„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

joi, 11 februarie 2010

Singurătatea (III)

CUVINTELE ABSENŢEI(continuare)



Cel mai pregnant este semnalată absenţa prin adjectivele pronominale negative niciun, nicio. Lipsa este acum categorică, iar lucrurile absente sînt aproape mereu cele care dădeau viaţă locului şi, prin dispariţia lor, locul îşi pierde identitatea, se denaturează, devine deşert, se pustieşte. La modul spiritual, îşi pierde rostul, noima, tîlcul. Devine de neînţeles.


Vin valuri vuind

dar nicio corabie

niciun pescăruş


Nicio scrisoare

în cutia poştală –

tîrziu de toamnă


Boare tainică -

niciun greier

în noaptea de vară


Niciun fluture

stârnit de vânt:

nu mă caută nimeni!


Păpuşa oarbă.

Niciun copil să-i pună

ochi de sticlă


Amurg sângeriu

niciun bujor în grădină -

vântul, doar vântul ...


Nicio scrisoare de scris,

doar amintirea

ca un uliu: la pândă


Seară de toamnă –

în cuibul de pe casă

niciun cocostîrc


Marea numai vuiet de valuri, cutia poştală veşnic goală, noaptea de vară fără cîntecul de greier, adierile fără de gîze, jucăriile fără copii, amurgul fără acompaniamentul bujorilor, amintirile fără cei amintiţi, seara fără păsări întoarse la cuib – toate-s lipsite de rost şi viaţa-n preajma lor e doar deşertăciune. Chiar albul imaculat la ninsorii devine repetiţie sterapă: Înc-o ninsoare / aşezând albul pe alb – / fără niciun scop.


Alteori însă, aceeaşi absenţă cvasitotală devine un fel de cadru menit să pună-n valoare o prezenţă unicat: un zbor de pasăre, o umbră, o zi de împăcare între oameni.


niciun sunet în munţi -

linia uşor curbată

a zborului de pasăre


O clipă umbra

în cădere pe clopot –

şi niciun dangăt


Umbra unui nor

Pe clopoţei albaştri

şi niciun sunet


Niciun cerşetor

de ziua bujorilor –

pace-ntre oameni


În alte cazuri, lipsa numită dă contururi mai pregnante singurătăţii sau neputinţei:


Dup-o absenţă -

zgomotul cheii în uşă

şi niciun prieten


Linişte în zori –

pe-aleea troienită

nicio cărare


Niciun prieten –

bocancii rupţi în prima

ploaie de toamnă


Buzunarul întors.

Nicio fărâmă de pâine

pentru vrăbii


Nu-mi pot potrivi

inelul destinului

pe niciun deget


Balta uscata –

peste podetul de lemn

niciun trecator


Uneori, printr-un joc de cuvinte şi prin exploatarea unei situaţii se face doar o remarcă ironică.


Pe mal o broască

în ciocul unei berze –

şi niciun sunet


De sfîntul Ignat –

niciun mistreţ nu are

colţii de argint


Niciun trecător

nu-şi deschide umbrela –

prima ninsoare


culminînd cu deşertăciunea deşertăciunii: poetul fără epitaf:


Pe vechi mormântul

poetului niciun vers –

pustiu de iarnă




Niciun comentariu: