„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

sâmbătă, 26 aprilie 2008

Un loc I surprinzător

Dan Norea ne face surpriza de a prelua rolul de comentator al etapei. Şi o face cu o probitate şi o competenţă de invidiat. Sper să nu se dezică nici în viitor.

*



Când am văzut rezultatele etapei din aprilie, am rămas surprins. Estimam că voi lua între 5 şi 10 puncte. În niciun caz primul loc, şi încă relativ detaşat. Mai ales în condiţiile în care, în procesul votării, multe din texte mi s-au părut mai bune decât al meu.

Apoi am recitit toate textele. Şi am constatat că, într-adevăr, sunt multe texte valoroase şi greu de departajat, dovadă numărul mare de texte de pe locul III. Le-am votat, mi-au plăcut, dar plăcutul se datora nu numai valorii textelor, ci şi unei impresii de ceva familiar, cunoscut, déjà vu. Nu vreau să fiu greşit înţeles, nu e vorba de plagiat, e vorba de faptul că e din ce în ce mai greu să scrii fără să reiei într-o formă nouă, o idee veche. Cred că toată lumea are din când în când senzaţia descurajantă că totul a fost spus, că e zadarnic să încerci să vii cu ceva nou.
Cum spuneam, la a doua citire am regăsit expresii sau elemente pe care le mai întâlnisem în trecut. E drept că şi tema te cam trage de mână să exploatezi câteva valori estetice tipice.

Cel mai des pot fi întâlnite ryuko combinat cu mushin – efemerul, perisabilitatea, ce sugerează (sau chiar oferă de-a dreptul) o paralelă între păpădie şi om, la fel de vulnerabili în bătaia vântului. Am numărat, vântul (cu variante boare, adiere) apare în peste zece poeme, adică un sfert.

O păpădie
în bătaia vântului…
Viaţa unui om
(Vasile Moldovan)

Puful pãpãdiei
dus de vântul rebel -----
ca viaţa noastrã.
(Adina Enăchescu)

Mai apare mono no aware - patos al lucrurilor, sensibilitate pentru lucrurile din natură şi frumuseţea lor efemeră. Elementul cunoscut, pe care îl întâlnisem şi în alte ocazii este floarea care luminează.

Luminând timid
În umbra cireşului
O păpădie
(Tincuta Horonceanu Bernevic)

Gardul rupt de lemn-
grădina luminată
de-o păpădie
(Henriette Berge)

Ultimul text mai aduce ceva în plus, wabi sabi – tristeţe provocată de declin, de patina timpului. Gardul rupt, ruinele, gunoaiele dintre traverse, toate te conduc în aceeaşi direcţie.

zi răcoroasă –
numai o păpădie
lângă gardul vechi
(Maria Tirenescu)

Pãpãdii înflorite
printre ruine antice
sunetul sapei
(Ana Ruse)

Printre traverse
papadii si gunoaie -
galben...dubios.
(Dumitru Roşu)

Surprinzător, foarte puţine texte speculează contrastul ryuko- fueki, efemer- etern, deşi tema oferă pe tavă unul dintre elemente. Ce poate fi mai efemer decât o păpădie ? În textul de mai jos, elementul contrastant, fueki, este Calea Lactee, des întâlnit la Şerban Codrin. Totuşi, poemul aduce un element original – navetistul.

Câmp cu pãpãdii –
navetistul traversând
Calea Lactee
(Eduard Ţară)

Pomeneam de déjà vu. Senzaţia nu provine numai de la elementele componente, cunoscute anterior, ci şi de la sonoritatea unor haiku-uri celebre. Spuneţi

sunetul sapei

nu vă aminteşte de broasca lui Basho ?

sunetul apei

Unul dintre texte îmi suna fantastic de familiar. Mi-a trebuit o săptămână să-mi amintesc unde întâlnisem ceva asemănător.

câmp de păpădii –
nu aşa sunt oamenii
când vântul bate ?!...
(Dragoş Tsuku)

Citiţi următorul haiku al lui Issa:

Doar atât: încredere.
Nu se scutură petalele
tocmai aşa?

sau, într-o traducere excelentă a Ninei Samana :

Fără ezitări.
Nu aşa se scutură
Toate florile?

Deşi sensul e diferit, nu vi se pare că sonoritatea conferită de interogare dă impresia de asemănare ?

Revin la poemul câştigător.

Câmp cu păpădii –
de-ajuns o adiere
şi ninge în sus
(Dan Norea)

Are karumi, e adevărat – cuvinte simple, naturale. Are putere de sugestie, descriptivă, fotografică. Se întrevede ryuko. Parcă ar fi acolo şi un pic de paradox. Dar nu are profunzime, nu are niciuna din valorile estetice clasice, puternice – opoziţia fueki-ryuko, wabi sabi, mushin, yugen… Nu există nimic sugerat, nimic despre natura interioară, nimic despre suflet sau spirit, totul la faţadă.

Şi atunci prin ce s-a impus ? De ce a ajuns pe locul I ? Părerea mea – prin originalitatea expresiei “ninge în sus”. În ziua de azi atât de rar vezi ceva nou, încât atunci când apare aşa ceva, votezi. E ca la gimnastică sau patinaj artistic – dacă vine cineva cu un element nou, automat ia puncte în plus. În cazul nostru, un pic de inspiraţie şi-un car de noroc.

Niciun comentariu: