„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

vineri, 21 decembrie 2007

EXPLORÎND POEMUL HAIKU - LECŢII DE HAIKU PENTRU AVANSAŢI (III)

Lecţia 3 –Recapitularea juxtapunerii: HO-HUM Haiku

Motanul HO-HUM:

sparge tăcerea
şi revine noapte de noapte –
urletul motanului

Mai întâi, în ciuda pauzei punctate, nu este juxtapunere în încercarea fără succes de a crea un haiku răsunător. Nu putem juxtapune un lucru cu el însuşi. Astfel poemul nu are două imagini diferite pentru a crea contrastul sau comparaţia – este doar o singură imagine, care se referă la mieunatul motanului. Primele două versuri fac parte din aceeaşi imagine şi povestesc pur şi simplu ce efect are urletul motanului. Este dificil să creezi rezonanţă într-un haiku fără juxtapunere. Este chiar mult mai dificil să realizezi o juxtapunere semnificativă într-una din părţile haiku-ului (adesea referitoare la o singură imagine sau subiect al haiku-ului). Doar rareori o singură imagine a haiku-ului poate avea puterea de a crea o rezonanţă cititorilor.

O altă problemă cu această parte a haiku-ului, care este cauzată de lipsa juxtapunerii, este faptul că ea nu este interesantă. Cititorii ştiu deja despre motani şi urletul lor puternic şi furios. A vorbi despre motani şi zgomotul scos de ei, este o acţiune care îi va plictisi pe cititori. Aş putea remedia această situaţie, incluzând un alt element pentru a crea o juxtapunere semnificativă şi cu rezonanţă.

Cititorii ştiu deja că motanii miorlăie puternic, că melcii se mişcă încet, că luna şi stelele se reflectă în apă, că pânza păianjenului străluceşte când este udă de rouă, că fluturii zboară din floare în floare, ş.a.m.d. De aceea, când folosim o imagine familiară sau o descriere obişnuită a unui lucru, vom avea o juxtapunere mai bună cu o altă imagine sau descriere diferită de prima. Această imagine diferită sau parte a haiku-ului poate fi un obiect, o situaţie sau o acţiune. Şi NU trebuie să aibă legătură directă cu cealaltă parte a haiku-ului. PENTRU A REALIZA O JUXTAPUNERE SEMNIFICATIVĂ, fiecare parte a haiku-ului nu trebuie să aibă o legătură fundamentală cu cealaltă parte. Fiecare parte a haiku-ului trebuie înţeleasă clar, prin ea însăşi.

Dacă pauza este la sfârşitul celui de-al doilea vers, primele două versuri trebuie să aibă o semnificaţie independente de ultimul vers şi invers. Dacă pauza este la sfârşitul primului vers, acesta trebuie să aibă o semnificaţie independentă de ultimele două versuri şi invers. PENTRU A REALIZA O JUXTAPUNERE SEMNIFICATIVĂ, indiferent de conţinutul primei părţi, următoarea parte trebuie să fie independentă de prima.

NU PUTEM JUXTAPUNE UN LUCRU CU EL ÎNSUŞI. Dacă plasezi două părţi ale aceluiaşi lucru una lângă alta, aceasta nu este o juxtapunere reală. Dacă îngrămădeşti crengile tăiate lângă copacul căzut, nu înseamnă că ai realizat o juxtapunere interesantă. Dacă aşezi cârjele unui copil lângă acelaşi copac, aceasta ESTE o juxtapunere evocativă. Dacă plasezi frunzele greblate lângă stejarul căzut, aceasta nu este o juxtapunere interesantă. Dacă aşezi un buldozer lângă vechiul copac, aceasta este o juxtapunere interesantă. Aceste versuri nu alcătuiesc un haiku: sparge tăcerea / şi revine noapte după noapte / urletul motanului

Primele două versuri explică – ultimul vers. Aceasta este o naraţiune (sau spunerea unei poveşti). Acesta NU este un haiku, pentru că iată tot ce spune: mieunatul motanului distruge liniştea şi se reîntoarce noapte de noapte. Nici acesta nu este un haiku: mieunatul motanului / sparge liniştea / şi se întoarce noapte după noapte, sau: sparge liniştea / şi se întoarce noapte după noapte - / mieunatul motanului. De fapt aceste versuri sunt numai o parte a haiku-ului. Lipseşte cealaltă parte. Versurile încearcă să creeze o tensiune, lăsând în ultimul vers explicaţia. Dar acest fapt este sortit eşecului, pentru că, odată ce cititorul află că este vorba despre mieunatul unui motan, reacţia va fi probabil de genul OK, şi ce dacă, sau ce-i cu asta? Inversând ordinea firească a versurilor, rareori se obţine un haiku interesant sau semnificativ. Atunci când crezi că este necesar să inversezi ordinea versurilor, pune-ţi singur aceste întrebări: va face aceasta haiku-ul mai bun? Dacă da, cum? Dacă nu, de ce doresc să fac acest lucru? Inversarea creează o semnificaţie mai bună sau un al doilea nivel al semnificaţiei? Dacă nu, de ce doresc s-o fac? Acordă atenţie răspunsurilor tale şi acţionează ca atare.

Există excepţii la fiecare regulă. Uneori versul inversat poate servi unui scop real. Dar, dacă versul nu face parte dintr-un haiku efectiv înainte de inversare, el nu va deveni un haiku nici după inversare. Nu face acest lucru doar pentru că poţi, mai bine fii sigur că înţelegi DE CE faci acest lucru. Şi fii sigur că este într-adevăr necesar.

În versurile de mai înainte, am scris o explicaţie sau o descriere generală, a mieunatului motanului. Pentru a crea un haiku puternic trebuie să introduci un element secundar independent. Reţine: În experienţa unui moment haiku nu este destul timp pentru ca mieunatul unui motan să distrugă liniştea şi să se întorcă noapte de noapte.

O juxtapunere semnificativă prezintă de obicei două lucruri diferite în contrast. Ea îi determină pe cititori să facă o pauză în activităţile lor cotidiene, pentru a putea resimţi o experienţă trăită de poet ori, să aibă propria experienţă. Sau îi determină să recunoască ideea că poetul îşi împărtăşeşte gândurile cu ei, pentru a răspunde astfel cu o emoţie corespunzătoare. Astfel, eu pot desena după această descriere pentru a realiza una din părţile haiku-ului meu: mieunatul motanului / distruge liniştea / şi se întoarce noapte de noapte. Exemple despre cum poate fi scrisă o parte a haiku-ului: mieunatul motanului / din nou în această seară * urletele motanulu i/ prin noapte * urletele motanului / în strălucirea lunii.

Amintindu-vă câte ceva din propria voastră experienţă. Puteţi să vă gândiţi la alte experienţe? Există câteva posibilităţi pentru cealaltă parte a haiku-ului. Iată câteva posibile: predică interminabilă * prima noapte singur * scrisoare de adio * lectură haiku * saltea inconfortabilă. Aşezând câteva variante împreună obţinem:

predică interminabilă / prima noapte singur
mieunatul motanului / pisica vecinului
acoperă „amin-ul” / miorlăie din nou
saltea inconfortabilă / scrisoare de adio
mieunatul motanului / miorlăitul motanului
din nou în seara asta / sub verandă


lectură haiku
mieunatul motanului bruiază
vocea profesorului

Observaţi cum fiecare cadru sau imaginea diferită, atunci când sunt plasate lângă mieunat, creează un mod sau o evocare diferită a emoţiei. ACEASTA este juxtapunerea. Cine ştie câte lucruri diferite ar putea fi juxtapuse cu mieunatul motanului. Aş putea găsi ceva care se leagă cel mai bine de experienţa mea pentru a transmite o anumită emoţie cititorului. Aş putea folosi astfel combinarea imaginilor care vor permite cititorilor să împartă cu mine emoţia pe care am trăit-o.

CREÂND HAIKU - Noi nu creăm cel mai bun haiku. Cel mai bun haiku SE ÎNTÂMPLĂ. Recunoaştem întâmplări deosebite în timp ce, sau puţin timp după ce un haiku se întâmplă. Poate este un eveniment sau o observaţie care ne face să ne gândim ”Ah – un haiku!”. După aceea suntem determinaţi să îl scriem.

Poate fi tentant pentru unii poeţi să spună: „Oh, ce interesant (sau drăguţ, sau ciudat, sau vechi, sau orice altceva) parc (ori plajă, munte, casă etc.) este.” Voi aduna câteva imagini, le voi pune împreună şi voi realiza câteva haiku-uri. Şi după ce voi face asta, voi avea „am scris câteva haiku-uri.” Sute, poate mii de haiku-uri au câştigat concursuri. Dar, vai, cât de multe alte haiku-uri reţinem dintre cele care se petrec în lumea din jurul nostru în fiecare zi. Acestea sunt haiku-urile pe care le trăim. Apoi scriem haiku din experienţa noastră. Când realizăm un adevărat haiku, cititorii noştri vor recunoaşte intuitiv, micile lor întâmplări şi le vor păstra.

Niciun comentariu: