Reflecţii asupra concursului de haiku online de anul acesta (II)

Partea a doua a comentariului lui Dan Florică extinsă asupra întregului an de concurs. Îi mulţumim pentru modul generos în care s-a angajat într-o activitate extrem de utilă celor ce ni s-au alăturat într-o competiţie de lungă durată.

*

Dacă e să remarcăm şi alte realizări literare deosebite prezentate pe site mă gândesc la toate poemele premiate în intervalul aprilie – decembrie, din care voi evidenţia, din lipsă de spaţiu dar şi din necesitatea de a nu exagera, numai pe cele de nivei I.

Aprilie :

Casă în ruină - / creanga de liliac / sprijină zidul

(Dan Florică)

Comentariu Cornel Atanasiu: “Poanta poemului, cuvântul sprijină, este ceea ce izbucneşte din spiritul ingemănat al lucrurilor surprinse aşa, într-o clipă privilegiată, şi al contemplării lor în sufletul celor ce au răbdare să mediteze în preajma lor. Există aici un temei ascuns, misterios, care, în ciuda celor ce dispar iremediabil, dau o anume încredere privitorului şi un tonus existenţial fragil precum creanga de liliac, dar profund ca revenirea intempestivă aprimăverii.”

Mai:

O adiere - / toate păpădiile / se mută la cer

(Mărţişor)

Comentariu Cornel Atanasiu: “Reuşita este aceea a propunerii unei lumi diafane pe deplin legitime, care într-o clipă fericită devine un univers suficient sieşi. O singură adiere, când totul este copt pentru revelaţie, face ca roadele să se desprindă şi, asemenea unui desant aerian, să invadeze cerul către care simt o irepresabilă chemare. Lumea nu mai este decât acest dans exuberant al seminţelor ce fecundează cerul.”

Iunie :

Fantă de lumină/ printre două cireşe/ răsărit de soare-

(Cristina Rusu)

Comentariu Dan Florică: “Să vezi o astfel de imagine nu este la îndemâna oricui. Bănuiesc că nu este un produs al imaginaţiei autoarei, ci pur şi simplu o fulgerare trăită a unei anume realităţi, observată la momentul oportun. Trebuie să fi locuit la ţară sau cel puţin la periferia oraşului pentru a putea avea în zestrea de imagini a vieţii, aşa ceva. În cireşul în pârg sau foarte aproape de el se poate observa acea fantă de lumină, provenită de la un răsărit de soare. Şi nu lumina albă a zilei cred că este ceea ce vede autoarea ci roşul aprins al soarelui care face saltul în abia începutul zilei de cireşar.”

Iulie:

Câmp ars de soare / în ochii ţăranului / câtă tristeţe...

(Jules Cohn Botea)

Comentariu Dan Florică: “Evitând un contrast fulgerător, autorul a marşat în acest poem pe accentuarea stării de negativitate în cadrul imaginii dezolante pe care o surprinde, pe tot întinsul câmpiilor noastre, în acest an nespus de secetos, până în luna iulie inclusiv. Câmpul ars de soare are o continuare firească , pe plan uman, în tristeţea pe care o surprinde în ochii ţăranului român, cândva, tare demult, aflat la originile agriculturii în Europa in perimetrul localităţii Schela Cladovei din Oltenia. Nu departe de Dunăre, leagănul civilizaţiei europene. În felul acesta se induce ideea că totul e compromis, că nu mai e nimic de făcut. El pare pedepsit de Dumnezeu. Dar realitatea mai este de completat cu faptul că a fost lăsat singur în faţa calamităţilor naturale de cei îndrituiţi să-l ajute, cărora vrând, nevrând, se străduieşte să le asigure hrana zilnică, spre a putea supravieţui el însuşi.“

August:

Lotus în amurg/ în sacul pescarului/ doar deznădejde

(Simona Dobrescu)

Comentariu Cornel Atanasiu: “Lotusul ivit în amurg este motivul deznădejdii de care dintr-o dată s-a umplut sacul pescarului. O fi sacul plin cu peşte, dar recolta zilei este acum fără nici o însemnătate. Doar deznădejdea contează, numai ea s-a cuibărit acolo şi face ca sacul să fie pustiu şi în acelaşi timp extrem de greu.”

Comentariu Dan Florică: “Deznădejdea pe care o menţionează autorul vine să dea un alt nume, de trăire umană, unui final trist de care are parte un pescar nepescar. O privelişte remarcabilă conţinând un lotus înflorit în plin amurg, tocmai la momentul când se combină culorile acestuia cu cele ale spectacolului mereu repetabil al naturii, din preambulul nopţii. O imagine de neuitat pentru cel care o priveşte pentru prima oară. Acestei imagini frumoase, amplificate de spirit, i se opune desnădejdea pescarului care pare să nu fie motivată de ghinionul acestuia în ale pescuitului, ci de faptul că imaginea aceasta splendidă se va ascunde curând în întunericul nopţii.”

Septembrie:

Agăţând în cui / plasa de prins fluturi... / din nou la şcoală

(Vasile Moldovan)

Comentariu Dan Florică: “Este surprins momentul când vacanţa se termină şi cu ea şi joaca de a prinde fluturii, joacă încheiată, până la viitoarea vacanţă, cu agăţatul în cui al plasei în cauză. Observăm un prim contrast între joaca încheiată şi şcoala care abia începe. Cele două activităţi, prin modul cum sunt prezentate, nu se suprapun, ele existând în timp, separate. De vină poate fi fermitatea cu care elevul încheie o activitate pentru a începe alta, cu toată silinţa şi cu toată hotărârea. Cuiul, prin ceea ce el reprezintă cu adevărat, ţine de eternitate, pe când plasa, fluturii, şcoala reprezintă efemerităţi de durate diferite.”

Octombrie:

Firul de iarbă - / o libelulă indoaie / uşor lumina

(Eduard Ţară)

Comentariu Dan Florică: “Stăalucirea poemului e evidentă şi la propriu, şi la figurat. Primele două versuri pot fi la îndemâna oricui. Al treilea e mult mai greu de conceput... Autorul, atunci când observă firul de iarbă îndoindu-se sub greutatea, totusi semnificativă a frumoasei insecte, nu mai are în faţa ochilor săi fascinaţi decât firul de lumină pe trupul ierbii, aflat în bătaia soarelui. Este adevărat că se îndoaie lumina? E adevărat! Dar se exprimă un anumit etaj al realitătii pe care poetul preferă să îl păstreze în faţa ochilor săi uimţti de miracolul naturii... Negativitatea poemului este rezultatul acţiunii de îndoire a luminii. Categoria estetică reliefată este hosomi.”

Octombrie:

În vals cu vântul / prin câmpia săracă / o libelulă

( Loredana Florentina Danilă)

Comentariu: Dan Florică: “Ideea valsului în care sunt antrenaţi, în nesfârşirea timpului, libelula şi vântul este una inedită. Dar nu ea dă greutate poemului. Versul doi, pe câmpia săracă, vine ca o contrapondere şi adaugă negativitate poemului (tocmai ceea ce avea nevoie), ne trezeşte la realitate şi ne dezmeticeşte, insistând că ne aflăm în faţa unui haiku. Autoarea ne sugerează astfel că nici măcar pe un fundal sărăcacios, valsul celor doi parteneri, pe valuri de timp, nu este unul de ignorat, de refuzat. Puterea poemului e concentrată în primele două versuri, cel de-al treilea eliberând semnificaţia lor. Valsul, vântul, libelula sunt entităţi efemere. Eterna câmpie, săracă de astă dată, e capabilă să descătuşeze resortul din care ţâşneşte acest haiku neaşteptat, într-o formă destul de estompată.”

Octombrie:

O libelulă / pe băţul pescarului -/ singurul zâmbet

(Horia Ivăşcan)

Comentariu Dan Florică: “Negativitatea poemului este evidentă, într-o atmosferă de wabi/sabi. Ea implică şi acel băţ, care ţine loc de undiţă, dar mai ales sugestia că bietul nostru pescar, aidoma ca într-un haiku ce a avut ca temă lotusul, nu a avut parte de peşte în acul undiţei, ci, ca recompensă, de o frumoasă libelula care să se aşeze mângâietoare şi răsplătitoare pe ceva cu menire de undiţă. Pescarul nu pare unul profesionist, ci unul de ocazie care vine să-şi omoare timpul, sau pur şi simplu să scape de atmosfera apăsătoare de acasă sau de la serviciu. Eternul nu are nici un corespondent în acest haiku, acţiunea derulată implicând numai efemerităţi, rezultatul fiind cel de faţă.”

Noiembrie:

Prima brumă-/ pe haina orfanului/ încă un petec

(Valeria Tamaş)

Comentariu Dan Florică: “Ne întâmpină multă negativitate în acest poem, exprimată din plin prin cuvintele: brumă, orfan, petec. De aceea cred că autoarea nu a putut cuprinde şi un contrast ci doar o simultaneitate: brumă–petec. Raportul etern–efemer nu i-a stat în atenţie, desfăşurarea de forţe înfăţişând sumar numai efemeriăţi: brumă, orfan, haină, petec. Atmosfera poemului este de wabi sabi.”

Noiembrie:

Noapte cu brumă - / copaci fără nume / străjuiesc luna

(Flavia Munteanu)

Comentariu Dan Florică: “Remarcăm de la bun început negativitatea exprimată de versurile unu şi doi şi personificarea din versul trei. Noaptea cu brumă nu este clar definită fapt pentru care şi este lipsită de un contrast. În atmosfera de wabi/ sabi, în locul unor figuri umane luăm cunoştinţă de copaci fără nume (accentuează atmosfera de negativitate din primul vers). Deşi versul trei este interesant, neaşteptat, el păcătuieşte prin faptul că luna este străjuită de copaci despre care mai mult nu ni se spune. Contextul în care are loc fapta copacilor absolvă autoarea de o vină apăsătoare. Regăsim perechea etern–efemer sub forma: lună – brumă, copaci.

Decembrie:

S-aud colinde - / lângă pomul de Crăciun / bunica tristă

(Henriette Berge)

Comentariu: Dan Florică: “Poemul surprinde o situaţie inedită (contrastantă), în preajma bradului de sărbători, când în anumite case, bătrânii nu mai au nici măcar bucuria pe care o pot inspira colindele noastre tradiţionale ce vin din adâncuri de istorie cunoscută sau chiar necunoscută, pentru mulţi dintre noi. Apatia vârstnicului, reliefând multe neputinţe şi temeri, la început în faţa porţiei de mâncare, o vedem acum extinsă asupra unui moment ce ar trebui să fie plin de bucurie şi nu de tristeţe iremediabilă. Surprindem un substantiv la plural, sub forma colinde, urmat de altele două la singular: pomul şi bunica. Pe de altă parte, colindele (dar şi bradul), le putem lega de un nou început, ciclu al tradiţiei locale, pe când bunica cu probemele ei, cu neliniştile ei, cu starea ei, anunţă un sfârşit nedorit, dar totuşi un sfârşit. De astă dată nota de negativitate din final, ce dă savoare specific niponă haiku-ului în cauză, succede unei stări generale de euforie, determinată de splendorile specifice sarbătorilor de iarnă româneşti. Valoarea estetică pregnantă e de sabi.”

*

În felul acesta am trecut în revistă pe cei mai buni dintre noi, în ale haiku-ului românesc. Dar nu numai ei sunt reale valori în domeniu ci şi ceilalţi de pe nivelele II şi III ale concursului, oricând gata să facă saltul spre prima treaptă sau spre starea de iluminare, de satori.

Iată, în continuare numele acelora care au obţinut un premiu de nivel II într-una din lunile aprilie-decembrie: Maria Tirenescu, Vasile Moldovan, Florinel, Anghel Pop, Valeria Tamaş, Petre Flueraşu, Henriette Berge, Anişoara Iordache, Simona Dobrescu, Ion Untaru, Gabriela Marcian, Ivăşcan Horia. Şi un premiu de nivel III: Vasile Moldovan, Gabriela Marcian, Florică Dan, Florinel, Ion Untaru, Dragoş Tsuku, Valeria Tamaş, Florinel, Eduard Ţară, Adriana C.Iacob, Elia David, Ana Ruse, Magdalena Dale, Vali Iancu, Tincuţa Horonceanu Bernevic, Dan Norea.

O scurtă privire aruncată pe lista laureaţilor ne evidenţiază faptul că peste 20 de nume s-au perindat pe parcursul celor 9 luni de concurs pe scena premierii site-ului. E mult, e puţin, vom vedea abia atunci când premiile internaţioanale ale acestui an dar şi ale anilor viitori ne vor indica numele României în ierarhia ţărilor care se luptă în arena literaturii internaţionale pentru un loc fruntaş. Oricum este şi va fi este un mare câştig , dacă nu pentru întreaga literatură română, măcar pentru cea de sorginte niponă, puternic revigorată, alimentată cu noi şi puternice talente, de nedesconsiderat.

Printre cei enumeraţi întâlnim nume de prim rang în implicarea cu toată puterea şi talentul în mişcarea de haiku din România: Vasile Moldovan, preşedinte executiv al SRH Bucureşti, Eduard Ţară, cel mai blindat poet român cu premii internaţioanale, Jules Cohn Botea, un veteran al haiku-ului românesc, autor al câtorva cărţi valoroase de sorginte niponă, Vali Iancu, o talentată poetă a SRH, deţinătoare a mai multor premii obţinute la concursuri interne, Dale Magdalena, una din cele mai bune poete de tanka din România, cunoscută pe plan internaţional, Maria Tirenescu o pasionată poetă de literatură nipona, etc. Mai putem observa şi altceva: sunt laureaţi care aproape lună de lună s-au abonat la câte un premiu I, II, III sau cât mai aproape de podium. Acest lucru dovedeşte constanţa talentului pus în mişcare, pasiunea puternică pentru micropoemul japonez, atingerea repetată a stării de performanţă în concurenţa interindividuală care s-a declanşat. A fost prin urmare un concurs al valorilor care nu poate să rămână fără urmări în literatura românească a acestui deceniu, dacă va continua în acest fel. Alt lucru important: au apărut nume noi extrem de talentate, cu mari promisiuni de viitor: Valeria Tamaş, Horia Ivăşcan, Simona Dobrescu, Anişoara Iodache, Gabriela Marcian, Petre Flueraşu, Florinel, Cristina Rusu, Henriette Berge, Dan Norea, Tincuţa Horonceanu Bernevic, Elia David, Adriana C. Iacob, Dragoş Tsuku etc

Am enumerat atâtea nume pentru că le consider adevărate valori confirmate sau în curs de confirmare, în mişcarea de haiku din ţară, dar şi pentru a-mi ispăşi greşeala de a nu fi precizat nume suficiente, complete, pe parcursul comentariilor mele din aprilie încoace.

Îmi cer scuze, pe această cale, faţă de colegii care nu m-au putut aborda, în special pe messinger. Răspund foarte rar, din necesitatea de a-mi proteja timpul pentru activităţile realmente esenţiale pe care le mai am de dus la bun sfârşit.

Mi-a făcut o deosebită plăcere să vă fiu alături în acest context concurenţial pe teme de haiku, încercându-mi puterile, cu stângăcie, pentru prima oară într-un asemenea mod, dezvăluindu-mi, chiar mie, lucruri pe care nici eu nu le ştiam despre mine, în a vă aprecia poemele cele mai bune, de pe poziţia unei critici apreciative de întâmpinare, cât mai corecte, cât mai obiective. De aceea, mi-am permis, ca, alături de poemele pe care cu toţii le-am sortit a fi câştigătoare, în virtutea unei anume relativităţi şi nesiguranţe în ale începutului, să punctez tot ce am considerat că este valoros. Sper totuşi să nu fi supărat pe unii din dvs. Nu asta am intenţionat. Şi acum, la sfârşit de an, să ne simţim buni colegi, buni prieteni.

Sunt dispus ca toate comentariile pe care le-aţi parcurs pe tot timpul concursului să le cuprind într-o carte, la început de 2008. Aş fi bucuros dacă domnul Şerban Codrin, doamna Clelia Ifrim, domnul Cornel Atanasiu ar fi de acord ca ale lor comentarii, nu neapărat adresate poemelor în concurs, să apară în această carte, ca o încununare anuală a acestei activităti literar-solidare, în ordinea în care s-au derulat pe site. Aştept acordul dumnealor. Alte amănunte le vom rezolva ulterior. Unele exemplare vor putea fi procurate de dvs., dacă veţi dori, ca o amintire, dintr-un an în care am visat împreuna în culorile haiku-ului.

Şi pentru că încheiem un an pentru a începe un altul mai bun, dragi colegi, primiţi urările mele de succes nediscriminatoriu şi meritoriu în tranşeele literaturii române, pe toată durata anilor ce vi se înfăţişează cu splendoare în faţă, cu toată forţa pe care aţi acumulat-o de la începuturi până azi.

Al Dvs. îndatorat,
Florică Dan