Japonia între suferinţă şi speranţă

Crushed houses –
the weight of spring silence

there here

Foreigners leaving Japan -
I would fly there to wait
for the cranes

Case-n fărâme -

greutatea liniştii

acolo aici

Străinii plecând -
aş vrea să zbor acolo
s-aştept cocorii

Am primit de la Eduard Ţară cele două poeme de mai sus. În ideea că solidaritatea faţă de nenorocirea abătută asupra Japoniei poate fi exprimată şi prin gesturi mărunte, dar pline de adînci semnificaţii, Eduard îmi sugerează că, fiind atît de departe geografic de cei aflaţi în suferinţă, am putea recupera distanţa doar prin gîndurile noastre triste în care se-ntrevede o geană de speranţă. Gînduri care să arate că spiritul japonez s-a insinuat şi în fiinţa noastră şi se reîntoarce, prin micile poeme, către cei atît de încercaţi în aceste momente.

Dînd curs propunerii, vă rog pe toţi cei ce iubiţi haiku-ul, şi implicit ţara în care el s-a născut, să trimiteţi un poem haiku de solidaritate cu oamenii atinşi de năpastă. Dealtfel, la concursurile din această săptămînă, există deja poeme cu aceste ecouri. Puteţi face acest lucru într-un comentariu la postarea de faţă sau pe adresa email: soimana@yahoo.com

Unul din scopurile proiectului fiind ca totul să poată fi accesibil şi pentru cei care nu ştiu româneşte, de preferinţă, dar nu obligatoriu, este să trimiteţi poemele voastre şi cu traducerea în engleză.

Revista RO KU, va scoate un număr special cu toate poemele primite, evidenţiindu-le pe cele mai bune. Ne puteţi ajuta şi voi trimiţîndu-ne imagini expresive ale calamităţii pe care le-aţi întîlnit pe net.

Aşteptăm contribuţiile voastre pînă pe 31 martie.

*

Toate poemele primite prin email, le-am postat drept comentarii mai jos. Am primit însă şi o imagine pe care este scris un poem de la Frăţilă Genovel care nu poate fi postată acolo. O postez aici: