„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară


locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

duminică, 31 mai 2009

Primul concurs de haiku al muzeului memorial Yamadera Basho

Primul concurs de haiku al muzeului memorial Yamadera Basho

Ghid pentru participanţi


1 Sînt acceptate doar poeme haiku de trei versuri scrise în limba engleză şi conţinînd un cuvînt sezonal. Firecare participant poate trimite pînă la două poeme. Nu e necesară traducerea în japoneză.


2 Jurizarea va fi realizată de Takeshi Iijima (Preşedinte al Asociaţiei de Studii Japoneze, Profesor Emerit la Universitatea Yamagata), Noboru Oba (Membru al Consiliului Directoral al Fundaţiei Culturale al oraşului Yamagata) şi un înalt membru al Consiliului Local al Educaţiei.


3 Două secţiuni:


(1) O secţiune pentru liceeni, studenţi şi adulţi

(2) O secţiune pentru elevi de gimnaziu


4 Modul de trimitere:


Pe o foaie de hîrtie A4 sau pe o carte postala se scriu numele, vîrsta, sexul, naţionalitatea, adresa şi numărul de telefon al participantului împreună cu poemul. Dacă participantul este elev la gimnaziu sau liceu, va include de asemenea numele şcolii sale.


5 Participarea este gratuită.


6 Termenul limită: Participările trebuie să aibă data poştei nu mai tîrziu de 12 iunie 2009.


7 Întrebările şi trimiterile trebuie să fie adresate către:


999-3301 The Yamadera Basho Memorial Museum 4223 Nanin Yamadera, Yamagata-shi, Yamagataken tel;023-695-2221


8 Premii acordate:


(1) Două premii în fiecare secţiune.

(2) 5 menţiuni în fiecare secţiune.


9 Anunţarea rezultatelor jurizării:


Cîştigătorii premiilor vor fi anunţaţi anterior prin poştă şi vor fi rugaţi să participe la ceremonia de premiere a Primului Concurs de Haiku în Limba Engleză a Muzeului Memorial Yamadera Basho. Ceremonia de premiere va avea loc pe 12 iulie 2009, cu ocazia celei de a 52-a Convenţii Naţionale Yamadera Haiku.



sâmbătă, 30 mai 2009

Interculturalitate româno-japoneză (IV)

Haikuul punte între culturi


(LICEUL TEORETIC ,,L. BLAGA” DIN CONSTANŢA, PARTENER ÎN PROIECTUL EDUCAŢIONAL INTERCULTURALITATE ROMÂNO–JAPONEZĂ)

Prof. drd. Anastasia Dumitru,
Liceul Teoretic ,,L. Blaga” din Constanţa


Este deja o tradiţie ca Liceul Teoretic ,,L. Blaga” din Constanţa să găzduiască evenimente culturale. Numeroase personalităţi au fost invitate pentru a sărbători cartea şi scriitorul aşa cum i-ar fi plăcut patronului spiritual, lui L.Blaga.

De câţiva ani se derulează cercul literar Muguri, precum şi Proiectul Educaţional ,,Literatura şi alte arte”, cadru propice interrelaţionării disciplinelor de referinţă (literatură, desen, muzică, artă fotografică, artă dramatică) şi cunoaşterii valorilor autentice. Aşa au reuşit elevii liceului să dialogheze cu unii dintre scriitorii contemporani: Ovidiu Dunăreanu (redactor-şef al revistei Ex Ponto), Ana Ruse, Ion Machidon (Bucureşti, redactor-şef al revistei Amurg sentimental), Arthur Porumboiu, Marina Capbun (prof. univ. doctor), Guner Akmolla (redactor-şef al revistei Emel), Văceanu Aurica şi Radu Patrichi (redactori ai revistei Albatros). Toţi aceşti importanţi oameni de litere şi-au lansat cărţi şi au fost încântaţi să-i cunopască pe tinerii cititori.

(de la stînga la dreapta: Angela Ciucu, Corneliu Traian Atanasiu, Laura Văceanu, Radu Patrichi şi Anastasia Dumitru în holul Colegiului de Artă)


Liceul Blaga a încheiat parteneriate educaţionale cu Uniunea Scriitorilor, filiala Constanţa pentru înscrierea în Programul Naţional ,,Să ne cunoaştem scriitorii!” şi cu Societatea de Haiku pentru colaborarea la Proiectul de Parteneriat Cultural Internaţional cu Japonia, coordonator: Prof. Văceanu Aurica. Astfel, elevii au fost invitaţi la festivalul Primăvara poeţilor, apoi au desfăşurat o lecţie deschisă: Ziua mondială a poeziei în data de 21 martie, iniţiativă a profesoarei Anastasia Dumitru, când au fost invitaţi scriitorii: Guner Akmolla, Văceanu Aurica şi Radu Patrichi.

Recent, în perioada 22-29 mai au luat parte la Festivalul Internaţional de Haiku, având ca temă: Haikuul în contextul liricii universale. Evenimentul cultural se desfăşoară în parteneriat cu mai multe instituţii şi se înscrie în „Anul aniversar: 50 de ani de la reluarea relaţiilor diplomatice ROMÂNIA-JAPONIA” (sept. 1959- sept.2009). Scopul acestui proiect este promovarea speciilor lirice japoneze (haiku, haiga, haibun, renga/renku), ca şi origami, ikebana şi realizarea unui curs opţional.

Festivalul a debutat sâmbătă, 25 mai la Universitatea „Andrei Şaguna”, apoi în aceeaşi zi s-a desfăşurat un spectacol deosebit, la colegiul de Artă ,,Regina Maria”, un regal, un veritabil sincretism al artelor, cu intereferenţe lirice româno-japoneze, unde şi-au dat concursul timp de trei ore numeroşi artişti tineri. Festivalul a continuat duminică, dimineaţa, la Muzeul de artă, iar după-amiază la Universitatea ,,Spiru Haret”, unde s-au susţinut conferinţe, dezbateri, prezentări de carte etc. La aceste evenimente culturale au fost invitaţi scriitori nu numai din România (Iaşi, Bistriţa, Cluj, etc.), ci şi din Albania, Austria, Australia, Belgia, Bulgaria, Canada Croaţia, Germania, Franţa, India, Irlanda, Italia, Scoţia, Serbia, Sua, Suedia, Uk, Ungaria, din Rusia, (Irina Kogan, de la Universitatea din Samara, din Boston – SUA ( Zinovy Vayman).

Toţi participanţii au apreciat efortul constănţenilor de a se implica în organizarea unui eveniment de proporţii, având un real succes, chiar pe timp de criză.

În data de 27 mai 2009, membrii cercului Muguri de la Liceul Teoretic ,,L. Blaga” din Constanţa, coordonator Anastasia Dumitru, au fost fericiţi să aibă ca oaspeţi nu numai pe prof. Aurica Văceanu, Preşedintele Societăţii de Haiku, ci şi pe profesorul universitar Irina Kogan, din Rusia. Timp de două ore s-a dialogat în engleză despre importanţa lecturii şi a cunoaşterii unei limbi de circulaţie internaţională, despre haiku, despre tehnicile de scriere a acestui unic gen. Elevii au recitat poezii, au reuşit să traducă haikuurile studenţilor ruşi, în română, prin intermediul limbii engleze şi au dat dovadă de spirit creativ, scriind ei înşişi haikuuri plecând de la un vers oferit. Textele au fost apreciate de cei doi invitaţi.

La final, elevii ne-au mărturisit că este o experienţă unică, ,,este prima data când avem posibilitatea să vorbim engleza, deschis, la o masă rotundă, cu un vorbitor de altă limbă”, afirma Miruna Bancu. ,,Este încântător să ne putem înţelege şi să ne exprimăm gândurile firesc prin citirea propriilor haikuuri”, ne-a mărturisit Francisca Iancu, câştigătoarea premiului III, la concursul naţional de haiku. De altfel, o parte din creaţiile elevilor: Bădeliţa Maria, Tălmaciu Ioana, Munteanu Beatrice, Lăzărică Lavinia, Popa Adelina, Bârligea Simona, membri ai Cercului Muguri au fost publicate în revista Albatros, revistă a Societăţii de Haiku.

(Anastasia între muguri)


Suntem singuri că aceste evenimente culturale transdisciplinare şi multilingvistice îi fascinează pe elevi şi reprezintă un cadru propice dezvoltării capacităţii de cunoaştere multietnică şi de comunicare prin întelegerea fenomenului de diversitate lingvistică. De asemenea, dezvoltă gustul estetic al elevilor, plăcerea de a citi, stimulează gândirea critică pin receptarea nu numai a literaturii şi a artelor, ci şi a valorilor autentice, în general, pentru integrarea culturii autohtone în circuitul valorilor naţionale şi universale.







Cîteva haiku-uri de autori japonezi aduse pre limba noastră



La lettre du haïku n° 21

distribuée gratuitement par l’Association pour la promotion du haïku


Cu permisiunea lui Dominique Chipot, căruia îi mulţumesc şi pe această cale, am reprodus un text din numărul 21 al revistei franceze „Ploc¡”care propune o selecţie de haiku-uri preluate din revista japoneză Ashibi (Azalee). Am rugat-o pe Ramona Ţăranu, masterand al Facultăţii de Limbă şi literatură japoneză din cadrul Universităţii Bucureşti, să traducă haiku-urile cuvânt cu cuvânt şi apoi am realizat „punerea în formă”.


Când nu am avut de ales, am preferat să depăşesc numărul prescris de silabe pentru a mă apropia mai mult de sensul iniţial; nici o altă alternativă când eşti copleşit de o limbă ca japoneza, în care, cu puţine silabe, câţiva kanji, poţi spune atât de multe. Traducerea franceză, datorată lui Kemmoku Makoto, adaptată în franceză de acesta şi de Dominique Chipot, mi-a rămas necunoscută, deoarece nu doream să fiu influenţată de ea; am copiat-o ulterior pentru a oferi cititorilor români şi o altă variantă.


Manuela Miga


Hito wa mina

kanashimi oeri

kari wataru

Fujiwara Takao

hito wa – oamenii

mina – toţi, cu toţii

kanashimi – tristeţea

oeru – a putea îndura, a putea duce

kari – gâşte sălbatice

wataru – a trece


oamenii

îşi duc cu ei tristeţea –

gâştele sălbatice trec


Chacun porte

sa tristesse –

Des oies sauvages dans le ciel



Hi kagerishi

toki kokū yori

hō ochiba

Negishi Yoshio

hi – soarele, ziua

kagerishi – a se umbri, a se lăsa o umbră peste

hi kagerishi – lumina soarelui se umbreşte şi dispare – seara, asfinţitul trimite cu gândul la toamnă.

toki – timp, când

kokū – spaţiu gol, cerul gol; vid, nimic, gol.

yori – decât; decât... mai degrabă... (utilizat în comparaţia dintre doi termeni, indică preferinţa pentru al doilea termen, cel de după yori)

hō – (1) arborele de magnolie, (2) simplu, banal, docil

ochiba – frunze ce cad, frunze căzute


la asfinţit

decât cerul gol, prefer

frunzele căzute ale magnoliei


A l’instant où le ciel s’obscurcit

Une feuille de magnolia

tombe du vide



Mou ashi ga

bō ni nattaru

kakashi kana

Nonaka Ryōsuke

mou – deja

ashi ga – picioarele

(băţ) ni nattaru (de la verbul naru „a deveni”) - au devenit beţe

kakashi – sperietoare de ciori (asociată deopotrivă ideii de solitudine, dar şi ideii de persoană care îndeplineşte un rol decorativ, simbolic, fără a exercita putere de facto, fără a avea vreun cuvânt de spus)

kana – particulă exclamativă, emfatică, cu rol de kireji


deja picioarele

mi-au devenit beţe –

sperietoare sunt!


Les jambes de l’épouvantail

redeviennent déjà

deux bâtons



Tenchi ni mo

aun no kokyū

kaeri bana

Nishikawa Oriko

tenchi – cerul şi pământul, natura tenchi ni mo – şi în natură

aun no kokyū – armonia a două forţe ce lucrează împreună, completându-se

kaeri bana – flori care înfloresc din nou, neţinând cont de anotimp (asociate iernii)


cerul şi pământul

în armonie – iarna,

flori înflorind


Ciel et terre

en parfait accord –

Fleurs d’arrière-saison



Ōgiku kogiku

agetsurau naku

kisou naku

Kimura Kazashi

ōgiku – crizantemă mare

kogiku – crinzantemă mică

agetsurau naku – fără a critica, a nu reproşa

kisou naku – a nu concura, a nu intra în competiţie


mica şi marea crizantemă

nu se critică,

nu concurează între ele


Grands ou petits

les chrysanthèmes

ne rivalisent pas



Manten no hoshi

no kōshin

mogari bue

Nakamura Fusako

manten – tot cerul

hoshi – stele

kōshin – corespondenţă, schimb de mesaje

mogaribue – vântul de iarnă fluierând printr-un gard de bambus


pe cer, stelele îşi vorbesc –

vântul iernii fluierând

prin gardul de bambus


D’innombrables étoiles

communiquent entre elles –

Le souffle fort du vent du nord dans la haie morte



Kōraku no

yūbe akari ni

zazendō

Tokuda Chizuko

kōraku – frunzele galbene ce cad

yūbe akari – luminile aprinse în amurg

kōraku no yūbe akari – luminile (galbene ca frunzele) aprinse în amurg

ni – şi (indică asocierea, adeseori prin contrast, a doi termeni)

zazendō – încăpere pentru meditaţia călugărilor într-un templu zen (în care individul este singur în întuneric)


galbene, în amurg

frunze cad şi lumini se-aprind

zazendō


Dans la clarté du soir

le jaune des feuilles mortes

la salle d’exercice de zazen



Takegari ya

kiri no mukou mo

hito no koe

Fujino Tsutomu

takegari – la cules de ciuperci (fiind o operaţiune făcută de obicei în grup, evocă veselia participanţilor) toamnă

kiri – ceaţă (cu trimitere la singurătate şi confuzie) toamnă

mukou – dincolo de

mo – chiar şi

hito no koe – vocea unui om, voci omeneşti


la cules ciuperci –

şi de dincolo de ceaţă

vocile oamenilor


Cueillette des champignons –

On peut entendre des voix d’hommes

au-delà du brouillard


Kuresomete

kotsu to kurekeri

shika no koe

Ishida Atsuko

kuresomeru – a începe să se întunece, a începe să se sfârşească

kotsuto – într-o clipă, dintr-o dată

kurekeri – s-a întunecat de-a binelea, s-a sfârşit

shika no koe – glasul unei căprioare (asociată toamnei, pe de o parte, iar pe de altă parte – glasul reprezintă chemarea celui iubit; prin urmare, este simultan o poezie despre adâncirea toamnei şi despre o poveste de dragoste care s-a sfârşit)


s-a întunecat

s-a sfârşit într-o clipă

glasul căprioarei


Le jour faiblit,

puis soudain la nuit tombe –

Brame des cerfs



Akihi otsu

tootsu yo no ishi

amata mite

Hiraga Fujin

akihi – soarele de toamnă

otsu – a cădea, a se prăbuşi

tootsu – din depărtare

yo – lume

ishi – pietre

amata mite – a se vedea multe


apus de toamnă –

pietrele din lumea de dincolo

încep să se vadă


Le soleil d’automne se couche

ayant vu

beaucoup de menhirs



vineri, 29 mai 2009

Comentariile juriului la poemele lunii mai 2009


Parfum amar de pelin


Dan Doman


De fapt, titlul complet ar fi Parfumul amar al pelinului verde şi îi aparţine lui George Macovescu (fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor, 1977-1981), fiind pus în fruntea unei cărţi de amintiri, apărută acum un sfert de veac.


Trecînd la concursul lunii mai, am remarcat multe poeme interesante – unele mai pot fi rescrise, desigur -, dar în comparaţie cu tema anterioară, cuc, sau cu tema păcăleală a concursului de senryu se simte o creştere evidentă a numărului de poeme reuşite.


Renunţînd la tentaţia mea de a discuta şi de a propune îmbunătăţiri (poemele 17, 32, 11) şi peste comentariul altor cîtorva haiku-uri şi senryu-uri interesante (1, 8, 14, 18, 21, 30,40, 44, 45), voi comenta doar două haiku-uri.


24

Tainic pelinul

argintează fereastra

în noaptea de mai


O imagine nocturnă liniştită, dar plină de mister, în care pelinul nu e perceput prin calităţile sale aromatice (olfactive, gustative sau terapeutice), ci prin cele vizuale, luna accentuînd la maximul culoarea gri a plantei. Frunzele argintii ale pelinului umplu tot spaţiul nocturn, în care haiku-ul deschide doar o fereastră, invitîndu-te să-ţi imaginezi ce se întîmplă dincolo de ea.


Am şi eu un poem asemănător ca atmosferă (de fapt, o legătură dintr-un poem rengay), cu un spaţiu ireal creat de lună pe o coastă de munte:


ierburi argintii—

urc între mestecenii

luminaţi de lună


9

Vînt de cîmpie—

luntrea nopţii umplută

cu pelin verde


Japonezii admit mai uşor ca europenii şi americanii prezenţa unor metafore în haiku, iar imaginea luntrea nopţii e atît de bine integrată în poem, încît o discuţie despre metaforă nu cred că-şi are rostul aici.


Arhaismul (şi cuvîntul poetic) luntre conferă farmec haiku-ului, expresia luntrea nopţii fiind, de fapt, pivotul poemului, şi nu cea tematică, pelin verde.


Haiku-ul te introduce în atmosfera vechiului Bărăgan, pierdută azi, şi simţi mirosul de pelin al vîntului, deşi autoarea sau autorul nu îl numeşte direct. Citind poemul, nu poţi să nu te gîndeşti la luntrea lui Caron (oare pelinul evocă moartea? – vezi haiku-ul 18 şi alte poeme în stil apusean; oricum, alcaloizii conţinuţi de plantă sînt toxici şi, în cantităţi mari, pot provoca moartea). Luntraşul Caron plutind în noapte şi adunînd sufletele morţilor din cîmpia tracă, într-o barcă umplută cu pelin...


Prin asociaţie de idei, mi-am adus aminte şi de poemul lui Hadrian “Animula vagula, blandula…” (Suflet mic, suflet blînd şi călător, tovarăş al trupului meu care te-a găzduit, vei coborî pe meleagurile livide, aspre, pustii, unde nu vei mai fi jucăuş precum obişnuiai odinioară.)


Dar deja ne-am îndepărtat de temele concursului lunii mai, pelin şi Armindeni.



Manuela Miga


9

vânt de câmpie -

luntrea nopţii umplută

cu pelin verde


Frumos poem liric; "luntrea nopţii" nu face parte dintre figurile de stil acceptate îndeobşte în haiku. Dacă am înţeles bine unde voia să ne poarte autorul, îi propun:


aroma pelinului

ameţind luna


24

tainic pelinul

argintează fereastra

în noaptea de mai


Precizarea lunii mai nu aduce nimic în plus; nici "tainic" nu mi se pare justificat, avem deja noaptea şi potrivita argintare adusă de lumina lunii.


29

zi de armindeni -

ca să-mi îndulcesc viaţa

beau vin cu pelin


Senryu mizând inteligent pe contrastul pelin/îndulcesc.


31

Păsări în alai-

pe strada cu armindeni

bunicul mai tânăr


Cel mai reuşit poem, din păcate - singurul. Cred că se face aluzie la un obicei pe care nu-l cunosc - defilarea unor personaje ce întruchipează păsări - şi la efectul pe care îl au asupra bunicului, pelinului atribuindu-se şi virtutea de a întineri, ori poate amintirea unui trecut fericit... Ar fi cu folos ca autorul să ne împărtăşească detalii. Oricum, a reuşit să mă emoţioneze, deoarece chiar a avut ceva de spus, nu doar a alăturat cunoştinţe despre Armindeni ori desspre virtuţile tămăduitoare ale pelinului. Îi răspund:


aşteptând toamna

beau din absintul cel nou

cu Artemiza


(Denumirea latină a pelinului este Artemisia absintium şi m-am jucat cu cele două cuvinte. Sper că nu vă veţi gândi că "toamna" e kigo, ci veţi înţelege că autorul, evident un exponent al boemei care apreciază pelinul în altă licoare decât vinul, sâcâit de căldură, se gândeşte s-o ţină tot într-o beţie până ce vremea devine tolerabilă.)


Una calda, una rece:


pelin pe rană -

neatins a rămas

patul mirilor


43

tremurând în iaz

umbra primul nufăr -

zori de Armindeni


Iată o scriitură care te prinde, dar, la o lectură mai atentă, transpare meşteşugita folosire a unor clişee de succes: umbra tremurând şi primul... (alteori ultimul...). Înflorirea primului nufăr nu-mi pare legată de Armindeni, care devine doar cuvântul ce trebuia lipit.


46

începutul crizei -

la mare căutare

pelinul cel nou


Un senryu de actualitate, detaşat, amar.



Corneliu Traian Atanasiu


30

mama bolnavă -

umbra uliului mişcând

fire de pelin


Este poemul care mi se pare cel mai suprinzător şi totodată cel mai ferm aşezat pe muchia subţire dintre realitatea aspră şi irealitatea imediată. Mama este întruchiparea grijii şi a îngrijorării într-un orizont al satului care îşi este suficient sieşi. Nici bolnavă (la ţară neputinţa bolii este aproape o ruşine) nu scapă de griji şi acestea sînt tot cele banale şi prozaice: în vis, în delir i se înfăţişează, ameninţîndu-i ograda şi avutul, o umbră de pasăre răpitoare care face să tremure chiar şi pelinul – seismograful vieţii ei amare.


14

casa bunicii -

a năpădit pelinul

vechea cărare


O mică bijuterie a regretului şi a nostalgiei în care pelinul umple nu doar locul şi atmosfera (cu mireasma lui), ci şi sufletul cititorului cu o amărăciune simbolică de nestăvilit. Remarcabile, în contextul cuvintelor simple şi nepretenţioase, “năpădit” şi “cărare”, şi ele grele de înţeles şi gata să fie biruite de uitare, precum casa bunicii.


45

Plouă peste sat –

prin gardul dărăpănat

creşte pelinul


Şi aici două cuvinte par să se îngîne şi să rimeze semantic, susţinînd simbolic poemul. Gardul “dărăpănat” şi “pelinul” sînt invers proporţionale şi totuşi strîns împletite (“prin”). Ploaia care face ca vegetaţia să se înalţe şi să rodească, macină mereu satul. Unde totul se dărîmă încet dar neîncetat, creşte doar pelinul. Şi amarul.


24

Tainic pelinul

argintează fereastra

în noaptea de mai


Există în poem un mod eliptic de a invoca luna. Pelinul, cu tot verdele lui pal, n-ar putea “arginta” fereastra fără complicitatea tacită a lunii de mai. Ce este însă aici tainic? Amărăciunea. Îndulcită însă de farmecul nopţii. Topită oarecum în atmosfera plină de magie. Pentru mine, "noaptea de mai" este mai curînd o trimitere livrescă la Macedonski sau Şt. O. Iosif.


42

revărsat de zori -

sub arminden Joiana

fată un viţel


Mi s-a părut foarte nimerită această deturnare a cadrului sărbătoresc către o faptă profană. Joiana ridică festivismul dulceag la rang de ritual veritabil. Viţelul nou născut rimează mult mai bine cu începutul impetuos şi fast al primăverii.


Ceea ce am apreciat la poemle comentate a fost felul simplu şi direct în care apelează la simbolul pelinului sau armindenului fără a se pierde în clişee răsuflate.