„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

miercuri, 2 noiembrie 2011

HAIKU CLUB - COMENTARII OCTOMBRIE 2011

Cezar F. Ciobîcă


Porumbul cules –
deasupra cocenilor
secerea lunii

(Fratila Genovel-Florentin)

Poemul relevă o noapte de toamnă autentică și aduce în prim plan lanul de porumb, cules recent de știuleți, deasupra căruia tronează amenințător secerea lunii. Metafora, intrată de mult în uz , aparent banală, capătă în acest context valențe noi. Celestul parcă transmite teluricului un mesaj despre iminența sfârșitului.

Aniversare -
bătrâna gârbovită
doar cu umbra ei

(Ailoaei Cristina)

Deși îi lipsește kigo-ul, poemul se remarcă prin profunzime, prin sabi-wabi.

Bătrâna, aplecată de spate, stă la masă și-și petrece ziua de naștere doar în compania propriei umbre. O singurătate alarmantă, care poate genera tot felul de angoase. De fapt, femeia nu e singură. E cu amintirile ei, singura avere pe care nu ne-o poate lua nimeni.

Norii tot mai albi -
lângă primul fir de grâu
ultima frunză

(Maria Doina Leonte)

Un alt poem despre natura surprinsă în toiul toamnei. În planul celest, Norii tot mai albi vestesc apropierea precipitațiilor sub formă de ninsoare. Jos, în planul terestru, se pune în lumină imaginea elocventă a primului fir de grâu alături de ultima frunză. E ca și cum s-ar pune alături un prunc și un bătrân pe ducă. Un frumos colaj simbolic despre moarte și viață ca principii ce guvernează totul.

La odihnă-n parc -
peste riduri doar umbra
ultimei frunze

(Dan Norea)

Și acest kaiku - este evidentă prezența perechii ryuko –fueki - propune o meditație asupra trecerii ireversibile a Timpului. Fața ridată a bătrânului ce se odihnește pe banca din parc e mângâiată imperceptibil de umbra ultimei frunze.

Parafrazând un bine cunoscut haiku, se poate se spune că avem aici o umbră peste umbră, o întâlnire între două stadii terminale din lumi diferite. Un poem care amintește, printre altele, și de dictonul umbra et cena sumus.

Uliţa-n beznă -
palid reper spre casă
gutuia din geam

(Claudia-Ramona Codău)

Primul vers al acestui haiku de toamnă ne introduce într-un cadru cu specific rustic. Suntem pe un drum îngust de țară, cotropit din nefericire de beznă, gutuia din geam devenind singurul reper al drumețului ce se îndreaptă spre casă.

Lumină palidă a fructului de culoare galbenă înlocuiește cunoscuta lampă tradițională și ne oferă o imagine sugestivă în care vizualul se îmbină cu olfactivul, transportându-ne involuntar într-un topos ce ține, cred, de copilăria multora dintre noi.

Un comentariu:

sTOPs spunea...

Puternic mirosul de gutuie ... trece prin geam