INTERVIURI RO KU (VI) CFC cu MARIA DOINA LEONTE

Maria(na) Doina Leonte - Născută la 24 septembrie 1964 la Udești – Suceava. Învățătoare, promoția 1983.  Absolventă  a Facultății de Psihologie și Pedagogie, promoția 2013.

A publicat în 12 antologii: una de proză, opt de poezie dintre care două bilingv (română-engleză și română-franceză) și trei de haiku. Este unul din coordonatorii antologiei poetului Paul Blaj, ,,Cum răspunde în apă faţa la faţă”.

Volume proprii: ,,Povestiri din Casa Nordului”(povestiri pentru copii) și ,,Karumi”(volum de haiku).

Premii literare: 2012 – menţiune pentru poezie la Concursul Naţional de Literatură ,,Agatha Grigorescu Bacovia” – Mizil;

2010– 2014 – numeroase premii ( I, II, III) şi menţiuni la concursurile de haiku: RH, RK, RC

1. Cum te-ai apropiat de acest gen de poezie? De câtă vreme scrii  haiku?

E foarte interesant cum mâna (sau degetul) destinului acționează în viața noastră: printr-o simplă atingere poate pune în mișcare un întreg univers.

Îmi amintesc că prin 2009 eram într-o pauză, la școală, și vorbeam cu colega mea, prof. Popescu Elena Doina, despre poemele într-un vers ale lui Ion Pillat, stil de poeme cu care cochetam în acea vreme. La un moment dat, colega mea a rostit un cuvânt pe care nu-l mai auzisem (haiku), motiv pentru care nici nu am înțeles ce a spus și am rugat-o să repete. Am trecut repede peste jena ignoranței mele și am recunoscut că nu știam ce înseamnă. Mi-a explicat pe scurt:„haiku este o poezie japoneză formată din trei versuri și 17 silabe”. Momentul acela a fost momentul care a declanșat căutările mele pe tărâmul poeziei nipone. Nu am încercat să scriu chiar de atunci fiindcă încă eram fidelă poemelor într-un vers, poeme care aveau alte reguli și care își puteau permite diverse mijloace artistice.

În 2010 a venit o nouă provocare, printr-un concurs de haiku de pe site-ul „Cartea Tinerilor Scriitori”, condus de Cristina Ştefan. Am participat cu primul meu haiku din viața mea și am luat premiul trei, ceea ce

 m-a încurajat să mai încerc, numai că tot ce reușeam atunci nu erau decât niște micropoeme.

2 Cine/ce te-a ajutat să-i înțelegi mai bine esenţa?

În căutările mele pe internet am găsit niște articole publicate de  Corneliu Traian Atanasiu despre regulile care trebuie respectate pentru a scrie haiku (http://www.poezie.ro/index.php/personals/230473/Reguli_pentru_a_scrie_haiku), despre  textul haiku-ului (http://www.poezie.ro/index.php/poetry/13939619/Textul_%C3%AEn_haiku),  despre implicarea emoţională şi textul haiku-ului (http://www.poezie.ro/index.php/poetry/13940147/index.html?newlang=ron)  Nu am înțeles totul de prima dată, ba chiar și acum, recitindu-le, le văd printr-o altă lumină, ca pe o nouă revelație.

După ce am început să scriu, primele sfaturi și primele încurajari au venit din partea Iulianei Linte. Apoi, prin iulie 2010, domnul Corneliu Traian Atanasiu a făcut niște sugestii la încercările mele de haiku publicate pe site-ul Lira 21. Mi-a plăcut teribil ce a rezultat și am văzut în domnul Corneliu Traian Atanasiu un mentor de excepție. Am început să pun întrebări, am solicitat materiale, am obținut  informații în plus, am citit câteva comentarii la haiku-uri foarte bune, am lecturat mărturii despre cum s-au născut unele poeme, am studiat poeme premiate la concursuri internaționale, am vizionat PPT-uri cu cele mai bune haiku-uri, un PPT despre tridimensionalul din haiku,  și de atunci în colo pot să spun că am început să mă apropii tot mai mult de ceea ce înseamnă haiku.

3.Ai urmat nişte modele care ţi s-au părut demne de luat în seamă? Te-a ghidat cineva?

Cred că încă sunt în stadiul în care mă ghidez după modele  (nu pot spune că am un stil propriu). Poate chiar acele prime modele au declanșat în mine potențialul creator și dorința de a experimenta noi revelații, noi stări de meditație pornind de la o înrămare în cuvinte a unei imagini din natură.  Când spun „modele”, nu mă refer la un anume hajin, ci la categorii de poeme scrise prin anumite tehnici. Mi-au plăcut și m-au influențat haiku-urile în care sunt prezente paradoxurile  și „metaforele” naturale generate de reflexiile în apă, în stropul de rouă, în geam sau de iluziile optice. Ghidajul de care am avut parte a fost atât unul indirect, prin intermediul concursurilor cu teme din cadrul Clubului Haiku, prilej cu care toți membri am primit de la domnul Corneliu Traian Atanasiu diverse materiale despre tehnici folosite în haiku cu exemplificări de poeme și cu comentarii complete (analize, critici, aprecieri), cât și unul direct, printr-un schimb de câteva mail-uri prin care am solicitat părerea despre primul haiku scris după lecțiile primite (gutuie în geam –/ pe ciobul cu dulceață/ doar o furnică).  Spicuiesc  din răspunsurile primite, răspunsuri care m-au încurajat să continui: „Haiku-ul tău este inteligent lucrat. Sugerează toamna prin gutuia din geam şi chiar retragerea furnicii (acum una singură), la fel ca gutuia, în interior. Natura se conservă, dar împuţinată. Ciobul tău bănuiesc că e un regionalism pentru vreun vas, dar sună bine şi aşa. Reuşeşti să prinzi, fără farafastîcuri, atmosfera uşor austeră a toamnei. Important este că ai înţeles că nu e nevoie de dichiseală şi zorzoane. Trebuie să spui întîi lucrurilor pe nume. Nu trebuie să spui ce simţi, trebuie să regizezi o scenă care să fie grăitoare. ”

„E foarte bine, gîndeşti ceea ce vezi şi simţi. Şi prinzi bine valenţele lucrurilor şi relaţiile posibile între elementele imaginii şi între imagini.”(Corneliu Traian Atanasiu)

De asemenea, o influență benefică au avut și concursurile de „haiku la fotografie” organizate de Ioana Dinescu, prilej cu care am interacționat primind câteva sfaturi.

4.Ce alt gen de poezie mai abordezi? Ce părere ai despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală?

Din 2007 până în 2010 am scris poezie cu vers clasic, iar din 2010 scriu doar poezie cu vers alb și haiku. Sunt două genuri aflate la capete opuse, una cu prea multă libertate, iar alta cu reguli stricte. 

Am mai abordat, tot din lirica niponă, tanka, renga, senryū și haiga. Consider lirica japoneză etalon pentru că are o tradiție îndelungată, dar nu exclud definitiv noile tendințe de inovație din lirica occidentală datorate, în special, specificului limbii țărilor din occident (număr de silabe mai mic sau mai mare, accent diferit, polisemie etc).

 5.Ai luat locul I la concursul lunii mai 2014 cu un poem foarte reușit( la orfelinat -/ pe o foaie de desen/ un melc cu casă). Ne poți spune ce/cine anume te-a inspirat, cum  ai reuşit să scrii un haiku atît de bun?

Mulțumesc pentru votul colegilor și pentru aprecierile dumneavoastră.  Kigo pentru concursul din luna respectivă era cuvântul „melc”. Imediat mi-a venit în minte un haiku din primele articole citite (semnate de Corneliu Traian Atanasiu),  un haiku ce m-a impresionat foarte mult (se demolează – / netulburat pe-un fost zid/ un melc cu casă - Ioana Dinescu). Mă fermecase constrastul dintre ruinele unei case și liniștea melcului cu casă. În același moment mi-a venit în minte un alt haiku (șevalet uitat -/ umbra unui nor peste/ schița soarelui - Manuela Dragomirescu ). Alte imagini, gânduri, amintiri,  au dat buzna în perioada de preparare (prima etapă a procesului de creație): fotografia devenită virală pe internet în 2013 ce reprezenta un desen făcut de un copil de la un orfelinat (copilul desenase o mamă, apoi s-a cuibărit pe asfalt la pieptul ei); mi-au venit în minte fragmente din cartea „Acasă” de Luminița Aldea, carte care descrie viața la orfelinat. Mai scrisesem prin 2010 un PA (proză arhiscurtă) despre copii de la orfelinat care desenau case pe asfalt. După ce toate acestea s-au îngrămădit în gândurile mele, a urmat perioada de incubație, cu primele încercări, apoi a venit iluminarea cu poemul pe care l-am trimis la concurs după etapa de verificare.  Am mizat pe contraste (copii fără casă/melc cu casă), pe empatie, pe nevoia de cămin exprimată prin desen, pe ironia sorții și poate că au fost și alte, dar în subconștient.

6. Ce valoare au pentru tine premiile obținute în acest domeniu? 

Premiile au valoare atât de confirmare că sunt pe drumul cel bun, cât și de provocare pentru perfecționare.  Simt că mă obligă spre ascensiune, dar e o obligație frumoasă.

7. Ce înseamnă pentru tine participarea la  concursurile de haiku de pe RO KU?

Prima dată am participat în iulie 2010, când încă nu știam prea bine cum se scrie haiku (nici cum se citește). Am primit doar un vot și m-am clasat pe locul XIV. Am citit cu atenție poemele câștigătoare, m-am mai documentat, și, pentru luna august, am muncit o lună la poemul meu (fulger printre brazi -/ lângă trunchiul zdrenţuit/ aşchii de viori), poem care a beneficiat de un comentariu apreciativ din partea domnului C. T. Atanasius și a cărui poveste a fost publicată în revista RO KU, nr. 2.  A primit 13 voturi și s-a clasat pe locul V. M-a încurajat foarte tare și m-a ambiționat. 

Participarea la concursurile de haiku de pe RO KU mă ajută, nu doar să scriu mai bine, ci și să învăț să citesc haiku, să evaluez, să clasific atunci când am de votat. Când se publică rezultatele, îmi pot da seama de capacitatea/incapacitatea mea de evaluare a poemelor aflate pe primele șase locuri.

8. Ce rol joacă în ceea ce scrii  viaţa ta personală şi activitatea profesională? Te ajută sau te încurcă?

Nu m-am gândit niciodată la asta… Însă, la o  analiză rapidă, pot afirma că mă ajută atât viața personală, cât și cea profesională. Doar timpul insuficient, deseori, e o piedică pentru studiu, pentru noi încercări.  Atât viața personală cât și cea profesională îmi oferă provocări pentru a scrie. Sunt o fire contemplativă, uneori meditativă. În copilărie doream să devin pictoriță (aveam șanse după spusele profesorilor). Mai târziu a apărut pasiunea pentru cuvântul scris, apoi pentru fotografie. Consider că în haiku  se întâlnesc fericit imaginea și cuvântul.

Cenaclul literar pe care îl conduc la școală din 2013 îmi oferă oportunități pentru a le transmite și elevilor valorile nipone, regulile scrierii haiku-ului. Și pentru că și eu mă consider membră a cenaclului, scriu cot la cot cu ei, îmi fac temele conștiincios :).  De asemenea, discuțiile cu colegii pasionați de literatură, împărtășirea încercărilor și rezultatelor mele, interesul domniilor lor pentru ceea ce scriu, sunt câteva aspecte care mă influențează pozitiv.

9.Poți numi trei poeme haiku  de-ale autorilor români sau străini care îți plac în mod deosebit și pe care ai fi vrut să le scrii tu însuți ?

Da. Mi-ar fi plăcut să fi scris eu foarte multe poeme. Trei dintre acestea ar fi:

desfăcând harta –

petale de cireș între

noi și Japonia (Eduard Țară)

geamul cât palma –

flori de liliac

acoperă cerul (Valeria Tamaș)

se demolează – 

netulburat pe-un fost zid

un melc cu casă (Ioana Dinescu)

Sunt primele poeme care mi-au plăcut, pe care le-am înțeles și care m-au influențat.  Imaginile m-au urmărit în multe din poemele create.

10.Ai publicat vreo carte de haiku? Ce  proiecte ai în acest sens?

Da, am publicat în 2012 volumul de haiku intitulat „Karumi” coordonat de poetul Paul Blaj și Corneliu Traian Atanasiu.

De ce Karumi? În loc de răspuns voi cita un scurt fragment din prefața scrisă de Corneliu Traian Atanasiu: „Karumi, termen introdus chiar de Bashō, cel mai mare maestru al haiku-ului japonez, pentru a numi noua orientare a poeziei pe care o practica, este uşurinţa, dezinvoltura, firescul, naturaleţea. Se spune că haiku-ul e poemul unei respiraţii. Trăirea are spontaneitatea firească a minunii, expresia pe aceea a gestului cel mai simplu şi inevitabil al vieţii. Haiku-ul e doar un simplu gest vital. Umil şi totodată indispensabil. Pe cât de fragil, pe atât de grav. Cu cuvintele celui mai reputat autor român de haiku, Şerban Codrin, el este  « triumful simplităţii în arta de a folosi cuvîntul. »”

Volumul este structurat pe cinci anotimpuri:
Primăvara - Muguri de cireş şi ţipăt de cocori
Vara - Floarea-soarelui umbrită de fluturi albi
Toamna - Frunze de arţar în cuibul gol al berzei
Iarna - Flori de gheaţă-n geam la ultimul colind
Al cincilea anotimp - Limba soacrei şi zâmbete de ciocolată amară

Ultima parte conține câteva pagini de comentarii ale unor poeme prezente în concursuri, practică des utilizată de hajini.

Ar mai fi poeme pentru încă un volum, dar nu am niciun proiect în acest sens. Deocamdată.  Recunosc că prin această întrebare a venit o provocare. 

Mulțumesc!