„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

vineri, 8 februarie 2008

Haiku - un poem scurt despre clipa de faţă (lecţii de haiku 14)


Continuăm seria lecţiilor de haiku ale lui Edward Weiss publicate pe


Este bine să cunoaştem şi părerile şi practica haiku-ului în ţările de limbă engleză.

Edward Weiss este poet, autor şi publicist la Wisteria Press. Cele două volume ale sale "Bird Haiku" and "Seashore Haiku" sînt publicate şi disponibile şi el lucrează deja la un al treilea volum. Vizitaţi http://wisteriapress.com pentru a afla mai multe.

*


Sînt multe definiţii care spun ce e sau ce nu e un haiku. O definiţie pe care cred că o vom accepta cu toţii este că haiku-ul este un poem (foarte) scurt despre ceva ce are loc “acum”. Şi, ca urmare a faptului că acest moment prezent e descris, ne alegem cu ceea ce eu numesc un rest de simţire. De exemplu, priviţi acest haiku despre păsări al autorului:

Ploaie de vară –
o mierlă cîntă
din cînd în cînd

Acest haiku are loc în prezent. Ce se întîmplă e comunicat prin verbul la prezent “cîntă”. Şi, prin întrebuinţarea acestei sintagme descriptive, căpătăm un simţămînt asupra întregii situaţii. A privirii scenei de către un observator imparţial. Ştim că ceva se întîmplă deşi ne simţim în afara întîmplării. Şi tocmai această retragere dă haiku-ului o sensibilitate unică. Japonezii au pentru asta un termen – wabi/sabi. Este o veneraţie detaşată a naturii precum şi a felului în care ea ne afectează. Uneori trist, alteori fercit, dar mereu acolo – aşteptînd.

Motivul pentru care haiku-ul este aşa popular de atîta vreme este faptul că descrie atît de bine o clipă prezentă. Dar nu doar sintagma descriptivă face posibil acest lucru, ci juxtapunerea dintre fragment şi sintagma. De pildă, în acest haiku avem fragmentul “ploaie de vară”.

Acesta este urmat de sintagma “o mierlă cîntă din cînd în cînd”. Cuvintele “ploaie de vară” configurează scena. Ne precizează timpul anului şi vremea de afară. Sintagma completează scena şi, ca să spunem aşa, cizelează acţiunea. Căpătăm astfel simţămîntul macro/micro – al unei restrîngeri din ambianţa largă către o scenă aparte. Juxtapunerea este cea care dă haiku-ului puterea sa adevărată!

Cînd e cittit ca un întreg, haiku-ul redă cititorului un instantaneu sau o imagine. Nu toate detaliile pot sau trebuie să fie explicate aici. Doar un mic detaliu a ceea ce se întîmplă în acea clipă e suficient.

Niciun comentariu: