„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

luni, 20 iulie 2015

INTERVIURI RO KU (XVI) CFC cu LIVIA CIUPAV



LIVIA CIUPAV

Absolventă a Universităţii de Vest din Timişoara, Facultatea de Fizică, respectiv Facultatea de Informatică.
Autoare a volumelor de poezie Obsesii, 2007 si Calendar de ceapă, 2010.
Prezentă cu poezie, proză şi teatru în antologii şi reviste literare.

1. Cum te-ai apropiat de acest gen de poezie? De câtă vreme scrii  haiku?

Am început să scriu haiku prin 2005. La prima vedere părea un gen de poezie uşor de abordat. A trebuit să treacă câţiva ani ca să înţeleg că un haiku înseamnă mai mult decât cele trei versuri care îl compun, în el fiind concentrată întreaga filosofie de viaţă a japonezului.

2. Cine/ce te-a ajutat să-i înțelegi mai bine esenţa?

Cărţile de haiku erau greu de procurat, iar pe Internet erau publicate prea puţine materiale despre haiku în limba română. Şi atunci a apărut Romanian Kukai şi a umplut golul. Se întâmpla prin 2007.

3.Ai urmat nişte modele care ţi s-au părut demne de luat în seamă? Te-a ghidat cineva?

Nu am avut nişte modele anume. Am citit mult, am participat la concursuri, am învăţat din greşeli.

4.Ce alt gen de poezie mai abordezi? Ce părere ai despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală?

Lirica japoneză are ceva aparte. Poate atrage prin filosofia  din spatele versurilor sau poate e contactul cu o cultură atât de diferită de a noastră, cert e că exercită o fascinaţie extraordinară care rezistă probei timpului, nu dispare peste noapte.

 5.Ai obținut premiul al II-lea la concursul Mainichi Daily News 13th Annual Haiku Contest, Tokyo cu un poem  reușit

Anul Nou –
în paltonul ros
o bancnotă fără valoare

Ne poți spune ce/cine anume te-a inspirat, cum  ai reuşit să scrii un haiku atît de bun?

Anul Nou e momentul în care se face bilanţul. Şi totul se dovedeşte a fi trecător, anii, tinereţea, bancnota devine lipsită de orice valoare. Timpul e necruţător, îşi pune amprenta asupra tuturor lucrurilor din jur, tot ce rămâne e singurătatea, tristeţea, uitarea.

6. Ce valoare au pentru tine premiile obținute în acest domeniu? 

Un premiu e o dovadă ca am reuşit să mă fac înţeleasă, că există persoane care apreciază ceea ce fac.

7. Ce înseamnă pentru tine participarea la  concursurile de haiku de pe RO KU?

Integrarea într-un colectiv pasionat de lirica japoneză, şansa de a învăţa de la ceilalţi.

8. Ce rol joacă în ceea ce scrii viaţa ta personală şi activitatea profesională? Te ajută sau te încurcă?

E secolul vitezei, avem tot mai multe de făcut şi timpul pentru creaţie e tot mai dificil de găsit. Încă încerc să mă împart între ele, de cele mai multe ori fără succes, dar continui să încerc.

9.Poți numi trei poeme haiku  de-ale autorilor români si/sau străini care îți plac în mod deosebit și pe care ai fi vrut să le scrii tu însuți?

măturând grădina
uită de zăpadă:
mătura
(Bashō)

Mormânt părăsit –
anul acesta flori roz
de nu-mă-uita.
(Manuela Miga)

Desfăcând harta-
petale de cireş între
noi şi Japonia
(Eduard Ţară)

10.Ai publicat vreo carte de haiku? Ce  proiecte ai pe viitor?

Am avut şansa de a fi publicată în mai multe antologii şi volume colective de haiku, amintesc doar câteva: Primele viziuni, Primul cocor, Dimineţile cocorilor, Ţipăt de cocor, Stol de cocori, Antologia Romanian Kukai, Vioara de lut. Iar în 2010, în urma concursului de debut Romanian Kukai a văzut lumina tiparului volumul Calendar de ceapă.

Nu am proiecte legate de haiku în viitorul apropiat, încerc să mă concentrez asupra terminării romanului la care lucrez cu intermitenţe de câţiva ani. 

Niciun comentariu: