prezentări de carte, atelier de creaţie, comunicări, eseuri, expoziţie de haiga. Invitaţii numeroşi: din Constanţa, Bucureşti, Bacău, Slobozia, Iaşi, Cluj, etc au susţinut lucrări şi au partipat la dezbaterea: Haibunul între jurnal de călătorie şi proză poetică.
Enumerăm câteva titluri ale lucrărilor: “Biotehnologiile şi poezia vizuală, cu foto-haiku în lumea clonelor” -Cornelia Atanasiu (Bucureşti), “Autoare haijine din România” -Florin Grigoriu (Lehliu-Gară), “Haijini români premiaţi în ţară şi străinătate”- Adina Enăchescu (Râmnicu-Vâlcea), “Proză scurtă” – eseu, Arthur Porumboiu (Constanţa), “Jurnalul de călătorie vs proză poetică”, Anastasia Dumitru (Constanţa), “Haibun între teorie şi practică”-Alexandra Flora Munteanu, “Potenţialul haibun, în era hypertext, sau despre web 2.0 în versiune japoneza”-Petre Fluieraşu (Bucureşti), ”Precursori ai jurnalului de călătorie”-Laura Văceanu. Deasemnea s-au lansat cărţile: “Haiku pre limba românului” de George Puşcariu (Braşov), “Efigiile clipei” de Ana Ruse (Constanţa), “Degete pe pian” de Midori Tanaka (Japonia), “Valea cu dropii”de Ion Faiter (Constanţa), “Scrisori pe frunze” de Rafila Radu (Iaşi), Testamentul din strada nisipuri, de Şerban Codrin (Slobozia), “Cioburi în noapte” de Petre Fluieraşu (Bucureşti), "Şi copiii se îndrăgostesc" de Florentina- Loredana Danilă (Slobozia).
La acest eveniment cultural au mai participat şi Ovidiu Dunăreanu, preşedintele Filialei Constanţa a Uniunii Scriitorilor din România, epigramistul de la Cluj, Ioan Marinescu, Stela Moise, Radu Creţu, Mihaela Petroşan, profesori de limba română şi elevi ai Colegiului C. Brătescu şi ai Liceului Teoretic L. Blaga din Constanţa.
Congresul a fost o reuşită, s-au acordat diplome pentru cea mai bună carte de haiku şi pentru haibun. La sfârşitul colocviului, în cadrul concluziilor i-am rugat pe toţi participanţii să scrie un feed-back al celor trei zile. Citez din chestionare: ,,bine că sunt evenimente de acest fel, aşa cunoaştem oameni de calitate, cu înalt nivel spiritual, talentaţi, cunoaştem lirica japoneză, specii şi genuri literare noi, apariţii editorale”. Totuşi au fost şi mici reproşuri semnalându-se lipsa edililor locali, care a fost compensată cu discuţiile uneori contradictorii ale participanţilor privind fenomenul literar, în general. Laura Văceanu, preşedinta Asociaţiei a anunţat tema următorului congres din septembrie 2009- Haiku-Haiga. Detalii vor fi şi pe site-ul Roumanian Kukai.
Lăudabilă este iniţiativa de a fi editat Cartea Congresului Internaţional de Haiku, ed. Ex Ponto, Constanţa 2008, (primul congres de acest fel din ţară, desfăşurat anul trecut, având ca temă: HAIKU – PUNTE ÎNTRE CULTURA ORIENTALĂ ŞI CEA OCCIDENTALĂ,) dar lansată acum, la acest colocviu. Iată cum poezia devine o punte ÎNTRE CULTURA ORIENTALĂ ŞI CEA OCCIDENTALĂ, o punte prin poezie, căci alte poduri de flori, din păcate, sunt uitate, timpul le-a ofilit, nu mai există.
Ne rămâne trăirea intensă întru estetic, căutarea originilor în natura genuină, rămâne sentimentul înălţător, care face să dispară graniţe de spaţiu şi de timp. Acelaşi lucru simte şi un japonez sau un român în faţa unei flori, acelaşi lucru îl simt eu, acum, sau Basho prin sec. al XVI-lea sau Eminescu prin sec. al XIX-lea ca ultimul mare romantic. Suntem câţiva, pe o insulă a speranţei, a poeziei, câţiva mai suntem, neînţeleşii care trăim în verbul ,,a fi”, că ceilalţi trăiesc în ,,a avea”, noi ne umplem buzunarele cu iubire, cu credinţă, cu stentimente de armonie, ne învelim în curcubee, ceilalţi în conturi bancare. Nu ne întrebăm ,,ce ne iese la afacerea asta, de ce ne pierdem timpul cu nimicuri”. Le răspundem ,,nu e o afacere”, e o dăruire de sine. E liberul arbitru. Fiecare îşi alege zeul şi ţelul său. De suntem neînţeleşi, ne retragem pe o insulă, mai aproape de noi, de Dumnezeu, rămânem liberi şi urcăm pe trepte de lumină. Este o estetică simplă:
„Esenţa ceremoniei ceaiului
Este pur şi simplu a fierbe apa
A face ceaiul
Şi a-l bea-nimic altceva!
Fii sigur că înţelegi asta”.
