„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

duminică, 26 aprilie 2009

Comentariile juriului la poemele lunii apriliie 2009 (III)

Comentariile mele sînt mai concise şi mai aplicate la cîteva din poemele care mi s-a părut că-mi spun mai multe. Este modul meu de a le citi şi interpreta, unul din multele posibile.


*


Resorturile cucilor


6.

La cenaclu:
*ceas cu cuc decedat
iarna aceasta*.


Poemul este un senryu care surprinde sterilitatea unei activităţi stătute şi anoste care plictiseşte timpul. Pare firesc, în această atmosferă, decesul cucului din pendul şi invitaţia, subînţeleasă, de a părăsi încăperea nearisită pentru a asculta aievea chemarea plină de rost şi încîntare a cucului.


8.

Ultimul ecou

din cântecul cucului –

timp oprit în loc


Un poem care surprinde clipa suspendată a revelaţiei. Poate nu atît ieşirea din timp cît pierderea de sine întru veşnicia pe care acel ecou pierdut o prevesteşte. Poate fi chiar aluzia la o moarte apoteotică.


10.

Ogor înverzit –

doar cântecul cucului

îl iau cu mine.


Un poet spunea că orice frumuseţe îndeamnă la un jaf imposibil. În faţa izbucnirii impetuoase a primăverii simţi această tentaţie neputincioasă şi, dacă ai totuşi gustul penitent al unui lirism discret surdinizat, te rezumi, în cele din urmă, la această imaterială şi delicată chiverniseală.


14.

lunca Crişului-

rătăcită în iarbă

o pană de cuc


Performanţa poemului este aceea de a face din pana de cuc un dublet al însingurării rătăcitoare şi temătoare, al discreţiei răznite de forfota unanimă a acestei ciudate păsări. Simbolismul cucului este astfel completat cu alte faţete pe care nu le prea luăm de obicei în seamă.


18.

Sus pe o cracă

Cu vocea răguşită

Un cuc amărât


O încercare de a transfera dispoziţia personală în răguşeala cucului. Pînă şi limpezimea acelei chemări seducătoare, inivitînd la o rătăcire fără frontiere, se converteşte în hîrîit morocănos şi mahmur.


19.

Grădina mamei -

va trezi oare cucul

bătrânul cais?


Cu discreţie, este evocată doar grădina mamei şi bătrînul cais, fără să ni se spună nimic despre soarta bătrînei, poate un alter-ego al caisului. Avem de a face cu o bogăţie de elemente în relaţie, toate îndemnînd la tandreţe şi compasiune. Trezind natura, cucul deşteaptă parcă şi îngrijorarea noastră.


22.

Sub meri în floare

fântâna părăsită

tot singur cucul.


O expresie bine lucrată a descurajării în ciuda anotimpului prielnic. Fântâna părăsită, simbol al demobilizării autorului, pare a fi pecetluită de prezenţa cucului.


24.

Ziua-nvierii-

în livada cu vişini

cântă iar cucul.


Voit sau ba, poemul face aluzie la cunoscuta piesă a lui Cehov în care totul se încheagă în jurul livezii ce va fi sacrificată. E o livadă, care, iată, la chemarea cucului se reînsufleţeşte. În realitate sau doar în adîncul nostalgiei noastre?


25.

Crâng verde-n vale -

Mama văruie casa

Ascultând cucul.


O frumoasă împletire a motivelor: învierea naturii însoţită de ritualul primenirii primăvăratece. Mama văruieşte casa într-o dispoziţie la fel de pierdută în reverie ca şi cîntecul cucului care o inspiră.


26.

perdea unduind -

în cuprinsul livezii

glãsuie cucul


Tremurul perdelei pare a fi doar o invitaţie discretă să părăseşti odaia către zările largi în care glăsuie cucul.


27.

cucii răguşiţi –

în grădina umbrită

nici un cireş copt.


Cucii (pluralul pare să apeleze la ideea de cor, irealizabilă în fapt pentru cuci) par şi ei contaminaţi de neîmplinirile din grădină. Vrînd-nevrînd ei se preschimbă în corul antic comentînd calamitatea din ogradă.


34.

În zi de Paşte

ecou de cuc din pendul -

gazda plecată.


Fără emfază, este comentată închiderea la adevărata sărbătoare a naturii. Cea care trebuia s-o găzduiască s-a refugiat suspect în artificiu şi ascultă doar pendulul.


43.

Zadarnice

descântecele babei -

boala cucului


Dincolo de realitatea unei boli incurabile, rebelă pînă şi la descîntece, poate fi surprinsă o aluzie maliţioasă la respingerea avansurilor erotice de către cel nărăvit la însingurare.


45.

În prun cucul

Numărând omizile -

Descrescător...


O interpretare îndrăzneţ ironică a prestaţiei cucului. Şi o variantă mai puţin ortodoxă a îmbinării utilului cu plăcutul.


49.

Crucile de lemn –

cucul preocupat doar

de cântecul lui


Meditaţia umană în faţa durerii aducînd o acuză narcisismului lipsit de compasiune al unei păsări răznită de ceilalţi.


50.

haiku de Apus -

hototogisu junior

cântând „cuckoo”


Un poem cu pretenţii critice. O aluzie la amurgul haiku-ului ajuns să cînte în alte limbi nepotrivite firii sale care îmi aduce aminte de un vers al lui Petru Creţia: „în falsa tinereţe a unor evi tot mai tîrzii”.




Niciun comentariu: