„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

marți, 28 august 2012

Cireşe amare



cireşul amar -
din ce în ce mai negre
tălpile goale

Lavana Kray

        Poemul Lavanei poate fi citit în primă instanţă la propriu. Copiii care mănîncă sau culeg cireşele negre sînt împinşi de fervoarea fără oprelişti a vîrstei şi a verii abia începute. Totul se petrece într-o atmosferă de bucurie şi încîntare, într-o exuberanţă a contactului direct şi viu cu o lume inepuizabilă în oferta şi savoarea ei. Cireşul amar este unul sălbatic, aflat în afara vreunei proprietăţi private şi poate fi jefuit fără nicio teamă. Copiii sînt desculţi pentru că aşa se simt mai liberi. Nu doar tălpile, care calcă cireşele căzute, dar şi degetele, şi buzele, şi chiar trupurile le sînt înnegrite de cireşele strivite pe care le  mănîncă şi cu care se bat. Scena este reală sau măcar absolut veridică. Oricine, copil fiind, a trăit o asemenea întîmplare sau măcar şi-o poate închipui din imaginarul colectiv la care are acces nestingherit.

        Dar poemul nu se rezumă la acest lucru pur şi simplu. Structura lui este alegorică şi elementele simpliste ale scenei dintîi se dovedesc complexe simbolice. Cireşul amar este un fel de pom al vieţii care, abia acum, e resimţit în paradoxala sa ofertă – fructele, roadele culese sînt fatalmente dulci-amare. Niciun obiect al dorinţei nu este univoc. Odată obţinut, îi simţi simultan şi savoarea, şi amărăciunea. Accentul pus pe înnegrire vorbeşte de un drum al vieţii, pe care, înaintînd, tălpile se întinează tot mai mult, adună tot mai multă vinovăţie. Lucrurile se pot petrece într-un iureş copilăros, înainte ca, brusc, să sesizezi latura profundă, destinală a jocului cu pricina.

        Se poate însă să afli mai din vreme şi să-ţi asumi fără regrete acest joc al sorţii. Să citeşti din capul locului, fără iluzii, ceea ce spun cireşele amare:

fără iluzii –
dintre cireşe aleg
pe cele-amare

Şerban Codrin

Să alegi toate roadele vieţii cu o conştiinţă mai trează, care resimte că darurile sînt ambigui şi paradoxale – şi dulci, şi amare. Şi să refuzi pentru ele  ceea ce este doar chilipir mălăieţ.

Niciun comentariu: