„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

marți, 1 noiembrie 2016

Concurs de comentarii

         Un text însoțitor al acestei schițe de regulament, plasat mai jos, v-ar putea da o idee mai pertinentă despre care ar fi rostul acestui concurs.    

Concursul se va desfășura lunar. Poate participa oricine crede că poate scrie un text de o pagină A4, cu fontul Trebuchet MS 14, despre un poem haiku. Poemul ales pentru a fi comentat este opțiunea comentatorului și poate fi un poem al său, unul al unui autor contemporan sau unul al autorilor mai vechi români sau străini. Textul comentariului, inclusiv al poemului comentat, va fi scris în limba română.

Fiecare participant poate trimite 1-3 comentarii diferite care nu au mai fost afișate pe internet sau tipărite în volume scrise. Textele care depășesc o pagină A4 (scrisă cu fontul amintit) sînt eliminate din concurs. La fel ca și cele care nu sînt scrise cu diacriticele caracteristice limbii române sau au prea multe greșeli de ortografie sau exprimare.

Textele vor fi trimise pe adresa soimana@yahoo.com între 1 și 20 ale fiecărei luni.

Voi alege unul dintre ele drept cîștigător și le voi afișa pe toate celelalte pînă pe data de 30 a lunii respective. Autorul cîștigător va primi o diplomă și un volum din lista celor disponibile pentru premii. 

În funcție de succesul concursului, regulamentul va suferi modificări în etapele următoare.

 *

        Putem să asistăm la ceea ce se întîmplă fără să ne implicăm cît de cît, fără să avem o reacție de surpriză, de încîntare sau de insatisfacție, fără să comentăm, aprobînd sau dezaprobînd? Deși pare doar o activitate secundă, comentariul însoțește faptul că sîntem de față și luăm parte la ceea ce se petrece. Nu sîntem simpli spectatori ai unor evenimente mereu străine și, chiar dacă nu sîntem actorii principali în economia faptelor, trăim și palpităm laolaltă cu cei care contează. Șoricei care tropăie lalolaltă cu elefanții. 

Comentatorul în adevăratul înţeles al cuvîntului ia atitudine, nu spune doar cum stau lucrurile, ci se pronunţă şi despre ele, le judecă. De aceea, cel mai adesea, a face comentarii la anumite lucruri care s-au petrecut este înţeles peiorativ doar ca a relata, a povesti ceva în mod indiscret şi răutăcios, a bîrfi. De aici şi tentaţia de a-l numi, atunci cînd e vorba de artă, critic.
        
         Comentariul se încadrează, în sens mai larg, criticii literare. Critica nu trebuie înțeleasă aici ca obiecție, observație, rezervă (ca opusul patent al laudei) și nici criticul ca un cîrtitor profesionist. Nu pot spune precis, dar e mai mult ca sigur că termenul provine din filosofia clasică germană, de la celebrele critici (a rațiunii pure, a rațiunii practice și a puterii de judecată) ale lui Kant și are sensul de analiză, interpretare și apreciere a textelor literare.

         În principal, comentariul unui text încearcă să scoată în evidență originalitatea lui și să emită o judecată de valoare asupra sa, situîndu-l în contextul altor texte de același fel. Comentatorul nu este un parazit care profită de existența textului, ci o persoană care se pune în slujba lui pentru a-l face înțeles și incitant pentru cititor. Nicolae Manolescu, în „Posibil decalog pentru critica literară”, apreciază că „scopul criticii, dacă există unul, dincolo de a ne edifica în privinţa conţinuturilor şi formelor literaturii, precum şi a valorilor de care acestea depind, este să trezească în cititor apetitul pentru lectură”.


„Ca să izbutească asta – spune el - critica trebuie să nu fie anostă, plictisitoare, rebarbativă. Criticul este un cititor altruist, care citeşte pentru plăcerea altora, nu doar pentru propria plăcere. Între atîtea rosturi pe care le putem concepe pentru critica literară, cel mai important rămîne acela de a trezi cititorul din noi. Lui Călinescu îi plăcea un vers al unui romantic german care se referea la poet: dacă nimereşti cuvîntul magic, lumea începe să cînte. Dacă nimereşti cuvîntul magic, literatura începe să cînte. Şi cititorul să-i audă cîntecul.”

2 comentarii:

Elena Malec spunea...

idee salutara, din comentarii inveti si tu si ceilalti, dar nu vad necesitatea sa primesti diploma pentru asta si mai ales sa nu fie totul pus la vot public. Parerea mea fireste. E interesant de altfel ca uneori intelegem si comentam ceva care autorul nu a intentionat, dar nu de acuratete e vorba ci de puterea sugestiei unui poem, deci subscriu cu bucurie.

Ana Drobot spunea...

O provocare foarte interesanta. Imi place mult cum ati descris in articol ce inseamna munca unui critic literar.
Diploma cred ca era intentionata spre a motiva comentariile de calitate si pentru a avea un control asupra calitatii. Oricum vor fi postate toate comentariile si se pot crea discutii interesante pe baza lor.