„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

duminică, 2 decembrie 2007

Talismanul şi bolta înstelată


o libelulă
în piatra de chihlimbar –
talisman în sîn

Poemul Simonei Dobrescu, citat mai sus, a obţinut la concursul nostru din luna octombrie locul II şi 12 puncte. Ceea ce a atras pe cei care l-au votat trebuie să fi fost imaginea reală, dar extrem de rară altfel, a libelulei prinsă, şi salvată astfel, în chihlimbar. Transpare de asemenea o dublă relaţie de ascunziş şi protecţie: libelula este apărată de distrugerea timpului în învelişul de ambră, iar piatra preţioasă, ţinută protector în sîn, îl apară pe purtător de cele rele şi îi asigură norocul.

Se poate observa că haiku-ul, avînd un mare potenţial sugestiv, nu este suficient finisat. Nu există un real kireji, ultimul vers continuă ca o explicaţie, ca o precizare imaginea din primele două. Calitatea de talisman virtual exista, sugerată, în primele două versuri. Piatra de chihlimbar, deşi expresie uzuală, este tautologică pentru haiku. Eliminînd tautologia şi incluzînd ideea de talisman într-o imagine simbolică, concentrăm cele spuse în trei versuri în numai două:

ascunsă în sîn
libelula-n chihlimbar

Există aici un frumos contrast între libelula moartă salvată (ascunsă), ca şi cum ar fi încă vie, în piatră şi făptura vie ce o poartă la gît în speranţa că ea se află sub protecţia unei forţe magice izvorînd ca un fum invizibil din fragilul talisman. Un joc subtil între efemer şi etern, între ascunderi şi revelaţii, tutelat de calităţile odorate ale unei răşini aprinse în închipuirea unui ritual. Făptura umană însăşi este prinsă şi ocrotită de spiritul libelulei încremenite în veşnicia chihlimbarului.

Odată concentrată expresia, acest şir de incluziuni poate fi continuat în versul ultim:

ascunsă în sîn
libelula-n chihlimbar -
cer plin de stele

Bolta înstelată devine şi ea un ascunziş ocrotitor pentru tot ce se întîmplă în sfera sublunară, iar întregul poem capătă o structură de păpuşă rusească în care ascunderea-ocrotire pare fără frontiere. Şi efemerul vieţii omeneşti îşi găseşte fragilitatea ocrotită într-o reţea de forţe magice ţesută din interferenţa luminii siderale cu iradierea unui minuscul talisman.

Niciun comentariu: