„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară


locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

miercuri, 21 aprilie 2010

Structura intimă a haiku-ului - imaginea (II)


Tipuri de imagini



Pornind de la ideea că haiku-ul este o poezie a concretului, a revelaţiei produse de un fapt surprins pe viu, s-a acreditat părerea că şi imaginile evocate ar trebui să fie acelea ale unui fapt, ale unei întîmplări, ale unui eveniment. Confruntîndu-mă însă cu poemele cuprinse în antologii, pot să spun că există cel puţin trei tipuri diferite de poeme după imaginile pe care acestea le evocă. Le voi enumera în continuare dînd şi exemple.


Există haiku-uri care prezintă doar imagini ale unor scene statice, pe care nu se petrece niciun eveniment.


Groapă de gunoi.
Într-un pantof
cuibul mierlei


Luna absentă –
rece lama securii
uitată în colţ


În laţul întins
pentru păsărele –
soarele toamnei


Linişte.

În plasa păianjenului:
luna, noaptea şi eu


Un singur copac
lângă calea ferată –

şi-atâtea trenuri...


În cerul iernii
doar un fulg ca un sărut –
la despărţire


Prima zăpadă -

Toate murdăriile

Acoperite


Gară-n ars bărăgan.
Ornice Paul Garnier
ştirbe de ace


Pe coama casei
luna şi o bufniţă
la sfat de taină


Mirişti uscate –
sperietoare de ciori
străjer pe uitări


Zâmbetul orbului -

în cutia cu monede

câteva frunze


Zi de martie -

pe-o singură frunză

toată zăpada


Margine de cer
desfrunzită anume –
să-nceapă luna


Un măr necules -
ca un pendul vestind
orele toamnei


Exemplele pot fi înmulţite, dar, în cele pe care le vedeţi deasupra, sînt suficiente exemple pentru a ilustra faptul că, pe scena invocată, nu se petrece nimic. Poate că ceea ce surprindem pe scenă este rezultatul unei acţiuni anterioare, dar acţiunea nu ne este înfăţişată nicicum.


O a doua categorie este aceea a poemelor care prezintă imagini animate, în care se întimplă ceva, are loc un eveniment sau chiar mai multe.


A căzut o stea.

Licuricii strălucesc

parcă mai tare


Am dat “bună seara”,

şi păianjenul

nici nu s-a clintit


Nici-un fluture

stârnit de vânt.

Nu mă caută nimeni!


Lacul de jad.

Sus o singură frunză

leagănă liniştea


Peste trandafiri,

roua soarbe zorile

necuprinsului


Pe sub zorele

mai iute ca pisica

ghemul bunicii


În vals de Chopin

balerina firavă.

Toamna pe afară


Lună nebună.

Nopţi cu murmur de musturi.

Cramele treze.


Prin ceaţă -

paznicul se-ntoarce

cu fluturi pe felinar


Primăvara -

copilul ascute

creionul verde


Păianjenul ţese aşteptând

eu aştept ţesând -

trişti amândoi


Crizantema roz

colorează ceaţa din jur

în mov


Copilul fuge pe bicicletă

să nu-l întreacă

umbra-i


Amurg torid:

umbrele trag de lucruri

fără succes


Frunze uscate.

Furnicile târâie

un fluture alb


Casă de vânzare -

zarzărul înfloreşte

ca niciodată


După concert

curăţind tăcut zăpada

de pe maşină


Zăpada se topeşte -

din ce în ce mai mari

urmele pisicii


Păscînd iarba,

calul împrăştie

păpădia


De ziua muncii -

la soare uscându-se

pielea unui cal


Pe scena evocată se petrec fapte numite de obicei prin verbe dar şi prin substantive (în vals, cu murmur) sau adjective (tîrîte, mai iute). Se poate remarca faptul că există şi evenimente negative ca neclintirea păianjenului salutat, inexistenţa fluturilor sau a vizitatorilor.


Ce de-a treia categorie aduce în scenă, ceea ce pare surprinzător, avînd în vedere prejudeccata că în haiku nu există interpretări, fapte sau imagini care prilejuiesc comentarii.


Opriţi-vă fluturi!

Lampa aceea din lac

este chiar luna!


Doar un păianjen.

La urma urmei

dorm şi eu cu cineva


Nu-i loc de greieri.

S-a micşorat pămîntul -

...nici de visare


Merii în floare -

am totul dinainte

pe masa goală


Prima ninsoare –

iar mă găseşte iarna

cu ghete rupte


Nopţi fără greieri -

ceva i se întâmplă

universului


Imaginea lunii este prilej de avertizare a fluturilor, păianjenul este evidenţiat ca o consolare a singurătăţii, lipsa greierilor are drept consecinţă şi absenţa viselor, ninsoarea revelează sărăcia, merii în floare pot suplini alte lipsuri sau sînt de-a dreptul suprema bogăţie, absenţa greierilor este un simptom al suferinţei întregului univers.




Niciun comentariu: