„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

miercuri, 19 august 2015

INTERVIURI RO KU(XXVIII) - CFC cu IOANA BUD


IOANA BUD

            Născută la 24 iunie 1947, în satul Galița, comuna Ostrov, județul Constanța, sat peste care răsună dangătul melodios al clopotelor Mănăstirii Dervent, care se auzeau până pe dealurile satului vecin, Gârlița; este situat în apropierea Cetății Păcuiul lui Soare, acolo unde a localizat marele arheolog Petre Diaconu, Om al locului, controversatul oraș Vicina, înfloritor în secolele al XIII-lea - al XIV-lea, ținut care a avut monedă proprie, pe aversul căreia tronează semnul heraldic al Țării Românești din acele vremuri- vulturul bicefal. Această cetate străveche a făcut parte dintr-o formațiune statală aflată printre posesiunile lui Mircea cel Bătrân.
            Studii: Universitatea București,  profesoară de limba și literatura română; membru al Societății de Haiku Constanța, membru al Cenaclului literar Mihail Sadoveanu din Constanța și al grupurilor: RO KU, Romanian Haiku,  Haiku de Azi și de Ieri-Atelier, VISE TÂRZII.
            Poeme-haiku, publicate în reviste și în culegeri: ALBATROS, Poets International, Răsfrângeri Nipone, Poezia; Autoare de haiku din România, de Florin Grigoriu și Adina Enăchescu, Cartea Congresului de Haiku, 1-5 iunie 2007, Constanța, România;  Interculturalitate și interdisciplinaritate în educație, Anastasia Dumitru și Laura Văceanu;  Medalioane, Florin Grigoriu; Personalități române și faptele lor, vol. 60, Constantin Toni Dârțu.
            Apariții în antologii de haiku: Scoici de Mare, Flori de Tei; Solidaritate prin Haiku;  Chemarea cocorilor, Romanian Haiku, Anul VII de concurs și în antologia de haibun Umbre în Lumină. Eseuri despre haiku: Motive ale relației cu natura în haikuul japonez și în literatura română (prezentat la Festivalul Internațional de Haiku, 19-21 iunie 1992, la Constanța, România), Simboluri în Valea cu dropii, de Ion Faiter (prezentat la Colocviul Național de haiku de la Constanța – Diplomă pentru cel mai bun eseu despre haiku prezentat la colocviu), Semnificații ale textului poetic în antologia de haiku Flori de Tei.
            Cărți publicate: Haihui prin Europa (jurnal de călătorie); Din dragoste și dor- Out of love and longing  (haiku, haibun, eseuri despre haiku); Niciodată să nu-ți moară macii! (roman); Dicționarul personajelor din romanele lui G. Călinescu (dicționar de personaje literare); Tipologie umană în romanele lui G. Călinescu;  Flori de Sânziene (haiku).


1. Cum te-ai apropiat de acest gen de poezie? De câtă vreme scrii  haiku?
A fost „o întâmplare a ființei mele”, ca să-l parafrazez pe Nichita Stănescu. În drumul meu dintre Liceul Mihai Eminescu – unde predam – și casă, am zărit în vitrina chioșcului de unde luam biletul de călătorie o revistă „pe care nu o cunoșteam”: HAIKU. Am cumpărat-o, am citit-o, mi-au plăcut micropoemele și am început să caut informații despre literatura japoneză. Mă străduiesc să scriu haiku de prin 1991, cred.


                   2. Cine/ce te-a ajutat să-i înțelegi mai bine esenţa?


M-a ajutat să înțeleg estetica haikuului formația umanistă. Sunt profesoară de română. Am căutat informații, am citit tot ceea ce am găsit scris pe hârtie și pe site-urile literare despre lirica japoneză; am receptat, am învățat câte ceva din fiecare haiku citit și din orice comentariu ori eseu. Mă străduiesc să armonizez teoria cu practica, prin lectură, pasiune și exercițiu.

3. Ai urmat nişte modele care ţi s-au părut demne de luat în seamă? Te-a ghidat cineva?

Nu am urmat niște modele și nici „nu m-a ghidat” nimeni, am învățat din mers, dar am avut șansa  să întâlnesc colegi pasionați de haiku. În cancelaria școlii, într-o pauză, am povestit cum am descoperit revista HAIKU și am constatat că profesorii Ion și Mihaela Codrescu – colegii mei de cancelarie – nu numai că aveau informații în domeniu, ci deja publicau haiku.  Ei au pus bazele Societății de Haiku din Constanța și au făcut posibilă apariția revistei acestei societăți, ALBATROS. Ne întâlneam o dată pe lună, în afara orelor, evident, la Atelierul de Haiku. Cream, scriam pe tablă, comentam, frământam cuvintele și silabele, până când consideram că s-a ajuns la forma și comținutul dorite. Ne-am adus copiii de la școală, copiii proprii; ni s-au alăturat studenți, ingineri, doctori, economiști, oricine era iubitor de literatură.
Apoi, cum viața este un examen continuu, o perioadă, nu am mai putut frecventa Atelierul, dar, cum am avut și am colegi și prieteni adevărați, m-au ținut la curent „cu tot ce mișca”. Profesoara de engleză Alexandra Flora Munteanu îmi lua de acasă haikuul, haibunul ori eseul, le traducea în engleză și le publica în Albatros – revistă bilingvă. Am revenit, după câțiva ani.

               4.Ce alt gen de poezie mai abordezi? Ce părere ai despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală?

Îmi place orice tip de poezie, am scris, de asemenea, proză și literatură de specialitate. Scriu și alt gen de poezie.
Sigur că sunt deosebiri între poezia „occidentală” și cea niponă, dar găsesc tot atâtea similitudini între ele și am în vedere aici literatura română: temele fundamentale (natura, iubirea, problemele existențiale), motive literare, atitudinea față de natură, față de tradiții, obiceiuri, datini, respectul pentru acestea etc. Ce haikuuri superbe găsim în alegoria moarte-nuntă din Miorița, celebra baladă populară, atât de comentată și, uneori, atât de prost înțeles mesajul ei... Ciobanul moldovean dorește ca, în cazul în care va fi ucis (Și de-a fi să mor...), să fie înmormântat, cu respectarea ritualului specific acestui eveniment  din viața unui tânăr „nenuntit”...; este o întreagă filozofie de viață aici... 

5. Ai obținut premiul I la concursul săptămânal de haiku, etapa 402, 27 iulie-2 august 2015, cu un poem deosebit. Ne poți spune ce/cine anume te-a inspirat, cum  ai reuşit să scrii un haiku atît de bun?

Da, am obținut de curând premiul I, la concursul săptămânal Romanian Haiku, pentru poemul:   
    
câmpul pârjolit-
jilavă doar crucea de
piatră a mamei

Este un poem izvorât din durere și dor, inspirat din realitatea concretă (yugen). În vara aceasta, peste Dobrogea s-a abătut o secetă cumplită. Cimitirul din satul natal, unde se află mormintele părinților mei, este pe un deal. Iarba și florile de câmp sunt pârjolite de canicula fără sfârșit, cum pârjolit de iubire, de dor, de durere, este și sufletul haijinului. Este evidentă, cred, corespondența dintre starea elementelor naturii veșnice și trăirile bietului muritor, trăitor al unei clipe din timpul universal.
Imaginile vizuale („câmpul pârjolit”, „crucea de piatră”, „jilavă”) transmit sugestia tristeții profunde, a jalei din inimă, a neputinței și zădărniciei. Adjectivul „jilavă” ( element vizual și tactil, în același timp) asociat crucii de piatră, uscate de secetă, stabilește contrastul  ce potențează trăirile celui ce-și plânge mama, la mormânt. Crucea este „jilavă” de lacrimi, dar și de roua florilor culese când se crapă de ziuă- altă corespondență între om și natură; deosebirea este că lacrimile sunt fierbinți de dor, iar roua le răcorește; ea, roua, este lacrima ultimei stele, la căpătâiul mamei, deoarece și ea știe că Cea mai veche carte din lume este o mamă; cea mai frumoasă carte din lume este o mamă. (Grigore Vieru)
Cele șaptesprezece silabe armonizate în trei versuri compun un poem al iubirii de mamă; un poem al iubirii și al durerii... în tăcere... dureroasă tăcere (sabi, wabi).

6. Ce valoare au pentru tine premiile obținute în acest domeniu? 

Nu particip la alte concursuri, din cauză că sunt o rătăcită în ale „calculatoristicii”. Am învățat să trimit haikuuri la Ro Ku și Romanian Haiku, dar cred că l-am amețit pe domnul Corneliu Traian Atanasiu, până am învățat..., nu cred că a mai întâlnit un specimen ca mine.
Premiile obținute mă bucură, mă fac să cred că mai am ceva inspirație și-o scamă de har...


                    7. Ce înseamnă pentru tine participarea la  concursurile de haiku de pe RO KU?
Participarea la concursurile de pe Ro Ku îmi oferă prilejul lecturii unor haikuuri foarte frumoase și valoroase și, așa cum am mai spus, învăț ceva din fiecare etapă. De fiecare dată acord punctajul cu mare greutate și, după ce trimit lista cu voturile, mă macină regretele că nu am punctat un haiku sau altul.

                8. Ce rol joacă în ceea ce scrii  viaţa ta personală şi activitatea profesională? Te ajută sau te încurcă?
Viața personală și profesia mă ajută să sondez străfundurile înțelesurilor, să-mi bucur sufletul cu frumusețea simplității și îmi impun să-mi las imaginația să zburde...


               9.Poți numi trei poeme haiku  de-ale autorilor români si/sau străini care îți plac în mod deosebit și pe care ai fi vrut să le scrii tu însuți?

Citesc des creații care îmi plac în mod deosebit, pe care aș fi vrut să le scriu eu. Îmi este foarte greu să aleg trei dintre acestea, așa că voi trage la sorți. Introduc mai multe într-un bol și extrag trei dintre ele... ca la examen. Iată ce a ieșit:
                                    satul părăsit-
                                    în turla bisericii
                                    clopotar vântul (Valeria Tamaș)
                                   
                                    în drum spre școală-
                                    pe umăr mă bate o
                                    pană de cocor (Cezar-Florin Ciobîcă)

                                    pe întuneric
                                    singură crizantema-
                                    sting felinarul (Șerban Codrin)

10.Ai publicat vreo carte de haiku? Ce  proiecte ai pe viitor?

Am publicat două cărți de haiku: Din dragoste și dor și Flori de Sânziene. Am și proiecte pe care sper să le pot finaliza. Am terminat de scris o carte de eseuri și alte „însemnări”, pe marginea unor haikuuri create în grupul HAIKU DE AZI ȘI DE IERI-ATELIER; am vrut să fie gata la un an de la înființarea grupului din care fac parte, ca dar pentru colegii și prietenii creatori de haiku și va apărea, cred, în cel mult două luni< grupul este creat de Daniela Zglibutiu.  Am mai trimis poeme-haiku, la invitația inițiatorului unui proiect interesant, Elena Buldum, pentru o antologie. Am, de asemenea, haikuuri create în cadrul concursurilor de pe RO KU,  Romanian Haiku și în grupul Haiku de Azi și de Ieri-Atelier, timp de un an; urmează să fac o selecție, să le tehnoredactez și să le dau la editură. Am și alte proiecte, fără legătură cu lirica niponă, dar... să fim sănătoși!







                                   


                                    

Niciun comentariu: