„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară


locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

luni, 14 aprilie 2008

Poemele lui Ryokan

traducere de Manuela Miga

Oamenii mă-ntreabă
ce sunt în stare să fac.
Printre trestii,
în zori, îmi croiesc drumul,
mergând unde vreau să merg.

Voi vreţi să aflaţi
unde se găseşte
locuinţa mea?
Ea e la est de podul
de pe Fluviul Ceresc.

Dacă vreţi să ştiţi
cum am renunţat la dorinţe,
vă spun că sub cer
când ploaia cade, cade,
când suflă vântul, suflă.

Fără valoare,
cu corpul înveşmântat
în haina căii,
aşezat pe munte privesc
cireşii înfloriţi

În astă lume
să mă amestec cu ceilalţi
eu nu evit, dar,
în jocul singurătăţii
sunt cu mult mai bun.

Unii se sacrifică
pentru a elibera lumea,
pe când eu, ascuns
în coliba-mi de ierburi,
îmi cultiv trândăvia.

Din când în când
tânjeşti după cuibul tău
de la munte.
Despre viaţa mea de dinainte
am şi eu amintiri.

Ieşind să cerşesc
orezul pentru azi
pe câmpul înverzit
am cules violete.
Ziua deja s-a sfârşit.

În bolul meu
violete şi păpădii
amestecate.
Ofrandă către Buddha
din cele trei lumi.

Pe margine de drum
culegând violete
mi-am uitat
bolul
bolul meu.

Când cu copiii
ţinându-ne de mâini
primăvara pe câmp
culegem ierburi fragede
câtă fericire!

În inima mea
câtă bucurie
primăvara când văd
păsările adunându-se
în grup şi jucându-se.

În jadul dens,
în aurul acestei lumi,
la începutul
primăverii,
vino să-mi faci o vizită!

O, prun în floare,
fii consolare pentru
vechea-mi inimă!
Bătrânul meu prieten
a fost răpit de moarte.

Dacă florile
culese pentru tine
nu-ţi par frumoase,
te rog, fii indulgent cu
modesta-mi mărturie.

Deşi primăvara
în vârful pomilor
florile înfloresc,
copiii ce-au trecut dincolo,
ca frunzele toamnei,
nu s-au mai întors.

Dacă veţi dori
faceţi-mi o vizită.
Mergând pe drumuri
de munte culegeţi-mi
frunze roşii de arţar.

Toamnă-i în curând.
Inima-i copleşită
de tristeţe când
pe micii bambuşi ploaia
se-aude tot mai tare.

Pomii din preajma
casei îşi pierd frunzele.
Urechea confundă
zilele ploioase cu
zilele când nu plouă.

Toamna pe câmp
pe firele de iarbă
boabele de rouă
sunt lacrimile gâzelor
ce au plâns toată noaptea?

Câmpul de toamnă
unde pe iarbă roua
pare-a fi perlă;
când încerci s-o apuci
într-o clipă dispare.

Acum e senin,
apoi se umple de nori
cerul de toamnă.
În lumea trecătoare
inima nu e la fel?

În inconstanţa
lumii care-i a noastră,
voioasele vorbe
ale bieţilor oameni
pentru mine par şterse

când cu faţa-n sus
când cu faţa în jos
frunzele toamnei cad

În câmpul de orez
de la Iwamuro
acest unic pin
stă sub ploaia rece
şiroind. Singur.

Dacă ar fi om
cineva i-ar împrumuta o pălărie,
cineva i-ar împrumuta o pelerină
acestui biet pin singur-singurel.

Venind sau plecând
fără saţ îl contemplu
la Iwamuro
în câmpul de orez.
Pin singuratic.

Vântul e-aşa de pur!
Luna-i atât de clară!
Noaptea întreagă
am să dansez înviind
ultimele amintiri.

Începând să cadă
pe-acoperişul de lemn
ploaia-i binevenită.
Aveţi motiv să mai staţi
încă puţin cu mine.

De-acum încolo
oamenii mă vor lăsa
fără noutăţi.
Din vârf până la poale
munte scufundat sub nea.

Mândra zăpadă
căzând în fiece zi
în jurul colibei.
Nici o urmă din paşii
care-au venit ori plecat.

Când eşti ocupată
trimiţi vorbă că nu poţi veni
că eşti ocupată
şi când nu eşti ocupată
nici vorbe nu-mi mai trimiţi.

Când? când? spun mereu.
Dar când cea aşteptată
în sfârşit a venit,
e aici şi o privesc,
ce pot spera mai mult?

Dacă cineva
are nevoie de mine,
spuneţi-i că adun
frunze moarte-n pădurea
templului Otogo.

Cine spune că poemele mele sunt poeme?
Poemele mele nu sunt deloc poeme.
De-nţelegi asta, doar atunci vom putea începe
să vorbim despre poezie.

Plecând din lume
ce
las moştenire?
Florile – primăverii,
cucul – verii,frunzele roşii
de-arţar – toamnei.

Dacă cineva
vrea să afle poemul
meu de adio,
spuneţi că Ryōkan a zis:

Namu Amida Butsu!

Tata şi mama
sunt acum în Paradis.
Cu gândul ăsta
plec acum să mă aşez
din nou pe genunchii lor.

Traduceri din „ La Rosée d’un lotus” par Ryōkan et Teishin, traduit par Alain-Louis Colas, Gallimard, 2002, „Ryōkan, Zen Monk-Poet of Japan”, Translated by Burton Watson, Columbia University Press, New York, 1977 şi „Ryōkan, recueil de l’ermitaje au toit de chaume ”, CHENG Wing fun & Hervé Collet, Moundarren, 1994.

Niciun comentariu: