„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

joi, 20 noiembrie 2014

INTERVIURI RO KU (IX) CFC cu VASILE CONIOȘI-MESTEȘANU



VASILE CONIOȘI-MESTEȘANU - M-am născut în 18 iunie 1973, în Satu Mare.
După ce am terminat liceul, profil silvicultură, am refuzat să lucrez în domeniu. Am cochetat cu actoria, însă am făcut  Literele la Iaşi, unde neavând accent de moldovean, eram luat drept ungur.
Sunt profesor de limbă şi literatură română la Liceul Tehnologic  din localitate, membru în tot felul de comisii şi comitete.

În Tarna Mare, unde locuiesc,   sunt 7-8 oameni cu numele Conioşi Vasile, majoritatea pe strada Conioşeni, astfel că am preluat la căsătorie şi numele soţiei,  devenind o familie unică şi neconfuzabilă  (onomastic vorbind).

1.Cum te-ai apropiat de acest gen de poezie? De câtă vreme scrii  haiku?

L-am descoperit în liceu, mi-a atras oarecum atenţia, dar abia peste ani am priceput chemarea lui,  când am fost invitat de colegul şi prietenul Cezar Ciobîcă să realizăm un parteneriat şcolar . Din 2010 de când am început să gust din acest meniu minimalist, exotic, dar atât de savuros, nu mă mai pot opri. Recunosc, sunt dependent!

2 Cine/ce te-a ajutat să-i înțelegi mai bine esenţa?

Iniţial în marea grădină a internetului, găseam suficiente exemple, iar după ce m-am înrolat în comunitatea RO KU am început să deschid ochii, iar comentariile săptămânale m-au ajutat să mă exprim mai bine. Erau vremuri (am impresia că timpul era dilatat) când poemele saptamanale erau tocate mărunt, cu bune şi cu rele. Ţin minte(n-aş avea cum să uit) când un poem de-al meu a fost desfiinţat pentru o succesiune de greşeli impardonabile (metaforă+ imagine declarativă). Duşul rece m-a trezit la realitate şi de atunci încerc să mă ţin ancorat în ea. Dacă la început verificam băbeşte 5/7/5, kigo, cu timpul am înţeles că alte resorturi dau trăinicia unui haiku bun. Categoric, domnul Corneliu Traian Atanasiu m-a ajutat să prind curaj, să perseverez, să înţeleg şi să mă minunez de câtă filosofie poate fi comprimată în cele câteva cuvinte ale unui haiku exemplar. Pe de altă parte, am învăţat multe de la Cezar Ciobîcă, Ioana Dinescu, Dan Norea, Petru Ioan Gârda, Ildiko Juverdeanu şi  continui să învăţ de fiecare dată.

3.Ai urmat nişte modele care ţi s-au părut demne de luat în seamă? Te-a ghidat cineva?

Nu pot spune că am avut modele, dar am ascultat  tot ce mi s-a spus direct sau mai voalat de către cei din jur.

4.Ce alt gen de poezie mai abordezi? Ce părere ai despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală?

Scriu, deşi în ultima vreme tot mai rar,  versuri albe. Încep deja să mă întreb pentru cine.
Despre lirica japoneză voi răspunde mai târziu, când voi fi înţeles mai bine, dincolo de prezumţia de inocenţă a copilului  care stă gură cască în faţa vitrinei cu dulciuri.

 5.Ai obținut locul II la concursul lunii decembrie 2012 cu un poem foarte reușit(la gura sobei -/ pe genunchii bunicului/ doar peticele). Ne poți spune ce/cine anume te-a inspirat, cum  ai reuşit să scrii un haiku atât de bun?

În general folosesc ca tehnică de scriere surpriza ultimului vers. Tatăl şi bunicii mei mai trăiesc doar în amintiri, şi cum nu prea am amintiri de joacă în preajmă, îmi imaginez cum ar fi fost dacă ne-am fi jucat. Casa de 100 de ani a bunicilor mei, cu livada de pruni şi meri până sub pădure e un veşnic izvor de inspiraţie pentru mine. Acolo am făcut cunoştinţă cu tot felul de superstiţii, acolo am cunoscut  lighioanele pădurii, gustul ciupercilor ori accidentările iarna când coboram pe doage de butoi, în loc de schiuri. Bunicul meu, Pavel, paralizat 10 ani de la brâu în jos, n-a prea uzat pantalonii, însă mi-l amintesc culegând căpşuni pe ploaie. Era noroi şi îşi făcuse un fel de genunchiere din pungi de nailon, pentru a nu se murdări şi uda când culegea în genunchi.

6. Ce valoare au pentru tine premiile obținute în acest domeniu? 

La puţin timp după ce am început să particip, surprinzător, au venit şi premii. Am prins şi mai mult curaj, iar de la o vreme mă simţeam frustrat de fiecare dată când aveam impresia că nu am fost votat/înţeles pe deplin. Acum tratez cu o mai mare detaşare clasamentele/ premiile,  şi bucuriile şi dezamăgirile durând puţin, până la următoarea confruntare.

7. Ce înseamnă pentru tine participarea la toate concursurile de haiku de pe RO KU?

Un calendar competiţional foarte încărcat, pentru a compensa neparticiparea încă la competiţiile externe. Pentru concursul săptămânal, printez diplomele la un format apropiat de al celorlalte plastifiate şi le aşez cu mândrie în mapă.
Participarea e  benefică, un antrenament continuu, iar atunci când nu câştig vreun premiu, vorba lui Pierre de Coubertin „ Cel mai important lucru (...) nu este să câştigi, ci să participi, aşa cum in viaţă nu contează triumful, ci lupta.”
Când spui că săptămână de săptămână, lună de lună, an de an, nicio absenţă, pari conştiincios. La mine e aşteptarea unei noi provocări.

8. Ce rol joacă în ceea ce scrii  viaţa ta personală şi activitatea profesională? Te ajută sau te încurcă?

Majoritatea poemelor sunt inspirate din trăiri personale. Viaţa mea e într-o oarecare  măsură o rutină. Când aflu o temă de concurs, mă gândesc la soluţii, astfel că timpii morţi de la serviciu sau de acasă îi transform în căutări. Mergând după lapte ori coborând în beci să mai pun lemne pe foc, am în cap diferite versuri. Când ies să fac fotografii în natură, văd versurile peste tot (Problema e cu transcrierea lor). Saptamanal, în bisericuţa din şcoală, le vorbesc despre palmaresul etapei încheiate.

9.Poți numi trei poeme haiku  de-ale autorilor români sau străini care îți plac în mod deosebit și pe care ai fi vrut să le scrii tu însuți?

Nu. Sunt atât de multe, încât mi-ar fi greu. Mi-a rămas în cap poemul lui Ildiko Juverdeanu : sfârşit de vară – / între noi n-a fost nimic / nici măcar cămaşa.

10.Știu că pasiunea pentru haiku o cultivi și în rândul elevilor tăi.
Ne poți dezvălui ce întreprinzi cu ei?

În fiecare an, ies cu elevii în parc, în curte, la pădure, unde organizăm concursuri fulger de compus haikuuri. Lecturăm în colectiv poeme cât mai diferite ca factură,din biblioteca personală,  încercând apoi să le comentăm. În cadrul săptămânii Şcoala altfel, organizez ateliere de creaţie, vizionarea unor diaporame pe această temă, toate având drept scop principal încurajarea participării lor la concursul de haiku organizat pentru elevii de gimnaziu de haijinul Cezar Florin Ciobîcă.

11.Ai publicat vreo carte de haiku? Ce  proiecte ai în acest sens?

Nu încă, dar cât de curând va vedea lumina tiparului primul meu volum pe această linie. Pasiunea pentru fotografie şi niponofilia se vor regăsi şi ele în acest proiect mult aşteptat.

Cu mulţumiri şi recunoştinţă,
Vasile Conioşi-Mesteșanu

Niciun comentariu: