„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

joi, 11 octombrie 2012

Comentarii la concursul lunii august


       



schit în ruină -
floarea-soarelui reface
nimbul sfinților

Cezar Florin Ciobîcă

        Imaginea a doua pare să o compenseze pe aceea a schitului ruinat. Refacerea nimbului este însă o convertire la o religie de-acum a naturii. Poate de dinaintea celei care se oficia în schit.

rugă pentru ploi -
cu faţa spre răsărit
floarea soarelui

Maria Doina Leonte

        Obiceiul florii-soarelui de a se întoarce toată ziua după soare este modulat în poem după circumstanţe. Îndreptată spre răsărit şi aşteptînd ivirea soarelui, floarea pare să se roage ca soarele să fie mai puţin aspru şi să îngăduie venirea ploilor. Sau, în timp ce toată suflarea, copleşită de secetă, se roagă pentru ploaie, floarea soarelui rămîne ahtiată de idolul ei.

floarea soarelui  -
se pleacă derutată
spre soarele din lac

Dan Norea

        Deruta florii soarelui poate fi şi din cauza oglindirii, dar mai curînd ea se datorează, să zicem, faptului că pînă şi floarea soarelui caută un soare mai blînd, potolit în apa bălţii.

floarea-soarelui –
scărpinîndu-şi palmele
o ţigăncuşă

Ildiko Juverdeanu

        Scărpinatul (mîncărimea) palmei e un semn că iei bani. Floarea soarelui dă mîncărimi de palmă ţingăncuşei pentru că simte cîştigul aproape. Îi mai trebuie şi puţină carte... pentru cornete.

floarea-soarelui -
miros de sâmburi copţi
pe plita bunicii

Ailoaei Cristina

        O asociere firească la vederea florii soarelui. Firească şi plină nu doar de mirosul seminţelor de floare este şi amintirea vremurilor cînd mai erai copil.

graniţă la Prut –
de-o parte şi de alta
floarea- soarelui

Florin Grigoriu

        Linii şi limite oficiale, politice – hotare şi frontiere – nenaturale, artificiale sau silnice. Natura nu le cunoaşte, le ignoră şi le încalcă suveran şi candid. Şi cu sugestii care par a le desfiinţa.

sfârşit de vară –
bătând floarea soarelui
bătrâna ştirbă

Claudia Ramona Codău

        Poate cel mai organic poem al lunii. Unul din semnele care consfinţeşte sfîrşitul verii – pălăriile de floarea soarelui şi felul simplu în care seminţele sînt scuturate. Bătrîna ştirbă mai poate şi ea să facă cîte-o muncă mai uşoară şi o face cu voluptatea de a lăsa floarea fără dinţi.

floarea soarelui
întoarsă spre țărână –
pe cer doar luna

Tincuța Horonceanu Bernevic

        Ideea e simplă: floarea n-are ochi pentru lună, cerul fără soare o deprimă şi o face să-şi plece ochii. Ruşinată şi abătută.

cămin părăsit –
numai floarea soarelui
paznic la poartă

Speranța Rubin

De multe ori floarea soarelui creşte de la sine în locuri unde nimeni n-a semănat-o. Şi asta cu atît mai abitir. Ce păzeşte ea la poarta casei părăsite? E o taină pe care n-are rost să o divulgi. E destul s-o pătrunzi.


Niciun comentariu: