Geneza unui haiku

Fiecare îşi scrie, îşi schimbă, îşi corectează şi definitivează poemul în felul său. Şi poate fiecare poem scris este o aventură aparte. Dan Norea ne mărturiseşte povestea ultimului haiku pe care l-a prezentat în concurs. Este un mic exerciţiu pe care vă îndemn să-l faceţi fiecare, în felul acesta sigur veţi deveni mai lucizi, mai conştienţi de travaliul făcut şi vă veţi apropia de competenţa unui comentator.

*

La etapa din mai a concursului Romanian Kukai, tema a fost “Teiul”. Cum la etapa precedentă luasem locul I, m-am gândit să dau tot ce pot, ca să demonstrez că nu fusese întâmplător.

Mai întâi m-am hotărât să îmi folosesc cunoştinţele de teorie. Hai să mă fixez la o valoare estetică puternică. Am ales sabi - tristeţe şi singurătate provocate de scurgerea vremii, declin, patină a timpului. Aplicată la tei, m-a dus cu gândul la scorbură, în plan simbolic bătrâneţe. Apoi m-am gândit să introduc o antiteză, mai concret să “plantez” lângă bătrân un vlăstar tânăr. Şi ca să sugerez mai bine copilul, m-am gândit să pomenesc ceva de şcoală. A ieşit textul:

Zi-ntâi de şcoală -
un lăstar în scorbura
bătrânului tei

Pe urmă m-am gândit că "lăstar" este şi el un cuvânt kigo (care sugerează anotimpul), ba chiar unul contradictoriu cu luna septembrie. Şi am modificat.

În curtea şcolii -
un lăstar în scorbura
bătrânului tei

Eram conştient că nu e ceva original, alăturarea "lăstar" şi "scorbură" am întâlnit-o la Şerban Codrin

Din surpătura
de putregai şi scorburi -
un lăstar verde

(Marea tăcere - Dincolo de tăcere – Primăvara)

Dar ţinând cont că adăugasem "curtea şcolii" şi "teiul", mi-am zis că nu e plagiat, ci cel mult inspiraţie. In plus, sensul e modificat, eu am încercat să sugerez tinereţe lângă bătrâneţe, iar Codrin valoare izvorâtă din mizerie. N-am trimis imediat textul, l-am lăsat la dospit.

Dupa câteva zile, la recitire, m-am revoltat - la urma urmei, ce e mai important, să câştig concursul sau să fiu eu însumi ? Şi am refăcut textul după sufletul meu.

Zi-ntâi de şcoală –
în scorbura teiului
două ghiozdane

Este cel pe care l-am trimis. Şi mă bucur, simt că mă reprezintă mult mai bine. În primul rând este original. În al doilea rând, are exact calităţile pe care ştiu sigur că le deţin - paradox si duioşie, dublată de un pic de ironie.

Aşa că în momentul ăsta mă lasă rece locul din concurs, câtă vreme sunt mulţumit de mine însumi.

P.S. Textul a fost scris înainte de ziua votului. La afişarea rezultatelor, am constatat că,totuşi, poemul a luat locul II. Ca urmare, azi sunt mai mulţumit de mine însumi decât ieri J